Yakuza denumeste in societatea japoneza un fenomen asemanator in mare parte mafiei. Radacinile yakuza sunt insa foarte vechi, regasindu-se in cultura si mentalitatea Japoniei medievale si avand stransa legatura cu codul Bushido. Originea exacta a organizatiilor criminale japoneze nu este prea clara intrucat la formarea lor au luat parte, de regula, mai multe segmente ale societatii. Astfel una din explicatii ar fi ca la baza lor ar sta roninii, samuraii fara stapan. Prin urmare precursorii yakuza ar fi, in cursul secolului XVI-a, pe de o parte, asa numitii “kabukimono” (cei nebuni) si, pe de alta parte, “hatamoto yakko” (servitori ai shogunului) persoane care se imbracau ciudat, vorbeau o japoneza vulgara si purtau sabii foarte lungi, hartuind oameni obisnuiti pentru amuzament sau resurse.
Genealogia moderna a gruparilor yakuza poate fi stabilita mai precis in secolul XVIII, avand la baza doua categorii de indivizi: jucatorii de jocuri de noroc (bakuto) si negutatorii ambulanti - amandoua categoriile fiint calificate drept comunitati joase (tekiya). In timp aceste grupari au devenit organizatii recunoscute de guvern, iar fondatorilor lor li s-a dat dreptul de a purta sabie. Numele “yakuza” provine de fapt chiar din jocul de carti. Ya-ku-za inseamna ad-literam 8-9-3, cea mai proasta mana la jocul de carti numit “Oichikabu”, un joc asemanator cu Blackjack-ul doar numarul castigator fiind 19 in loc de 21. Yakuza insemna o mana pierzatoare (8+9+3=20) si astfel numele desemna ceva fara valoare, dar nu in sensul de lipsiti de utilitate ci pur si simplu ceva ce nu se potriveste cu societatea, inadaptabili, “paria”. Adaugand la asta si faptul ca jocurile de noroc era ilegale, acei jucatori-bakuto erau considerati de joasa speta.
Dar, la fel cum pentru samurai onoarea era totul, si pentru yakuza, paradoxal, onoarea juca un rol esential. De aici s-a nascut ritualul “Yubitsune” sau taierea degetului mic in semn de pocainta sincera in fata stapanului caruia i s-a gresit. Originea lui provine tot din vremea jocurilor cand cel care pierdea o suma de bani pe care n-o putea inapoia era obligat sa ofere in schimb prima falanga a degetului mic. Practic, cel care suferea o astfel de mutilare era atat stigmatizat cu amprenta esecului dar si afectat in felul de manuire al sabiei, devenind mai slab in lupta. Desi gruparile yakuza sunt considerate cea mai de jos fasie a societatii ele reprezinta un grup social, la fel ca in vremea nobililor samurai, codul yakuza banzadu-se tot pe respectarea unor valori stricte de toti membrii ei, chit ca acestia erau preponderent implicati in tot felul de activitati marsave.
Legat de obiceiul membrilor yakuza de a-si tatua corpul, si acesta provine tot din vremurile “bakuto”. Initial doar niste cercuri negre in jurul bratului, semnificand comiterea unei crime, aceste tatuaje au ajuns sa fie tot mai complicate si sa reprezinte un semn al puterii. In plus, desi tatuajul a devenit legal in anul 1945, el tot poarta pecetea criminalitatii. Tatuajele sunt in prezent uzitate pentru a declara afilierea la un anumit clan, un alt aspect care diferentiaza caracterul vizibil al yakuza de acela ocult al mafiei.
Genealogia moderna a gruparilor yakuza poate fi stabilita mai precis in secolul XVIII, avand la baza doua categorii de indivizi: jucatorii de jocuri de noroc (bakuto) si negutatorii ambulanti - amandoua categoriile fiint calificate drept comunitati joase (tekiya). In timp aceste grupari au devenit organizatii recunoscute de guvern, iar fondatorilor lor li s-a dat dreptul de a purta sabie. Numele “yakuza” provine de fapt chiar din jocul de carti. Ya-ku-za inseamna ad-literam 8-9-3, cea mai proasta mana la jocul de carti numit “Oichikabu”, un joc asemanator cu Blackjack-ul doar numarul castigator fiind 19 in loc de 21. Yakuza insemna o mana pierzatoare (8+9+3=20) si astfel numele desemna ceva fara valoare, dar nu in sensul de lipsiti de utilitate ci pur si simplu ceva ce nu se potriveste cu societatea, inadaptabili, “paria”. Adaugand la asta si faptul ca jocurile de noroc era ilegale, acei jucatori-bakuto erau considerati de joasa speta.
Dar, la fel cum pentru samurai onoarea era totul, si pentru yakuza, paradoxal, onoarea juca un rol esential. De aici s-a nascut ritualul “Yubitsune” sau taierea degetului mic in semn de pocainta sincera in fata stapanului caruia i s-a gresit. Originea lui provine tot din vremea jocurilor cand cel care pierdea o suma de bani pe care n-o putea inapoia era obligat sa ofere in schimb prima falanga a degetului mic. Practic, cel care suferea o astfel de mutilare era atat stigmatizat cu amprenta esecului dar si afectat in felul de manuire al sabiei, devenind mai slab in lupta. Desi gruparile yakuza sunt considerate cea mai de jos fasie a societatii ele reprezinta un grup social, la fel ca in vremea nobililor samurai, codul yakuza banzadu-se tot pe respectarea unor valori stricte de toti membrii ei, chit ca acestia erau preponderent implicati in tot felul de activitati marsave.
Legat de obiceiul membrilor yakuza de a-si tatua corpul, si acesta provine tot din vremurile “bakuto”. Initial doar niste cercuri negre in jurul bratului, semnificand comiterea unei crime, aceste tatuaje au ajuns sa fie tot mai complicate si sa reprezinte un semn al puterii. In plus, desi tatuajul a devenit legal in anul 1945, el tot poarta pecetea criminalitatii. Tatuajele sunt in prezent uzitate pentru a declara afilierea la un anumit clan, un alt aspect care diferentiaza caracterul vizibil al yakuza de acela ocult al mafiei.
Yakuza Moon - Memoriile unei fiice de gangster este un roman autobiografic scris de Shoko Tendo, fiica mijlocie a unui membru yakuza, in care aceasta isi rememoreaza drama de a fi nascuta intr-o asemenea familie, ratacirile, abuzurile si toate suferintele sale oferind un peisaj remarcabil de viu si incercand totodata sa realizeze acea impacare cu trecutul de care au nevoie cei care cauta sa-si schimbe viata. Exorcizandu-si demonii in scris Shoko ramane sincera cu sine pana la punctul in care detaliile incendiare ale vietii sale te fac sa-ti pui intrebari asupra verosimilitatii lor. Dar nu se pune in discutie autenticitatea lor. Abandonand scoala de la varsta de 12 ani Shoko intra in lumea pustilor fara capatai - yanki - adolescenti rebeli fugiti de-acasa si care-si petrec vremea cu distractii si droguri. Face inchisoare si isi umple familia de rusine. De la punga cu peroxid - acelasi diluant folosit pentru a-si decolora/vopsi parul in cele mai stridente culori - trece la speed, de la aventurile cu baieti imberbi ajunge victima unor violuri oribile.
Dependenta de droguri si cea de sex o transforma intr-o jucarie sexuala in mainile unui gangster care se foloseste de influenta lui financiara si de situatia precara a parintilor ei pentru a o controla. Aduna cicatrici de la fiecare din cei cu care se incurca, in majoritatea lor barbati tatuati, excesiv de violenti si gelosi care o rasfata si o domina in acelasi timp. Are mai multe relatii cu barbati insurati, lucreaza ca hostess in cluburi exclusiviste pentru bogatii din Tokio, munceste pe branci dar toti banii ii foloseste ca sa-si ajute parintii sau sora, fata de care se simte indatorata. Salvarea apare cand isi ia viata sub control, isi face un tatuaj imens pe trup si se dedica activitatii de curtezana moderna, o profesie destul de nobila si in aceste timpuri in tara soarelui rasare. Cartea ei, scrisa la 32 de ani, dupa ce s-a retras din acea lume, e povestea foarte intima a unei femei nascute intr-o familie stigmatizata de societate, care toata viata ei a dus o lupta continua de supravietuire intr-un mediu ostil si extrem de violent. Stilul direct, clar si descriptiv, fara inflorituri sau autocenzura, face din Yakuza Moon o lectura usoara care pare ca se inbunatateste cu fiecare pagina. Critica il numeste "fenomen cultural" intrucat romanul face lumina intr-un colt destul de intunecat si foarte putin inteles al Japoniei. Eu zic ca are nevoie de un film bun. Ceva marca Takeshi Kitano.
Dependenta de droguri si cea de sex o transforma intr-o jucarie sexuala in mainile unui gangster care se foloseste de influenta lui financiara si de situatia precara a parintilor ei pentru a o controla. Aduna cicatrici de la fiecare din cei cu care se incurca, in majoritatea lor barbati tatuati, excesiv de violenti si gelosi care o rasfata si o domina in acelasi timp. Are mai multe relatii cu barbati insurati, lucreaza ca hostess in cluburi exclusiviste pentru bogatii din Tokio, munceste pe branci dar toti banii ii foloseste ca sa-si ajute parintii sau sora, fata de care se simte indatorata. Salvarea apare cand isi ia viata sub control, isi face un tatuaj imens pe trup si se dedica activitatii de curtezana moderna, o profesie destul de nobila si in aceste timpuri in tara soarelui rasare. Cartea ei, scrisa la 32 de ani, dupa ce s-a retras din acea lume, e povestea foarte intima a unei femei nascute intr-o familie stigmatizata de societate, care toata viata ei a dus o lupta continua de supravietuire intr-un mediu ostil si extrem de violent. Stilul direct, clar si descriptiv, fara inflorituri sau autocenzura, face din Yakuza Moon o lectura usoara care pare ca se inbunatateste cu fiecare pagina. Critica il numeste "fenomen cultural" intrucat romanul face lumina intr-un colt destul de intunecat si foarte putin inteles al Japoniei. Eu zic ca are nevoie de un film bun. Ceva marca Takeshi Kitano.
Foarte interesanta cartea! Dupa ce am citit-o, am recomandat-o si altora. Si vorba ta, are nevoie de un film pe masura. Iar pentru documentare, recomand si fotografiile de pe "burn magazine".
RăspundețiȘtergerehttp://throughlifelightandlens.blogspot.com/2009/07/yubitsume-cum-numai-la-noi-nu-poate.html
Daca vrei sa te uiti si sa vezi niste Modele de Tatuaje Japoneze de la Yakuza... mi se par cele mai complexe modele pe departe.
RăspundețiȘtergere