Citeam deunazi un articol despre Nicholas Carr si ultima sa carte The Shallows (Superficialii) care sustine ca felul in care Internetul ne influenteaza viata poate deveni periculos pentru modul in care functioneaza creierul nostru. Cei care-si petrec mare parte din zi "conectati", care lucreaza la birou, verifica mail-uri, conturi de facebook, twitter, blogguri etc - intre care ma numar si eu - sunt permanent bombardati cu tone de informatii si tind sa nu prea rumege asupra lor. Faptul ca avem acces facil la orice informatie din orice domeniu ne face sa nu mai gasim o utilitate in memoria de lunga durata, in reflectie si gandire profunda, intrucat suntem tentati sa consumam rapid si sa pastram doar indicatia locului unde sa cautam mai tarziu. Chestia asta ar produce modificari in structura cortexului, in felul in care se creeaza legaturile sinaptice si procesam informatia. Pot spune ca simt pe propria piele efectul avalansei de informatii la care sunt supus, o reducere a capacitatii de atentie datorata, in primul rand, facilitatii de conectare la retea (verific constant mail-ul sau twitter-ul de parca ar depinde viata mea de asta) apoi o usoara predispozitie la plictiseala cauzata de "normalitatea cotidiana" si chiar o obisnuinta in a "uita" lucruri, deja sacaitoare.
Asaltul constant pe diferite canale m-a facut sa fiu ceva mai superficial si asta am observat si la alti "creatori" de continut online. E ca si cum am trece cu vederea peste ce inseamna gandire in profunzime si ne-am transforma in simpli robotei ce partajeaza biti de informatii nemestecate. "The richness of our thoughts, our memories and even our personalities hinges on our ability to focus the mind and sustain concentration. Only when we pay deep attention to a new piece of information are we able to associate it meaningfully and systematically with knowledge already well established in memory," scrie castigatorul premiului Nobel, neurologul Eric Kandel. Prin urmare constantele distrageri si intreruperi nu ne ajuta deloc cand e vorba de a fi creativi. Unele din cele mai dragi si fascinante activitati umane este aceea de a contempla, de a aprofunda, de a aranja in memorie bucatele de informatie, de a le structura si emite rationamente corecte... Modul in care internetul ajunge sa ne influenteze viata nu ne ajuta deloc in aceasta directie. Asta nu inseamna ca e ceva rau sau inutil, ci ca e necesara constientizarea folosirii cat mai dese a butonului de disconnect.
Revin din nou la mine ca sunt cel mai bun cobai: pana sa ma apuc sa scriu acest articol pe care il aveam in cap pe drumul spre casa mi-a luat aproape o ora ca sa renunt le distragerea atentiei de catre canalele adictive internetului. Descopar ca am nevoie aproape constant de o "rupere" a conexiunii doar pentru a gandi clar niste chestii. Cati dintre noi nu inchidem mess-ul, twitter-ul si alte programe de alerta atunci cand vrem intr-adevar sa gandim. Mie unul mi s-a redus constant inspiratia si abilitatea de a reflecta constient la felurite probleme, iar singurul moment de relativa "solitudine" e seara cand ma pun in pat si inchid ochii. Atunci mi se aranjeaza cele mai bune ganduri si vad, cum ar veni, "tridimensional" ideea finala. E un lucru trist. Poate ca Nicholas Carr asta e un alarmist si se va insela (desi nu cred asta) insa nimeni nu poate ignora o logica simpla: internetul e atat de adanc infipt in activitatea zilnica a multora dintre noi incat efectele lui trebuie sa fie reale. O analogie simpla, care nu-mi apartine, am gasit-o in DecatoRevista#4, unde autorul (cred ca Cristi Lupsa) aprecia efectul pe care l-a produs introducerea ceasului asupra felului cum percepem timpul sau al hartilor asupra felului in care percepem spatiul.
Una din chestiile remarcabile la creier e abilitatea de a se adapta la mediul inconjurator in functie de factorii ce-l influenteaza. Accesul facil la orice informatie poate semnaliza o relaxare a neuronilor responsabili cu stocat "lectii de supravietuire" sau, mai rau, realizat conexiuni revelatoare. Cine poate sa spuna ca daca acum pot gasi pe internet cum sa-mi leg sireturile sau cum sa confectionez o pluta aceste informatii nu vor disparea din memoria de scurta durata imediat ce nu voi mai avea nevoie de ele. Intr-o imagine mai plastica am putea spune ca excesul de internet ne goleste de informatie hard pentru a ne pregati tehnic sa absorbim multe informatii soft ... ca un buffer. Dar nu cred ca internetul ne prosteste propriu-zis. Exista domenii de activitate unde omul exceleaza tocmai datorita acestei conectivitati permanente sau modului in care procesam tone de informatii. Poate ca intensificarea uzului mediei digitale imbunatateste inteligenta vizuala, poate ca multitasking-ul e strans legat de atentia distributiva, dar tot cercetatorii spun ca multitasker-ii sunt mai susceptibili de a fi distrasi si deci mai putin eficienti in final, ori ca internetul ne disipa atentia cu efectul sau de "refresh". "What we seem to be sacrificing in all our surfing and searching is our capacity to engage in the quieter, attentive modes of thought that underpin contemplation, reflection and introspection. The Web never encourages us to slow down. It keeps us in a state of perpetual mental locomotion. ... that has been accompanied by "new weaknesses in higher-order cognitive processes," including "abstract vocabulary, mindfulness, reflection, inductive problem solving, critical thinking, and imagination." We're becoming, in a word, shallower." (sursa)
Pe vremea cand imi luam informatiile din carti sau reviste manifestam o anume disciplina mentala: citeam cuvant cu cuvant, zaboveam asupra unor sensuri, finalizam paragrafe sau pagini si ma intorceam asupra unor locuri unde manifestasem pierdere de concetrare. Cand citesc pe internet, pe langa ca sunt foarte distras de orice link, imagine, zgomot etc, mai sunt si superficial, scanez texte, pagini, asimilez oarecum planul general si tag-urile (etichetele atribuite mental) care-mi organizeaza intr-un anume fel informatiile in cap. De asta cea mai des folosita expresie a ajuns sa fie "parca am citit asta undeva... dar spune". Exact aceasta disciplina mentala simt ca mi-o pierd fiindu-mi mult mai greu sa reproduc niste idei de pe net decat daca sa povestesc continutul unui roman. Bine, conteaza si autorul 'creatiei', dar esential e felul in care am asimilat. Iar pestea toate e dorinta de a impartasi. Deci inteleg ca asta e sensul www-ului, dar de o vreme incoace ne impartasim unii altora cu atata darnicie de zici ca toata ziua e sarbatoare. Chiar si cand te pui sa citesti un roman de hartie abia rezisti imboldului sa te pui la comp si sa-ti bagi un status "cult", sa transmiti cuiva, oricui, internetului nush ce paragraf senzational, o nebunie. Valabil pentru orice activitate mentala dealtfel. Impresia e ca aproape orice te "emotioneaza" prin noutate, iti excita un picut neuronii, trebuie neaparat transmis cu entuziasm ca sa traiasca tot internetul un orgasm colectiv. Iar asta e superficialitate oameni buni, ca nu mai apuci sa contemplezi in primul rand propria ta excitatie mentala si sa parcurgi drumul catre o posibila iluminare spirituala. Nenumaratii pasi in evolutia noastra au fost facuti tocmai de acei oameni cufundati vreme indelungata in aprofundarea unor concepte uzandu-si rabdator ratiunea.
Asaltul constant pe diferite canale m-a facut sa fiu ceva mai superficial si asta am observat si la alti "creatori" de continut online. E ca si cum am trece cu vederea peste ce inseamna gandire in profunzime si ne-am transforma in simpli robotei ce partajeaza biti de informatii nemestecate. "The richness of our thoughts, our memories and even our personalities hinges on our ability to focus the mind and sustain concentration. Only when we pay deep attention to a new piece of information are we able to associate it meaningfully and systematically with knowledge already well established in memory," scrie castigatorul premiului Nobel, neurologul Eric Kandel. Prin urmare constantele distrageri si intreruperi nu ne ajuta deloc cand e vorba de a fi creativi. Unele din cele mai dragi si fascinante activitati umane este aceea de a contempla, de a aprofunda, de a aranja in memorie bucatele de informatie, de a le structura si emite rationamente corecte... Modul in care internetul ajunge sa ne influenteze viata nu ne ajuta deloc in aceasta directie. Asta nu inseamna ca e ceva rau sau inutil, ci ca e necesara constientizarea folosirii cat mai dese a butonului de disconnect.
Revin din nou la mine ca sunt cel mai bun cobai: pana sa ma apuc sa scriu acest articol pe care il aveam in cap pe drumul spre casa mi-a luat aproape o ora ca sa renunt le distragerea atentiei de catre canalele adictive internetului. Descopar ca am nevoie aproape constant de o "rupere" a conexiunii doar pentru a gandi clar niste chestii. Cati dintre noi nu inchidem mess-ul, twitter-ul si alte programe de alerta atunci cand vrem intr-adevar sa gandim. Mie unul mi s-a redus constant inspiratia si abilitatea de a reflecta constient la felurite probleme, iar singurul moment de relativa "solitudine" e seara cand ma pun in pat si inchid ochii. Atunci mi se aranjeaza cele mai bune ganduri si vad, cum ar veni, "tridimensional" ideea finala. E un lucru trist. Poate ca Nicholas Carr asta e un alarmist si se va insela (desi nu cred asta) insa nimeni nu poate ignora o logica simpla: internetul e atat de adanc infipt in activitatea zilnica a multora dintre noi incat efectele lui trebuie sa fie reale. O analogie simpla, care nu-mi apartine, am gasit-o in DecatoRevista#4, unde autorul (cred ca Cristi Lupsa) aprecia efectul pe care l-a produs introducerea ceasului asupra felului cum percepem timpul sau al hartilor asupra felului in care percepem spatiul.
Una din chestiile remarcabile la creier e abilitatea de a se adapta la mediul inconjurator in functie de factorii ce-l influenteaza. Accesul facil la orice informatie poate semnaliza o relaxare a neuronilor responsabili cu stocat "lectii de supravietuire" sau, mai rau, realizat conexiuni revelatoare. Cine poate sa spuna ca daca acum pot gasi pe internet cum sa-mi leg sireturile sau cum sa confectionez o pluta aceste informatii nu vor disparea din memoria de scurta durata imediat ce nu voi mai avea nevoie de ele. Intr-o imagine mai plastica am putea spune ca excesul de internet ne goleste de informatie hard pentru a ne pregati tehnic sa absorbim multe informatii soft ... ca un buffer. Dar nu cred ca internetul ne prosteste propriu-zis. Exista domenii de activitate unde omul exceleaza tocmai datorita acestei conectivitati permanente sau modului in care procesam tone de informatii. Poate ca intensificarea uzului mediei digitale imbunatateste inteligenta vizuala, poate ca multitasking-ul e strans legat de atentia distributiva, dar tot cercetatorii spun ca multitasker-ii sunt mai susceptibili de a fi distrasi si deci mai putin eficienti in final, ori ca internetul ne disipa atentia cu efectul sau de "refresh". "What we seem to be sacrificing in all our surfing and searching is our capacity to engage in the quieter, attentive modes of thought that underpin contemplation, reflection and introspection. The Web never encourages us to slow down. It keeps us in a state of perpetual mental locomotion. ... that has been accompanied by "new weaknesses in higher-order cognitive processes," including "abstract vocabulary, mindfulness, reflection, inductive problem solving, critical thinking, and imagination." We're becoming, in a word, shallower." (sursa)
Pe vremea cand imi luam informatiile din carti sau reviste manifestam o anume disciplina mentala: citeam cuvant cu cuvant, zaboveam asupra unor sensuri, finalizam paragrafe sau pagini si ma intorceam asupra unor locuri unde manifestasem pierdere de concetrare. Cand citesc pe internet, pe langa ca sunt foarte distras de orice link, imagine, zgomot etc, mai sunt si superficial, scanez texte, pagini, asimilez oarecum planul general si tag-urile (etichetele atribuite mental) care-mi organizeaza intr-un anume fel informatiile in cap. De asta cea mai des folosita expresie a ajuns sa fie "parca am citit asta undeva... dar spune". Exact aceasta disciplina mentala simt ca mi-o pierd fiindu-mi mult mai greu sa reproduc niste idei de pe net decat daca sa povestesc continutul unui roman. Bine, conteaza si autorul 'creatiei', dar esential e felul in care am asimilat. Iar pestea toate e dorinta de a impartasi. Deci inteleg ca asta e sensul www-ului, dar de o vreme incoace ne impartasim unii altora cu atata darnicie de zici ca toata ziua e sarbatoare. Chiar si cand te pui sa citesti un roman de hartie abia rezisti imboldului sa te pui la comp si sa-ti bagi un status "cult", sa transmiti cuiva, oricui, internetului nush ce paragraf senzational, o nebunie. Valabil pentru orice activitate mentala dealtfel. Impresia e ca aproape orice te "emotioneaza" prin noutate, iti excita un picut neuronii, trebuie neaparat transmis cu entuziasm ca sa traiasca tot internetul un orgasm colectiv. Iar asta e superficialitate oameni buni, ca nu mai apuci sa contemplezi in primul rand propria ta excitatie mentala si sa parcurgi drumul catre o posibila iluminare spirituala. Nenumaratii pasi in evolutia noastra au fost facuti tocmai de acei oameni cufundati vreme indelungata in aprofundarea unor concepte uzandu-si rabdator ratiunea.
Esti nevoit sa inchizi messul, telefonul si alte chestii simpatice daca le ai. Si daca le-ai deschis anterior.
RăspundețiȘtergereExercitiu superior: lvl 2 daca putem spune asa. Lasa-le deschise si bifeaza daca e util sau inutil un mesaj / o discutie / o convorbire.
Ai sa descoperi ca 90% (minim 90%) sunt inutile. Auleu.... atunci nu e pierdere de timp ? Iar timp = timp de viata. Adica ne pierdem viata in nimic.
Naspa.
Si e numai lvl 2 la joc. Sa vezi ce apare la lvl 3 sau 4..... :)
Nota. Frumos articol.
Zilele astea am intrat în concediu și oarecum la asta mă gândeam.
RăspundețiȘtergereA fost un an în care la birou sau acasă eram conectat la mail, mess, net. Tot online. Bine, și un pic de telefon.
Brusc m-am simțit prea plictisit. Evident, am trecut până la birou, să văd ce mai face lumea, am meșterit vreo oră niște cabluri pe acolo cum ne-am mutat sediul și iar am venit acasă..unde am intrat pe net.
Chestia e că nu mă mai simt bine dacă nu stau pe net. Și eu care speram că în concediu voi fi mai deconectat, dar stai...ce naiba să faci la 2 noaptea când nu ai somn? am încercat să citesc o carte...ok, o citesc, dar sunt cu gândul în altă parte.
Oricum, sunt ferm convins că în anii ce vin internetul se va schimba radical, la fel cum s-a schimbat și până acum.
Problema mea cea mai mare e că nu mai pot să port o conversație foarte argumentată REAL și prefer să scriu un email. Știu că nu e bine, dar îmi pare mai comod. Trist. Când mă gândesc la părinți, cum lucrau ei, telefoane și tone de dosare. Dar rotițele din creier se învârteau. Noi dăm un CTRL+F și găsim. Ce să ne obosim?
Mă crezi că de ieri am început un tratament cu ginkgo biloba?
E greu de crezut ca internetul afecteaza structura creierului, in schimb e mai plauzibil ca ar crea noi drumuri si ar inhiba altele, asa-zisele neural paths (alea care devin bine batatorite cand esti obisnuit cu accesarea aceleiasi informatii in mod constant).
RăspundețiȘtergereIndiferent cate rele creeaza internetul, partile bune vor compensa cu varf si indesat. Asa ca trebuie sa gasim o alta modalitate de a asimila informatiile de pe net.
Toata lumea sufera de acelasi lucru, oamenii care lucreaza pe calculator mai mult, calculatoristii si mai mult. In privinta blogurilor si informatiei de asimilat, eu am o tehnica: salvez articolele demne de citit (care nu sunt multe, internetul e plin de pr0n si lolcats) si le citesc intr-un moment de liniste sufleteasca, de obicei candva in mijlocul noptii.
Daca trebuie sa folosesc internetul pentru scoala si/sau documentare, e mai grav. Singurul lucru care ma motiveaza e deadline-ul :D
sadly, in timp ce am citit articolul asta am mai deschis 4 tab-uri pe care le-a citit sumar.
RăspundețiȘtergerein fond, articolul nici nu l-am citit tot.... am sarit paragrafele 3 si 4.
partea buna este ca acum sting computerul si citesc o carte.
@ asa e, multe din ele sunt ca sa treaca timpul.
RăspundețiȘtergere@Claudiu: te cred. Intr-o vrem,e ma gandeam si eu sa iau lecitina ca prea ma lasa memoria. apoi am inteles ca dupa 18 ani e degeaba.
@Mihai:mersi de observatii. intr-adevar si cand vorbeam de structura creierului tot la conexiunile neuronale ma refeream.
@Supastaru: buna alegere.
Eu aş spune că în primul rând Internetul ne ajută să nu ne supraîncărcăm memoria. Lucrurile vitale oricum le reţinem. Nu cred că vom vedea în realitate blonde din bancul “inspiră-expiră”.
RăspundețiȘtergereÎn al doilea rând nu văd diferenţa dintre cărţi şi pagini web în privinţa concentrării. Dacă mă interesează ceva, atunci citesc până la capăt şi, dacă e cazul, mai deschid câteva tab-uri pentru mai târziu, când termin articolul. Tehnologia e bună şi ea la ceva: nu te îngropi în hârtii din cameră până în budă. E mai uşor să citesc o carte de pe telefon decât să ţin cam 1 kg de hârtie în mână.