22 de petale

Când te-am văzut zâmbind întâia oară,
În ochi te-am privit - o petală îţi zboară.
Erai ca o floare aprinsă de soare,
Te-am atins. Acum alta-ţi pluteşte spre zare.

A treia petală mi-ai dat-o voit.
Ai pus-o la buze, apoi mi-ai şoptit:
- Te-ncumeţi? - Desigur, am zis
Cu încrederea oarbă ce-o ai doar in vis.

A patra s-a dus când mergeam noi de mână
Sub bolte ascunse de raze de lună.
Şiret te-am împins într-un mic ascunziş
Şi te-am atacat sărutand cam pieziş.

La restaurant când am mers prima dată
O petală a ramas lângă nota de plată.
Iar la film când ne-am dus, şefa de sală,
În loc de bilet ţi-a smuls o petală.

În noaptea în care-am dormit împreună
Petale am găsit - cinci într-o mână.
Păreai fericită, şi chiar îmi zâmbeai,
Dar eu stiam că doar 11 mai ai.

Zile au trecut, şi nopţi între ele,
Tu, floare de soare trăiai clipe grele.
Deşi refuzam să mai iau vreo petală
Pe zi ce trecea tu erai tot mai goală.

Din douăjdouă de raze de soare,
Galben-aprinse petale de floare,
Mai stă pe tulpina subţire si dreaptă
Una stingheră, nici vie, nici moartă.

Azi dimineaţă, în zori, m-am trezit
Şi-o adiere de toamn-am simţit.
Am vrut să te-ating pentru ultimă oară
Dar tu ai zburat pe fereastră, afară.

Din casă am ieşit, am luat-o la fugă
Cu inima ghem şi mintea fărâmă,
În suflet cu spini - ce floare nebună! -
Şi-n buzunar c-o petală de lună...

Floare rară, te aştept la primăvară!