12 octombrie 2010

Arta de a avea intotdeauna dreptate

Nu se intampla des sa citesc carti care au drept rezultat senzatia ca sunt, literalmente, prost. Un 'prost luminat', constient ca in raport cu cerintele obisnuite ale societatii in care se desfasoara e suficient de "dezghetat" pentru a prospera insa care pus in graficul inteligentei umane e mai aproape de prostul satului decat de geniu. Nu mi se intampla asta pentru ca de regula nu-mi aleg carti atat de ambitioase intrucat iau literatura mai mult ca o concesie hedonista pe care o fac mintii mele si nu ca un reazam pentru spiritul auto-didact. Mai simplu spus: eu nu invat, doar ma rasfat.

Doar ca am pus mana pe Schopenhauer si Arta de a avea intotdeauna dreptate si dupa ce-am citit-o mi-am simtit mediocritatea. Nu pentru ca lucrarea n-ar fi accesibila (desi e plina de cuvinte latinesti, grecesti sau nemtesti) ci pentru ca citind-o il descoperi pe omul asta, care zicea de Hegel ca e un sarlatand neindemanantic si care i-a fost educator lui Nietzsche, ca ia o chestiune simpla cum e controversa si o analizeaza in mod logic, dezvaluind 40 de stratageme prin care sa castigi o infruntare verbala.

Dialectica eristica sau arta controversei inseamna sa ai o disputa verbala cu argumente pana in punctul in care ti se da dreptate. Important de distins aici e punctul de vedere al lui Schopenhauer care precizeaza ca esential acestei dialectici nu e cautarea adevarului un mod obiectiv, asta-i treaba logicii si tine de ratiune, ci castigarea disputei, prin orice mijloace. Nu pretind ca am invatat foarte multe din lectura cartii, e oricum doar schematica iar parerea mea e ca retorica si dialectica sunt chestiuni pentru care omul se naste si mai greu le invata. Am citit-o doar pentru mi s-a parut fascinant sa vad cum un ganditor analizeaza, filosofeaza, despre un subiect atat de banal cum e cearta. Mi-as fi dorit ca acum 12-14 ani sa fi venit proful de Logica sau tipa de la Filozofie si sa ne spuna "copii uitati o carte misto hai sa vorbim de ea" nu sa-mi explice concepte pentru care mintea mea nu era pregatita sa le digere.

Un comentariu:

Comentezi?