Dupa o pauza de 2 ani am ajuns din nou sa asist la o Noapte a Devoratorilor de Publicitate. Show-ul pastorit de Jean Marie Boursicot a revenit, ca in fiecare toamna, si la Timisoara, tot la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul insa cu Teo in chip de maestru al ceremoniei. Lucru imbucurator pentru ca nu cunosc prezentatori mai placuti sa introduca un eveniment decat un stand-up comediant ca Teo. Nu e vorba de glume ci de felul degajat si usurinta cu care improvizeaza. Eu il vad destul de rar pe om asa ca ma amuz intrucat glumele lui nu mi se par rasuflate deloc. Nu stiu de ceilalti dar inclin sa cred ca simt la fel caci altfel n-ar fi ras si aplaudat cu atata pofta.
Revenind insa la reclame, vreo 290 de bucati (o cifra mai mica decat de obicei, caci in 2008 au fost vreo 400 iar in 2010 "doar" 320), am fost nevoit sa constat ca destul de putine mi-au satisfacut elanul devorator. Fie selectia a fost mai slaba decat m-as fi asteptat de la o eticheta ca "cele mai bune reclame" fie disponibilitatea lor la orice ora pe interneti si impartasirea lor prin retele sociale conduce la o oboseala a ideii si mesajului transmise. Adevarul a fost ca o mare parte din ele le cunosteam - ceea ce nu m-a deranjat chiar deloc - iar o parte, mai mica, ce-i drept, dar suficient ca sa n-o pot trece cu vederea, au fost efectiv dezamagitoare (ca sa nu folosesc un cuvant mai tare).
Prin urmare mi-au placut cele la masini, Audi avand una misto de inspiratie il clasico - rivalitatea Real-Barcelona - si una cu vampiri, iar VW ruland spoturile Darth Vader. Apoi, m-am bucurat de cele de la Young Director Award, Born to create drama si de seria creepy bunny de la Festivalul Anim'est. Foarte bune, clare, concise si surprinzatoare.
Dar, daca in alti ani exista macar o reclama la detergenti mentionabila pentru originalitate acum nu-mi amintesc nici una din ele. Poate din cauza ca toate erau din regiuni exotice, gen India sau Liban, si cam anoste. Iar din zona fashion mi-a placut doar Chanel cu Keira Knightly si una din seria Armani, parca cu Megan Fox. Serios, eu am nevoie de o poveste servita cu reclama, ca nu pot sa privesc glamour si fete frumoase bine imbracate pana amortesc. Adica pot, dar nu dupa ce am vazut niste regizori de film pusi pe facut spoturi. E clar ca se poate mai mult.
Am apreciat insa calupul cu spoturi de inspiratie Star Wars.. buna idee, nu pentru ca as fi fan al filmelor, ci pentru ca imi plac omagiile care vor sa creeze o relatie de complicitate intre autor si privitor, de genul "you know this as well as I do, don't you?"
Din motive de trezit devreme a doua zi, n-am ramas pana la final, plecand inainte de al 4-lea calup, asa ca sunt curios daca pe teme eco sau drepturile omului a (mai) fost ceva interesant. Ca altfel as fi nitel dezamagit. Nici bauturile alcoolice parca n-au avut prea multe spoturi.. imi amintesc unul singur la Budweiser, ceva cu prohibitia, destul de banal, si unul excelent la Johnny Walker - the rock giant. Rusii au avut si ei una interesanta la o vodka de care n-am auzit pana acum dar am uitat despre ce era exact vorba.
La capitolul 'dureri de cap' au castigat detasat reclamele japoneze si NU pentru ca se canta in ele ci pentru ca erau realmente infantile. Sunt destul de sigur ca si Japonia are o piata serioasa si normala de publicitate asa ca.. why the bashing!? E greu de crezut ca intr-un an doar acelea au fost demne de remarcat.
Legat de spectacol trebuie adaugat ca in foaier/lobby s-a facut terapie cu bere de la Clinica de Bere. Pentru cine cunoaste. Lucru pe care l-am tratat cum se cuvine. Iar partenerul Flanco a montat xbox-uri pentru curiosi si un SmartTV pe care sa se joace lumea Angry Birds. N-am avut show de lasere sau concerte ca-n alti ani dar nu le-am simtit lipsa. Insa, intregul concept al NDV ar trebui cumva imbogatit in viitor pentru am indoieli ca oamenii vor continua sa plateasca bani pentru a vedea reclame in situatia in care:
1. nu avem o selectie a celor mai bune reclame dintr-un an si nici nu sunt puse intr-o competitie
2. sunt disponibile pe internet, gratuit, multe din ele fiind destinate acestui mediu, deci mai lungi, mai cinematice si mai putin probabile sa fie incluse intr-un show care pune pret pe diversitate.
3. lumea in general evita reclamele pe motiv ca, ehm, sunt "prea ocupati".
Mai jos sunt 4 reclame pe care nu le-am vazut pana aseara la NDP asa incat le sharuiesc:
una cu bitze
una cu caini:
una cu lupi
si una cu nachos:
Cam atat. Daca prindeti NDP in orasul vostru nu strica s-o vedeti. Iar biletul echivaleaza cu niste reduceri la Flanco asa ca aveti numai de castigat.
Ps: evenimentul a avut, cred, pt prima data "parteneri media" locali niste bloggeri, Ovi si Tomata, fapt care a insemnat ca toata seara palaria si scufita s-au perindat pe 'ecranul sponsorilor.' Asa se face branding...
Vai, Richie ce pe acelasi film am fost cu postarea despre NDP :)
RăspundețiȘtergereExact aceeasi impresie mi-a lasat si mie.