Ce sfarsit de saptamana... aproape ireal... joi seara eram la teatru... o piesa teribil de deprimanta, toata mustind de suprarealism, de fascinatie morbida... inventatorul iubirii de Gherasim Luca... poet roman sinucis la Paris. e greu sa nu iesi un pic amprentat de la o asemenea chestie... seara s-a lungit si o parte consistenta din ea s-a invartit in jurul doamnei in negru... zau, parca era ceva in aer... vineri dimineata un mesaj in asteptare... si am avut un presentiment, bizar... ca fata mov ne-a parasit.
If I stop, the world stops. anunta twitterul Adelinei. No, dear, we simply pause for a moment and cringe... Apoi roata se invarte mai departe. Online-ul in care erai atat de colorat prezenta s-a imbracat ieri in doliu mov... sau violet, whatever. Ti-ar fi placut. Si presei i-a placut. A speculat imediat momentul si-ai fost celebra pentru cateva minute... Vezi ce lume parasesti? Una in care valoarea unui om e masurata abia dupa ce nu mai e... but, you loved it anyway...
Multora nu le vine sa creada... bai, si tinerii mor la fel de usor... indiferent ca ai 25 sau 85 exista cate-o moarte pentru fiecare... nu-i pasa ei cat de plin de viata esti.
Cei care te-au cunoscut pot explica mai bine cat de plina de viata erai... eu n-am stiut decat ca iubeai advertisingul si culoarea asta mov. La inceput am crezut ca avem oricand timp sa recuperam la capitolul social iar apoi vartejurile vietii ne-au pus pe orbite diferite. N-o sa uit insa cum ti-am cantat noi, blogerii, acum niste ani piesa aia de la timpuri noi... cine-ar fi crezut ca vom ajunge sa n-o mai putem canta niciodata fara sa ne posomoram..
Unul din lucrurile sharuite pe tumblr ar fi placut biografilor:
I have a feeling that this is the closest thing to heaven.
Campuri de lavanda din Franta. Ireal. Ca un rai mov...
Ei bine, Ade, ai ocazia sa afli... si vezi tu, keep it simple...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?