Într-o noapte,
pe când aerul stătut şi încins de arşiţa zilei
punea stăpânire pe noi,
răpindu-ne mari picături de sudoare,
şi-n timp ce tăcerea ce ne zidea împrejur se-nchina doar celor două suflări
care ritmic oftau,
te-am vegheat.
dormeai,
aşa cum mi-am imaginat întotdeauna că dorm prinţesele,
fără o singură umbră pe chip şi adânc suspendată în vis,
mirosind uşor a femeie şi-a flori.
subjugat, te-am privit astfel o vreme;
iar când zorii au intrat
peste noi,
luminându-ţi trupul şi chipul plăpând,
ţi-am numărat, fir cu fir, nisipul din păr...
foto.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?