05 aprilie 2010

Coincidenta, destin, noroc chior

Un amic are un blog. Pe blogul respectiv pune melodii. Rar. Uneori le ascult ca-s faine. Alteori intru si mai comentez sa stie ca-s cu ochii pe el. Niciodata nu m-a interesat altceva de pe blogul ala decat melodia ce apare o data la cateva zile. Mai putin acum cateva zile cand m-am uitat in blogroll, din greseala, si am vazut ultimul articol al unei persoane. Scria "Caut Carte". 

Eu tot timpul caut carti.. Am fost curios sa vad ce carte nu gaseste persoana aceea, ca mie de obicei mi se intampla sa gasesc cartile cand ma astept mai putin. Am dovezi. O amica a intrat de doua ori in aceeasi librarie cautand aceeasi carte: o data singura, a doua oara cu mine. A gasit-o a doua oara, cum era de asteptat. Si nu, n-au primit marfa intre timp. 

Revenind, deci persoana asta implora pe blog sa-i gaseasca cineva o carte de Pynchon. Ca o cautat-o la toate librariile online, ca la editura nu se mai edita, o tragedie.. Mai, nu se poate, imi zic, numele asta mi-e cunoscut. Un pic de cotrobaiala pe interneti, un mail la o librarie din TM, apare cartea.. Ptiu drace, ce simplu a fost. Si la pret de lichidat stocuri. Le zic: puneti-o deoparte ca vin dupa ea. Anunt persoana cat de norocoasa e si ma infiintez la librarie. Imi zic, ia sa mai dau o raita, ca libraria asta nu prea e in circuitul meu normal.. Ce inspirat am fost: pe raft ma astepta o cartulie de Boris Vian pe care o cautam de 6 luni, in legatura cu care ii cam batusem la cap pe toti librarii si colegii de schimbat literatura in Funky, fara succes. Si cand colo am trecut probabil de multe ori prin vecinatatea ei. 

Na faceti conexiunile acum: doi straini au o cunostinta comuna, probabil din motive complet diferite, si un singur eveniment insignifiant ajunge sa le satisfaca niste dorinte asemanatoare. Cred ca lucruri asemanatoare se intampla zilnic cuiva dar nu toti acordam atentie unor asemenea momente. E ca si cand iesi din casa dar te intorci dupa chei si pierzi troleul la limita. Sau stai pe loc 10 secunde in fata unei vitrine, apoi faci o stanga in loc de dreapta si dai peste un vechi prieten sau coleg. Coincidente? Noroc? Destin? The fabric of nature? Legea atractiei universale? Probabilitati statistice confirmate? Cine poate da raspunsul?

17 comentarii:

  1. V: It means that I, like God, do not play with dice and I don't believe in coincidences.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Daimon: e o coincidenta ca-mi dai o replica din V for Vendetta la un articol in care vorbeam de Pynchon care a scris un roman intitulat V :))

    @Anonim: adevarul, timpul, iubirea.. dar infinitul spatiului cred ca e absolut

    RăspundețiȘtergere
  3. The Jews call it 'Bashter'. Adica destin.

    Am vazut ieri niste povesti de dragoste de pe vremea razboiului de mi-a stat inima-n loc si inca nu-mi vine sa cred de ce coincidenta au avut nevoie oamenii aia ca sa traiasca, ca sa se gaseasca.

    Ceea ce mi-a confirmat: nu sunt sortita fericirii. Dar asta e alta discutie.

    Si povestile mele de dragoste au avut parte de foarte multe coincidente...

    Sigur trebuia sa cunosti persoana care cauta o carte, din 1000 de motive. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca ai sti cat de des imi pun intrebarile respective... Si ce n-as da sa aflu vreun raspuns...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nimic nu e intamplator; nici macar necunoasterea legitatilor care fac ca asemenea evenimente sa se intample.....

    Acum te intrebi "de ce ?" dar intrebarea cea mai importanta este alta: poti sa "duci" raspunsul la aceasta intrebare ? Poti sa mai stai drept dupa ce o sa stii de ce se intampla toate cate se intampla ? Poti ?

    RăspundețiȘtergere
  6. care-i libraria dom'le?

    RăspundețiȘtergere
  7. @Camelia: dar nu esti sortita nici nefericirii...

    @SpotlessMind: atata vreme cat ne punem intrebari eu zic ca e bine, suntem inca sanatosi..

    @Darael: cred ca as risca aflarea raspunsului chiar daca m-ar distruge :). Ca in Indiana Jones cand nazistul deschide Chivotul ca sa vada ce contine si e dezintegrat :)).

    @Anonim: Esotera.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am citit in mod intentionat comentariile la postul asta pentru ca de obicei n-o prea fac. Sunt de acord cu Darael, acelasi lucru am vrut sa ti-l spun si eu: nimic nu e intamplator si cand ai in fata ochilor si a constiintei o asemenea intamplare... trebuie sa cauti si motivul pentru care s-a intamplat. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Tomata - saru'mana.

    @ Richie - nu pot sa iti spun altceva decat ceea ce am trait eu. Toata viata, de cand ma stiu eu, am cautat raspunsul la intrebarea "De ce ?". Pentru mine chivotul nu a explodat (sa nu mint, nu am vazut filmul cu pricina :D ), dar am pierdut tot ce aveam... familie, prieteni, slujba, tot.... pentru ca nu am mai putut sa ma reintorc acolo de unde am plecat....

    Da, e greu sa duci ceea ce stii. Iar intrebarea mea e una la care putini pot sa raspunda. Asa e usor sa spuna oricine ca vrea, ca poate..... dar cati isi dau seama de ceea ce o sa plateasca pentru cunoastere ? Iti spun eu care e plata - poate afla si altii acum: plata consta in 90% din reperele vietii pe care o duci acum. Da, 90 % din tot ce traiesti acum o sa dispara....

    Apoi, va trebui sa traiesti cu ceea ce a mai ramas. Vezi, a inceput sa fie un pic mai greu ? Ar trebui daca ai macar un strop de sensibilitate, ceea ce cred ca ai.

    RăspundețiȘtergere
  10. Inteleg ca dumneata vorbesti din experienta pe cand eu fac supozitii pur teoretice. Cine ar fi in stare sa plateasca pretul cunoasterii cand l-ar sti dinainte? Probabil ca foarte putini. Daca inteleg bine nici tu nu l-ai stiut dinainte si ai riscat.. multumesc de avertisment, dar totusi nu pot sa nu ma intreb oare ce raspunsuri ai cautat..

    RăspundețiȘtergere
  11. Eh.... eu sunt Darael, un simplu om intre oameni. Daca se poate, spune-mi direct asa. Altfel, o sa imi fie greu sa iti spun si eu Richie.

    Intrebarea pe care am cautat-o este "DE CE ?". Raspunsul il cautam ca sa controlez totul, sa fiu apreciat, sa am ceva in plus fata de cei din jur.... stii sentimentul. Toti il stim; suntem indoctrinati sa fim "cei mai dintre cei mai"....

    Da, habar nu aveam ce o sa platesc.
    Daca stiam, nu garantez ca as fi facut tot ce a facut; mi-ar fi fost frica sa nu pierd ceea ce am avut.

    Dar nu era risc, era doar dorinta de a cunoaste; habar nu aveam de risc. Nu intalnisem pe nimeni care sa ma indrume, care sa fi mers inainte pe drum....

    Ce ai sa te intrebi tu, asta doar TU poti spune. Si doar tu poti sa spui unde ai sa te opresti pe drum, asa cum s-au oprit toti prietenii mei, unii din frica, altii din plictiseala, altii pentru ca nu stiau cum sa reziste fara sprijinul reperelor cunoscute.....

    Doar tu stii.
    Ce pot spune e ca pe Drum nu te va tine nimeni de mana. Nu poti sa Zbori atata timp cat esti legat cu ata de cineva.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cum a comentat cineva la un alt articol de-al tău, coincidenţa e doar modalitatea lui Dumnezeu de a rămâne anonim. Îmi scapă autorul acestei cugetări, dar oricine a fost a fost un om luminat. Mi-a plăcut povestea ta. Şi da, ai dreptate, se întâmplă astfel de minuni în fiecare zi, oricui, numai că nu le acordăm importanţa cuvenită mereu.

    @Tomata cu scufita: Îmi pari cunoscut(ă) dar nu ştiu de unde să te iau. Cred că te-am mai văzut comentând pe blogul Pisicii Roz, dacă nu mă înşel. Şi e bizar să te găsesc aici, unde eu am ajuns întâmplător, după o căutare pe google că nu ştiam la ce serial să mă mai uit. Şi am rămas pentru că-mi place. Richie, e coincidenţă sau sau destin? :)

    @Darael: Înafară de Iliescu nu mai cunosc pe nimeni să vorbească atât de mult ca tine fără să zică absolut nimic concret. În facultatea de jurnalism se studiază sub numele de limbaj de lemn. Dacă te-aş cunoaşte aş zice că eşti comunist. Dar nu te cunosc aşa că o să presupun doar că eşti dus sau că vrei să te dai breaz.
    Eşti atât de previzibil încât ştiu deja ce ai să-mi răspunzi. Nu te mai obosi. Promit că nu o s-o fac nici eu. ;)

    RăspundețiȘtergere
  13. @Victor: e un mod al Universului de a iesi din anonimat. Si e uimitor cum se repeta chestiile astea. Deunazi, ma duc in oras sa beau o cafea. Si ma gandeam de la plecare sa-mi sun bunul amic cu care impart blogul Marele Ecran, Luci. Dar am uitat, pentru ca odata suit pe bitza eram in alt film cum s-ar zice. Exact in centru, dau peste el, legandu-si bicicleta in acelasi loc cu mine :)). Radem si ii explic cum ma gandeam sa-l sun sa bem ceva..ok mergem sa bem o bere pe-o terasa. Nici bine nu primim berile ca el si-o varsa pe a lui. Fuge inauntru la bar, la vreo 10 metri, si acolo da peste o amica de-a nostra, blogerita si ea. :)) Daca nu varsa berea nu avea ce cauta in bar. O scoatem si pe ea la "soare" cu noi sa mai povestim. Nu trece mult ca ea vede un amic vechi trecand pe langa si astfel ne inmultim. Ori e orasul prea mic, ori stiu prea multa lume, ori e "destinu" da cert e ca eu am plecat de-acasa sa beau o cafea. Atat.

    RăspundețiȘtergere
  14. Daca lucrurile aparent intamplatoare si care au oarecare importanta pentru noi ar putea fi explicate cu ajutorul unor notiuni precum "destin", "legea atractiei universale", "probabilitati statistice" etc. atunci sub aceste categorii ar trebui sa cada si evenimentele mai putin importante . Legea atractiei universale face ca un individ sa-si gaseasca marea iubire, in aceeasi masura in care destinul meu este ca in acest moment sa simt o dorinta apriga de a ma scarpina in nas. Si s-o fac timp de 5 minute, cu o expresie imbecila de placere pe fata.
    Nu simt nevoia sa cred ca fiecare lucru banal sau nu,care mi se intampla, este ori destin ori pura coincidenta.Pentru ca si in cazul in care sunt coincidente,haotice, complet lipsite de semnificatie, si in cazul in care sunt predestinate, deterministe eu nu am absolut nici o responsabilitate pentru felul in care decurg evenimentele respective, si neavand nici o responsabilitate, nu am nici un merit sau vina. Si, in sfarsit, neavand nici un merit sau vina, nu simt nevoia sa cred ca universul conspira pentru mine, ca ceva, destinul sau altceva, mi-a facut un cadou sau dimpotriva, mi-a jucat o farsa.
    "Ceva" e noroc chior doar daca e improbabil sa se intample, improbabil relativ la asteptarile mele. Dar daca s-a intamplat nu mi se pare ca ar trebui sa aiba o importanta speciala in afara de cea pe care i-o acord eu. Nu stiu voi ce parere aveti, dar mie mi se pare ca a transforma "relativ la mine" in "relativ la ceva din afara mea (Dumnezeu, destin, karma, whatever, doar sa fie mai important ca mine)" e intr-un fel o dovada de aroganta nejustificata. As vrea sa-mi pastrez "micile minuni de zi cu zi" doar pentru mine si pentru alti cativa din jurul meu, si nu sa le trivializez transformandu-le in manifestari ale destinului. E si o parte buna. Coincidentele sunt impredictibile si tocmai din acest motiv sunt interesante. De ce sa le banalizez spunand ca asa a fost scris sa se intample?

    RăspundețiȘtergere
  15. eu sunt curioasa :D, pove mai departe ce s-a intamplat. va-ti intalnit sa ii dai cartea...si?

    RăspundețiȘtergere
  16. @Andrei: am inteles punctul tau de vedere si sunt de acord cu ultima fraza...predeterminarea fura magia coincidentei si duce la resemnare.

    @Miri: nu ne-am intalnit pentru ca e in alt oras si deci i-am trimis-o prin posta..

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?