12 septembrie 2011

Noche Bach: O lume sinuoasa, nebuna...

Fara nici cel mai mic aer de superioritate cred ca cine a pierdut spectacolul lui Gigi Caciuleanu - Noche Bach - e o idee mai sarac. E un eveniment cat se poate de rar sa aduci Compania Nationala de Balet din Chile si un coregraf roman multlaudat pe aceeasi scena intr-un oras roman altul decat capitala. Pe muzica lui Bach am avut parte ca spectator de o ora de "matematica senzuala" in care un agrenaj de trupuri umane a reusit sa abstractizeze destul de eficient Dansul, in prima parte, pentru ca apoi sa-l mistifice abil pana in pragul unei experiente religioase. 

Spectacolul a avut doua parti, una intitulata Conciertos in care pe muzica Concertelor Brandenburgice dansatorii simulau mecanica sau "coregrafia" unui orologiu, mai exact elemente si serii de numere guvernate de "echilibrata cifra 8", in vreme ce partea a doua, Cantico, a oferit ceea ce s-ar putea numi mai simplu "cantecul trupurilor", caci, pe vocile corale din Jesu, Meine Freude, dansatorii executau miscari fluide, sinuoase si pline de nebunie muzicala intocmai ca o orchestra. In esenta primul a tintit tehnica trupului, al doilea emotia. In timp ce primul a suferit de mici inadvertente sau scapari (intentionate cred, caci nici un mecanism nu merge perfect) al doilea a fost exceptional. Intre cele doua "bucati" s-a desfasurat si un 'pas in doi' amutitor de incetinit, sugerand legatura indisolubila a cuplului: doi balerini legati cu un lant, fiecare tragandu-l pe celalalt, carandu-l in spinare sau suspendandu-l deasupra unui abis imaginar. Aplauze? Vreo zece runde.



Interludiul poetic cu versurile lui Gigi Caciuleanu e tot ce va pot impartasi din spectacol.

dacă atât de curb e universul
cocoşată să fie oare tabla pătrată
a jocului de şah


într-o singură interminabilă spirală
să se desfacă oare toate diagonalele nebunului
şi să deformeze chiar totul oglinzile toate


rotunjit să fie  în realitate colţurosul drum al calului


cumpătată să fie noaptea


de înţeles oricare
oricât de mic, pas al regelui


roase pe dinăuntru de torturate meandre ascunse
maiestuoasele, limpezi căi ale reginei


iar "Optul"
cu ale sale două zerouri suprapuse
atât de mult-echilibratul Opt
dacă în loc să-l fi înmulţit cu el însuşi
l-am fi culcat de la început la orizontală
am fi putut oare înţelege mai lesne infinitul
rotund şi el ca gaura fără de fund a neantului


turele
ar aluneca oare toate oblice şi sinuoase
pe când doar turnul din Pisa
s-ar înălţa drept
rectiliniu
orgolios
nesăbuită sfidare de către umana, vanitoasa lege
a unei lumi sinuoase, curbe şi nebune

Un comentariu:

Comentezi?