23 aprilie 2010

Alege-ti viata

Alege-ti viata. Pentru numele lui dumnezeu, nu te mai codi atat si alege-ti viata pe care-o vrei. Fa-ti o lista cu lucrurile care au importanta pentru tine si construieste in jurul lor un model suficient de cuprinzator. Unul care sa te multumeasca. O viata care sa-ti apartina. Imagineaza-ti ca faci parte deja din ea. Priveste in urma, spre sinele de acum, si recapituleaza drumul pe care l-ai parcurs deja. Memoreaza sacrificiile facute si invata sa traiesti deja cu riscul lor. Iti va fi mai usor. Separa cu grija ce vei lua cu tine si ce vei arunca din personalitatea ta. Reinventeaza-ta. Minte-te daca-i nevoie, dar fa-o bine, cu convingere. Nu vrei sa ajungi mai tarziu in situatia de a-ti chestiona justetea alegerii.

Daca vrei o cariera, alege-ti una. Fixeaza-ti scopul si atinge-l cu ochiul mintii. Sufleca-te la manici si paseste cu hotarare. Calca pe cadavre ca oricum nu le doare, doar sunt cadavre. Nu-ti pierde vremea gandindu-te la viata personala. N-ai nevoie. Odata in varf intreaga lume iti va fi familie.

Daca vrei familie fa-ti una cat mai repede. Timpul trece. Iesi la piata, intinde mana si apuca prima victima ce-ti cade-n brate. Daca nu iese nimic, descotoroseste-te si mergi mai departe. S-ar putea sa fii nevoit sa-ti cobori standardele dar, hei, scopul scuza mijloacele. Prinde-ti jumatatea si fa-o dependenta de tine. Cu samanta potrivita o sa-ti cresti familia dorita.

Daca nu esti amator de astfel de trivialitati alegea calea imaturitatii. Forever young, stii cantecul. Bei, futi si fumezi non-stop. Rock'n'roll amice, exat ca-n filme. Totul pe spatele parintilor care, evident, au fost suficient de dobitoci sa aleaga diferit cand a fost cazul. Sau, si mai epic, pe datorie. Consuma-ti viitorul in rate pana ajungi dator la banca 7 vieti. That's the smart way to live.

Ori du-te-n pribegie. Renunta la orice posesiune materiala si apuca incotro vezi cu ochii. Ia-ti un an sabatic. Sau mai multi. Vinde-ti canapeaua si televizoru', doneaza-ti laptopu, arunca-ti telefoanele la ghena, renunta la apartament in favoarea unui cuplu de homelessi, aduna cate haine incap intr-un rucsac si cara-te pe drumuri cat mai neumblate sa vezi fata dosnica a lumii. Fii un ratacitor, calatorind fara sa stii unde vei esua. Te-ai putea intoarce cu povesti interesante, cu ceva experiente care te-or convins de plinatatea vietii.

Sau nu fa niciuna din astea. Alege o viata de perpetua amanare, perfectionandu-ti zilnic scuzele care sa te scape de o constiinta incarcata cu comoditate. Dar vezi ca refuzul de a alege e si el o alegere in sinea lui. Nealegandu-ti viata alegi de fapt non-viata...si ultima chestie de care ai nevoie e inca un paradox.

8 comentarii:

  1. Frumos articol, Richie. M-ai pus pe ganduri asa, de la primele ore ale diminetii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb discurs persuasiv ! M-am trezit cu zambetul pe buze in timp ce citeam cu ochii semideschisi randurile de mai sus. Ma simt un om realizat, am ales si simt ca am pornit pe drumul cel bun. In acelasi timp, mi-au sarit in fata ochilor mintii persoane care au facut alte alegeri decat mine si am simtit dispret pentru o clipa fata de persoanele care au ales non-viata si mi-am amintit cu mirare si de "Into The Wild" si de persoanele care au ales sihastria.
    Oare sunt demna de dispret pentru ca eu, cea care am facut deja o alegere, stau si privesc de sus la persoanele care-mi arunca zilnic in fata motive pentru care nu au ales nimic?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Horica: ma inclin.
    @Cristina: draga m-am pus si pe mine pe ganduri..
    @IfeelsoDifferent: te felicit pentru alegere si implinire. Nu cred ca cel care-si ia viata in maini si face cum crede e demn de dispret in fata cuiva.. Dar oameni suntem si invatam sa traim cum ne asternem, invidiati, apreciati, ignorati sau agasati... Pentru fiecare arma exista un scut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Vorba aia: din puțul gândirii. Frumos spus, oricum. Și chiar și ăia care găsesc scuze care mai de care, la fel cum zici, tot au ales ceva. Important e să știi să te bucuri de momente așa cum vin și să știi să le trăiești. Na, mai mult nu știu ce să dau din mine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mda, bine zis. Tare mi-e ca ma cam incadrez, inca, la ultimul paragraf, si cine stie daca o sa ajung vreodata sa nu ma mai recunosc in cele srise acolo. Well, we'll vedea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-ar placea sa stiu daca ai scris pentru tine asta....

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?