Cine te cunoaste mai bine decat crezi

Acum doua zile am patit o chestie care m-a pus pe ganduri. Fie sunt cel mai mare uituc in viata, ceea ce insa se va infirma mai incolo cand veti vedea ce memorie buna am, fie unii stiu despre mine mai multe decat eu insami. Mai jos e o scurta conversatie, de genul celor care-ti pica in poala si te intrebi de unde naiba a mai venit si asta ca cerul era senin?

V : sal
V : nigar ce faci? - aici mi-am dat seama ca ceva e putred, nimeni nu m-a abordat asa pana acum.
Richie : sal. nigar? lol
V : i-ai luat ceva lu x?
V : a fost ziua lui sambata
Richie : V. tu despre ce naiba vorbesti?
V : si saptamana asta o sa dea de baut
V : in weekendu asta care vine
Richie : stai un pic sa ma lamuresc
Richie : ziua cui?
V : a lu M.
Richie : ihi, si io ce rol am? ca nu pricep ...
V : nu esti prieten cu el?
V : na...o sa ne cheme la el
V : o sa dea de baut cica
Richie : aha, pai daca ma suna nu refuz. o sa-i cant la multi ani traiasca
V : oki
Richie : deci, asta e chiar ciudat, ar fi prima data, dar daca tu zici
V : pai la noi asa se practica
V : cand e ziua lu unu' unii dintre noi ii cumparam ceva
Richie : aha...pai da asa e normal.

precizare: V si M sunt doi amici din copilarie cu care vb cam de 2 ori pe an cand nu merge netul cum trebuie.

Va dati seama ca am asteptat toata ziua sa sune telefonul :)) Mai ales ca stiam ca nu au numarul meu. Inca mai astept sa se clarifice situatia. Poate V era "fumat" si nu mai stia cu cine vb :))

Anyway, asta mi-a amintit de alta situatie foarte jenenta de la sfarsitul liceului. Impreuna cu un prieten bun, S., eram la un atelier foto pentru obisnuitele poze de albume, fluturasi etc. Inghesuiala mare pe acolo, multi elevi nerabdatori in hol, toti aranjati, faceau ultimele retusuri la freza ingelata a finalului de secol. Intre ei, o frumusete. Maaama mama. Inalta, slaba, intr-o rochita mov, bruneta, sani obraznici, ochi verzi superbi se apropie de mine. Acum nici eu nu eram neica nimeni, holtei de 19 ani, la costum cravata etc. Doar mai scund ca ea! Oare ce-o fi vrand fata? Ma fixeaza cu privirea:
- Te cunosc, imi zice.
- Esti norocoasa, zic, eu insa nu cred ca am avut placerea, altfel mi-as fi amintit...
- Hai mai, rade amuzata, am fost in aceeasi clasa.
- Din nou tre sa te dezamagesc, dar sunt absolut sigur ca mi-as fi amintit daca eram colegi.
- Faci glume, stiu ca m-am schimbat, dar nici chiar atat. Sunt G. M.
Mi-a picat cravata nu alta. Nu percutam. Eu tin minte f bine numele colegilor mei, asa ca odata aflat numele fetii, intr-un flash am vizualizat chipul ei din scoala generala, si brrr.... Copilaria e nemiloasa dragilor. Iti faci atunci niste pareri despre oameni de care te rusinezi la maturitate, odata integrat in rutina vietii si supus regulilor de convietuire sociala. Mi-am amintit toata jignirile urate si barfele cu care am gratulat-o in cei patru ani, bineinteles nu singur, ci cu concursul altor diavoli, pentru ca sincer, domnita de acum era de o "uratenie" ingrijoratoare cu 5 ani in urma (da, stiu, barbatii sunt superficiali). In fine, pricepeti voi ce soc am avut cand am dat ochii cu ea, veritabila cenusareasa. Totusi apogeul intalnirii avea sa urmeze. Complet edificat asupra identitatii fetei, il chem pe bunul meu amic S.
- Hai sa-ti prezint pe cineva! A fost colega cu noi. Ea e G. M.
- Hmm...n-o cunosc, zice zabaucul.
- Tre sa-ti amintesti. A fost cu noi in clasa 4 ani.
- Nu cred.
- Ba nebunule, era pe randul de mijloc, banca a 2-a cu X in banca.
- Nu-i adevarat, nu poate fi adevarat, cum de nu-mi amintesc? tipu era deja ingrijorat.
- Trebuie sa-ti amintesti, era altfel inainte ;)). S-a schimbat mult.
- Nu, nu-mi vine nimic. Sunt complet amnezic.
La care fata s-a scuzat politicos si ne-a urat bafta la bac. Am ramas ca-n filmele cu prosti, mai sa-l iau la palme pe "neghiob". Inca si acum ii mai amintesc uitucului cat de lampa a fost in ziua aia. Un simplu "Aaaa...!" era de ajuns.

Ultima scena de genul asta s-a petrecut prin faculta la un festival al berii. Eram cu niste amici si inca nu bausem nimic, abia ajunsesem. Deodata un tip se apropie de mine, zambind si semnalizand ca ma cunaste:
- Saluuut! zice el. Ce mai faci?
- Saluut! zic si eu. Uite pe aici. Tu ce mai zici?
- Bine si eu, uite la bere. Ma bucur sa te vad.
- Si eu. Hei S, il strig pe un amic. Uite pe cine am gasit!
- Saluut zice si S, facand-mi jocul. Ce surpriza!
- Da, asa e. In rest cum merge, scoala?
- Foarte bine, bestial. Tu?
- Super, la fel.
- Ce noroc pe noi...
- Na, bun. Hai ca ma duc sa beau ceva. Ne mai vedem.
- Garantat, zic eu nu prea sigur de asta.
Pleaca respectivul, ma intors spre amicul meu S. si ii spun:
- Ba tu il stii pe asta?
- Nu. Am crezut ca tu il stii.
- Nici eu nu-l cunosc!! :)))
Evident toata seara am ras pe seama acestor confuzii nevinovate care ne fac deliciul existentei si care merita sa fie descrise intr-un post de o lungime considerabila chiar si numai pentru propriul amuzament!