Asta e mesajul de pe cana care mi-am adus-o drept suvenir din Praga si care intr-un fel exprima cea mai de pret calitate a acestui superb oras european -
mersul pe jos. Cand spui ca pleci in concediu, invariabil lumea se gandeste la odihna si relaxare. Neee...exact invers! Cel putin in cazul meu vacantele sunt adevarate tururi de forta din care ma intorc aproape epuizat fizic. Iar Praga nu se dezminte, iti solicita conditia fizica la maxim. La fel cum spune sloganul, capitala Cehiei e un oras perfect pentru plimbare si e indicat sa-l strabati la pas. Pana acolo sunt insa 800 de km care n-au trecut cat ai bate din palme.
Impreuna cu 6 amici am plecat pe la 7 dimineata imbarcati in 2 masini cuprinsi de nerabdarea de a ajunge cat mai repede la destinatie. Am parasit tara pe la Cenad experimentand beneficiile aderarii la UE cand vamesii nici nu s-au sinchisit sa se uite in masini. De acolo drum intins prin campurile galbene de rapita din Ungaria, trecand pe langa Budapesta (din pacate) si ajungand in final la prima destinatie din itinerarul nostru turistic,
Bratislava, capitala Slovaciei. GPS-ul chiar ne-a fost de folos conducandu-ne pana la hostel, e drept ca in prealabil ne-am invartit in jurul lui intrucat nu nimerisem strada din prima.
Downtown Backpackers Hostel era situat in centrul orasului la vreo 500 de metri de Castelul Bratislava si zona istorica, care e mult mai saraca decat Praga, insa foarte curata si linistita. Era sambata, vreme buna si chef de umblatura asa ca dupa ce ne-am cazat am iesit sa dam o raita. Castelul era pe o colina, si desi nu era deschis pt public, parcul care il inconjoara oferea o priveliste extraordinara asupra Dunarii si a intregului oras.
Cica se putea vedea si Viena de acolo pe vreme buna dar n-am stiut, plus ca s-a abatut un nor exact cand eram sus si ne-a stropit c-o ploaie scurta. Dupa ce am atarnat vreo ora prin parcul castelului, am coborat spre centrul istoric, am pozat multimea de cladiri vechi si statui frumoase si am poposit intr-un restaurant sa mancam. Aici prima surpriza neplacuta: o nota de plata umflata cu vre 25% fata de preturile din meniu (vreo 40-50 de lei cu tot cu bautura). Ca era TVA, sau bacsis obligatoriu, sau taxa pe loc la masa, whatever, n-am stat sa dezbatem, ne-am asumat teapa si am trecut-o la pierderi :)). Mancarea a fost bunicica dar nu destula asa ca am mai colindat orasul in cautarea unui fasfood in ideea de "ieftin si sa tina". Acolo la fel, teapa: preturile din reclama nu coincid cu cele de la casa :)). Satui de mancare, am finalizat iesirea cu o plimbare pe faleza Dunarii, populata de turisti nemti, am mancat o zmarszlina (inghetata) si ne-am intors la hostel. Despre cazare nu prea am cuvinte de lauda. O camera de 7 locuri cu mobilier invechit si care nu stralucea de curatenie. Doua toalete cam neingrijite pe hol si doua dusuri fara aerisire care deserveau inca 3 camere la fel ca a noastra (daca nu si mai mari). Daca adaugi si sosirea unui autocar de chinezi totul se transforma intr-un film horror asiatic. Si asta pentru 20 de euro de persoana. Oricum, noi am indurat cu stoicism asaltul armatei de chinezi, net supranumerica, care a cucerit dusurile pana dimineata. M-am intalnit chiar cu unul pe la 3 noaptea in drum spre
dabliuvisi (WC adica) si parea un personaj rupt din filmul Ringu: mergea creepy de incet si cu ochii inchisi. I-am luat fata si am intrat repede in baie sperand ca e doar un vis. Cand am iesit nu mai era! Noaptea am dormit neintors, doborat de oboseala acumulata pe drum si de berea slovaca.
A doua zi dupa ce ne-am baut cafeaua pe o terasa micuta am plecat spre
Praga. Inainte insa am facut un popas la 20 de km de Brno ca sa vizitam castelul
Pernstejn cocotat pe un deal si inconjurat de paduri. Din Bratislava pana in Praga sunt 330 de km pe care i-am facut repede pe autostrada. Pe la sase am ajuns in Praga si dupa ce ne-am incurcat in stiinta GPS-ului am decis sa ne bazam pe instinct si harta si sa cautam pe jos hostelul. Orasul Vechi unde se afla acesta e brazdat numai de stradute inghesuite ce par pietonale, dar nu sunt asa. Poti intra cu masina pana in miezul lui, asta daca nu te intepenesti intr-o ulita, doar ca locuri de parcare sunt greu de gasit si te ard la buzunare.
Prague Square Hostel era intr-o cladire istorica de 5 nivele, unde jos gaseai o pizzerie italiana, un restaurant chinezesc, un club si un magazin de suveniruri. Aceleasi lucruri le gaseai insa si in cladirile alaturate, din cand in cand amestecate cu o banca sau o bijuterie.
Eram in buricul targului cum se zice. In 30 de secunde eram in Piata Orasului Vechi, un loc superb incadrat de Primaria Veche cu turnul si ceasul astronomic, Biserica Maicii Domnului dinaintea Bunei Vestiri, Palatul Kinsky si Biserica Sfantul Nicolae. La inceput am fost socat de puhoiul turistic care curgea in toate directiile. O gramada de lume, peste tot restaurante , terase, ghizi turistici, nu stiai incotro sa apuci sau la ce sa te uiti mai intai. In consecinta ne-am retras in hostel sa ne reorganizam. Fata de Bratislava aici conditiile de cazare erau lux. Chiar daca eram 8 in camera (noi 7 plus un pusti din Slovenia) era o curatenie exemplara. Aveam o baie cu dus in camera plus doua toalete si 3 dusuri pe hol la care aveau acces turisti din inca 3 camere. Stateam la etajul patru dar aveam lift caruia singurul lucru ce il putem reprosa era ca vorbea in spaniola si pufneam in ras ori de cate ori auzeam "planta cuatros". Receptionerii erau niste tipi super ok, vorbeau engleza, foarte amabili, ne-au oferit toate informatiile necesare si erau prezenti 24 de ore. Dimineata aveam mic dejun format dintr-un sandvish, cereale cu lapte, cafea, ceai sau suc natural. Totul intr-o bucatarie utilata cu tot ce vrei, chiar si plita si cratite si cuptor cu microunde si mai stiu eu ce astfel ca puteai sa te simti ca si acasa platind doar 14 euro pe noapte.
Praga e imensa iar cele aproape 4 zile petrecute in ea nu mi-au ajuns nici macar pentru centrul ei. Acesta e un oras in sinea lui si aproape ca am uitat ca mai exista o Praga si in afara centrului. Cartierele sale centrale le-am batut insa la pas marunt cu harta in mana de dimineata pana seara ajungand sa ma simt ca acasa. Noi locuiam in
Orasul Vechi, o suprafata de doua ori cat centrul Timisoarei (P-ta Operei plus Libertatii plus Unirii si inca ceva) o zona istorica forfotind de turisti. La nord era
Cartierul Evreiesc, la fel de mare ca Orasul Vechi cu vreo 6 sinagogi, un cimitir evreiesc si Filarmonica iar la sud se afla
Orasul Nou, cat primele doua la un loc, loc dedicat in special shopingului, plin de banci si magazine, restaurante si muzee. La vest, peste raul Vltava, pe care e indicat sa-l traversezi pe podul Carol (construit in 1357) si decorat cu statui de sfinti, se afla
Cartierul Mic, in fapt tot atat de mare ca si Orasul Nou. Jumate din el o constituie insa Parcul Petri, o colina inalta de 300 de metri pe care urci cu funicularul (un mic trenulet) si care iti ofera o priveliste superba asupra intregului oras.
La nord de Cartierul Mic se afla zona de referinta a orasului,
Castelul din Praga si Catedrala Sf Vitus, la randul lor inconjurate de alte palate in stil baroc, gradini etc. Cam asta era suprafata pe care speram sa o acoper in 4 zile. In mare am reusit sa o strabat, dar de intrat si vizitat nici o sansa. Au ramas multe de vazut si cred ca nici un an daca stai nu poti sa zici ca ai vazut tot ce era de vazut. Deci, am vazut: - Piata Orasului Vechi, cu memorialul lui Jan Hus in mijloc, terase pe margine si trasuri care asteapta sa te duca la plimbare. In mijloc e inscriptionat Meridianul 0 Praga. - Biserica Maicii Domnului, de afara arata impresionant, arhitectura turnuletelor te duce cu gandul la Disneyworld. S-or fi inspirat din ea americanii. - Primaria Veche si Turnul cu Ceas, care bate la ora fixa si ofera un spectacol de multi asteptat. Se deschid niste usite si se perinda figurile celor 12 apostoli prin ele. - Biserica Sf Iosif, intrarea era libera, multe decoratiuni, tablouri, picturi murale, o imensa orga si mana mumificata a unui hot atarnand de un lant :p. - Podul Karol, accesibil doar pietonilor si decorat de vreo 30 de statui de sfinti, pe el salasluiau vanzatori de suveniruri, portretisti, muzicanti ambulanti. Capetele de pod era doua turnuri inalte, in care se putea urca contra cost. - Manastirea Strahov, veche de 800 de ani, am intrat doar in curte pt ca mai departe era taxa de intrare. - Colina Petri pe care am urcat cu trenuletul si in parcul careia am zabovit cateva ore bune. Are un turn de observatie in varf sub forma turnului Eiffel din Paris doar ca la scara redusa (60 m). - Castelul din Praga in care nu am intrat pt ca era o coada de cateva sute de oameni. Insa are o curte frumoasa ;)). Catedrala Sfantul Vitus e in curte si e de-a dreptul imensa. Are peste 600 de ani si era in proces de restaurare. Nici in ea nu am intrat ca era o coada luuungaa si a inceput sa ploua :(. - Vechea Sinagoga Noua o cladire gotica veche de 800 de ani. Am fi intrat in ea dar aici era pe "pachete": sase sinagogi plus cimitirul la oferta, numai 300 de coroane!! Adica vreo 12 euro. Na mersi, dar omul mai tre sa si manance... - Muzeul Instrumentelor de Tortura. Foarte interesant si iti lasa un sentiment neplacut. Intrarea era vreo 10 lei. 
- Muzeul National. O cladire imensa in stil neorenascentist in care se adaposteau o colectie de pietre (m-am saturat de ele), una de oase si cioburi, o expozitie de dinozauri (schelete complete de tyranozaurus si gigantozaurus) apoi zoologie, paleontologie etc. 15 lei intrarea. - Sex Machine Museum, chiar langa hostel, cred ca era interesant dar intrarea de 10 euro era prea mult. - Muzeul Comunismului, cred ca era interesant dar la 25 de lei intrarea numai un amic s-a riscat sa intre. - Teatrul National si Filarmonica(Rudolfinium), cladiri monumentale pe le-am admirat din apropiere, dar cred ca merita sa vezi un spectacol acolo. Ghidurile aratau niste sali somptuoase numai cu catifele si brizbrizuri. - Piata Veceslav, de forma dreptunghiulara si lunga de vreo 800 de m cu o gramada de magazine si restaurante de ambele parti. - Piata Karol, in fapt un mare parc incadrat de doua artere de circulatie. Ar mai fi fost multe de vazut dar timpul si banii dicteaza programul. Poate data viitoare. Sa va zic acum de mancare. In Praga se poate manca si scump(!) dar si ieftin. In ambele cazuri insa se manca bine. Cand spun ieftineala insa nu ma refer la cantina studenteasca ci la preturi asemanatoare cu un restaurant ok de acasa. Totusi, eram in centrul Pragai. Un lucru foarte bun mi s-a parut afisarea preturilor la intrarea in local. Te scutea de situatia ca la citirea meniului sa-ti pice falca in fata chelnerului. Am gasit cateva localuri dragute cu mancare super astfel ca puteai manca pe saturate de 25-30 de lei (inclusiv bautura). Gulas, pizza, paste, fripturi diverse cam asta a fost meniul. Alte locuri de mancat erau diversele fastfood-uri cu gyros si falafel la vreo 10 lei sau micile gherete care vindeau carnati si crenwusti prajiti chiar si in centru. Cum tot am pomenit de bautura tre sa va spun ca cehii au o bere excelenta: Pilsner, Krusovice, Velkopopoviky, Staropranem etc sunt marci de exceptie. Nu mai zic ca erau cu 12% alc. Probabil ca de la ele m-am si procopsit cu o durere crancena de gat intr-o dimineata, motiv pentru care a trebuit sa fac o cura cu absint in seara urmatoare :)) Apropo, un shot de absint e mai ieftin ca unul de tequilla buna. Asa ca m-am intors cu o sticla. Aici are un pret prohibitiv, ce naiba. Iar acolo era patria lui. Absintul si cristalele de Boemia - marci cehesti! Na ca am obosit sa tot scriu atat asa ca incerc sa inchei. Deci ca sa rezum: Bune: - oras super, o gramada de locuri de vizitat sau de evadat - oameni de treaba, amabili, civilizati si cunoscatori de limbi straine (cat sa te intelegi cu ei) - bere buna si mancarea la fel - curatenie pe strazi - pana si cersetorii erau civilizati si nu te agasau cu cerseala lor. - nici un caine comunitar - preturi mici la haine de calitate care in Romania ne sunt inaccesibile (colegul nostru de camera, Yuri, a ramas mut cand a auzit ca mergem la shoping. "In Praga?" a fost reactia lui. Ce stie el...)
- circulatia era foarte civilizata, nu prea am vazut aglomeratie.
Mai putin bune:
- locuri de parcare greu de gasit, fiind nevoit uneori sa conduci si 2 ore in cautarea unuia pe care inevitabil il si platesti.
- forfota de pe strazi poate deveni deranjanta daca nu te obisnuiesti cu ea. Dupa 12 insa totul e linistit si pustiu.
- piatra cubica :)) foarte faina ca aspect, foarte deranjanta pt mers pe jos.
- faptul ca daca vrei sa vezi trebuie sa platesti :D
Gata si relatarea mea, subiectiva ce-i drept, dar e singura pusa la dispozitie intrucat ceilalti sase calatori nu sunt blogeri. Deocamdata ;)).
Vor mai aparea si alte poze pe masura ce le adun si incarc.
