Bukowski: Drink, write and fuck

Acum ceva ani mi-am formulat o ipoteza conform careia daca un om are parte de o viata destul de iesita din comun ii cresc sansele ca sa devina un bun scriitor. Ideea asta nu exclude desigur posibilitatea ca oameni cu vieti absolut normale, chiar banale, sa atinga succesuri fenomenale ca scriitori dar e mult mai usor de depistat autori excentrici, distructivi, bizari, gata sa sacrifice totul pentru scris. Pana la urma determinarea lor, cautarea neincetata a noilor experiente, perseverenta in scriitura chiar si atunci cand era proasta sau nu se vindea e ceea ce i-a eliberat din mediocritate si i-a consacrat intr-un final.

Zilele trecute m-am uitat la un documentar despre Charles Bukowski, un personaj nu doar colorat si controversat dar si unul dintre cei mai importanti si influenti poeti americani din a doua jumatate a sec. XX. Eu l-am cunsocut insa prin intermediul romanelor sale (Femei, De duzina, Factotum, Posta) si a colectiilor de scurte povestiri, astea fiind primele publicate in romana, abia apoi aruncand un ochi spre poeziile sale. Daca proza mi s-a parut plina de un umor sincer, tragi-comic cu situatii uneori absurde si chiar grotesti, poezia e mai degraba frusta, cinica, taioasa si viscerala, explorand mizeria societatii, corvoada muncii prost platite, relatiile dintre oameni, violenta, sexualitatea.

Documentarul Born Into This face o excursie prin viata lui Bukowski cu ajutorul filmarilor de arhiva si a interviurilor cu membri ai familiei, prieteni, colaboratori din lumea literara etc. Capeti asadar o imagine destul de clara asupra a ceea ce insemna pentru C.B. "drink, write and fuck" si care era relatia dintre om si legenda pe care o proiecta. Multa lume il vedea drept un batran pervers si alcoolic care futea tot ce prindea. Partea cu alcolismul era adevarata. Afemeiat nu cred ca a fost, adica nu in sensul de 'vanator de fuste'. Aspectul fizic nu-l facea vreun casanova (a suferit in copilarie de o acnee virulenta care si-a lasat amprenta asupra chipului sau si l-a facut un om complexat fizic si rezervat). A fost insa casatorit de doua ori si se pare ca a avut destule relatii si aventuri de-o noapte dar presupun ca asta s-a intamplat dupa ce a devenit faimos si practic femeile ii sareau in brate la intalniri literare.

Revenind insa la viata "deosebita" cea a lui Bukowski a fost marcata de saracie, durere, nesiguranta si multa frustrare. In copilarie a fost batut sistematic de taica-su pentru cele mai mici motive, de trei ori pe saptamana, vreme de 7 ani, cu pielea de ascutit briceagul. Mai tarziu spunea ca asta l-a ajutat cu scrisul intelegand ce inseamna durerea nemeritata. Cand a terminat scoala a plecat de-acasa ca sa castige experienta de viata. A lucrat tot felul de slujbe temporare, prost platite, cultivandu-si ambitia de scriitor. In primii ani a scris sute de povestiri dar numai una sau doua i-au fost publicate in reviste.

I would get a common laborer’s job somewhere for a week or two and then live in a cheap room and type. I used to live on one candy bar a day. Cost a nickel. I always remember the candy bar. It was called Payday. That was my Payday at five cents. And that candy bar tasted so good. I’d have it at night. I’d take one bite and it was so beautiful. I wrote four or five short stories a week during this time and I had them out everywhere. They came bouncing back.

Deziluzionat s-a imprietenit cu alcoolul ("This is going to help me for a very long time") si a baut insistent pana era gata sa moara de ulcer perforat la 35 de ani. Dupa ulcer s-a lasat de proza (nu si de baut), s-a angajat la posta si s-a apucat de poezie, lucru cu care a fost imediat remarcat datorita stilului sau limpede, crud, cu nerv in care scria. A scris cateva mii de poezii pe care le-au publicat tot felul de edituri underground iar in 1969, la 49 de ani, se intoarce la proza. Virajul e interesant povestit de John Milton, editorul-sef de la Black Sparrow, care si-a vandut colectia de carti "first edition" si a infiintat editura apoi l-a convins pe Bukowski sa se lase de jobul de la posta si sa se concentreze doar pe scris. Bukowski a acceptat doar dupa ce i s-a promis "securitate financiara" adica acoperirea cheltuielilor lunare (cca 100 $ adica chiria, tigarile si pensia alimentara pentru fiica-sa) apoi in trei saptamani a scris un roman (Post Office) motivand ca ceea ce l-a impins a fost frica!

Desi exagerat de caricatural, misogin si uneori chiar detestabil, alter-ego-ul sau literar, Henry Cinaski, ofera cititorului acea oglinda distorsionata in care se privea auto-biografic C.B., impartasind cu acesta nu doar patima pentru alcool, truda traiului zilnic, ambitiile de scriitor in mizerie dar si aventurile amoroase, fie ele reale sau imaginare. Mai mult decati alte genii literare auto-distructive Bukowski a apucat sa-si vada succesul cu ochii ceea ce nu-i lucru putin avand in vedere stilul de viata ales. A murit in 1994 de leucemie dupa ce cativa ani mai inainte o tuberculoza l-a facut sa renunte la bautura.

don't be like so many writers,
don't be like so many thousands of
people who call themselves writers,
don't be dull and boring and
pretentious, don't be consumed with self-
love.
the libraries of the world have
yawned themselves to
sleep
over your kind.
don't add to that.
don't do it.
unless it comes out of
your soul like a rocket,
unless being still would
drive you to madness or
suicide or murder,
don't do it.
unless the sun inside you is
burning your gut,
don't do it.