Nu e doar o obsesie muzicala. De vina sunt versurile care s-au lipit asa de tamplele mele si-mi picura frumos in urechi niste dulci nostalgii viitoare cu mine si Ea la foc de semineu, in camera de zi, intr-o liniste placuta pe care eu o frang c-o amintire: - Canta-mi draga povestea.. La care Ea: - Hai stii ce? Nu mai am voce, da-ti pe youtube! Si imi dau pentru a nustiucata oara...
Lirice:
Cand n-ai sa ma mai chemi
Va fi ecoul slab
Si camera de zi
Va fi-mbracata-n alb
Cand n-ai sa ma mai chemi
Va fi ceasul stricat
Si multe sensuri noi
Pe chipul hasurat.
ref:
Canta-mi povestea
Sa nu mai uiti nicicand, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strange-mi lucrul
Si-arata-mi drumul cel mai scurt
Du-ma aiurea
Si spune-mi ca nu-ti cer prea mult...prea mult.
Cand n-ai sa mai deschizi
Sertarul din priviri
Ramane-va inchis
Si prada-n ticluiri
Cand n-ai sa mai deschizi
Voi sti sa te ascult
Prin mii de ganduri prins
In pagini de demult.
ref:
Canta-mi povestea
Sa nu mai uiti nicicand, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strange-mi lucrul
Si-arata-mi drumul cel mai scurt
Du-ma aiurea
Si spune-mi ca nu-ti cer prea mult...prea mult.
Coma
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?