Amintiri in concurs. Castiga UBIK.

Concursul Nemira mi-a prilejuit o imbarcare spre taramul amintirilor din copilarie, perioada mea de inceput intr-ale cititului. M-a indemnat sa arunc astfel o privire asupra bibliotecii mele in cautarea unui exemplar de carte deosebita care chiar sa-mi descatuseze izvorul amintirilor. Am dat astfel peste UBIK, publicata in Romania in 1994, una din cartile cu adevarat halucinante pe care le-a scris Phil Dick si care in copilaria/adolescenta mea nu putea veni decat de la Nemira. Cu riscul de a fi considerat pr-is sau "reclamagiu" eu acum 16 ani recunosc ca habar n-avea de alta editura decat Nemira. Pentru ca ei imi ofereau cartile SF, carti pe care le devoram in regim de urgenta. E drept ca apetitul asta pentru cuvantul scris zacea de mult in mine, probabil de cand am scris primul bastonas, dar trebuie sa le multumesc parintilor mei pentru cultivarea lui. Poate va vine greu sa credeti dar am primit intr-o duminica dupa revolutie un sac de carti cadou, desigur vechi, de la anticariat sau vanzatori ambulanti, nu mai stiu, insa era un sac plin de literatura. Asa se cumpara pe-atunci cuvantul scris cand nimeni n-avea blog sa se exprime. Cu sacul. Imbogatit cu asemenea daruri e usor de inchipuit ca mi-am dorit intodeauna o carte buna, iar firea mea inclinata spre tehnica si fantastic m-a sensibilizat spre latura SF a literaturii. Asa am ajuns sa cumpar multe din titlurile Nemirei. In cazul UBIK-ului insa situatia a fost mai diferita. Cartea asta cu coperta lucioasa si titlu in relief a fost prima dintr-un teanc de carti primite cadou de Craciun de la mama mea. V-o inchipuiti pe maica-mia mergand prin librarii si alegand carti SF pentru fiul ei licean? Si carti pe care sa nu le aibe? Nici eu nu stiu cum a facut, dar mi-a imbogatit biblioteca cu inca cinci sau sase carti, din care nu-mi mai amintesc insa decat prima - UBIK. Era atat de nerabdatoare ca mi le-a aratat cu cateva zile inainte de Craciun, erau acunse sub fotoliu, iar eu nici n-am stat pe ganduri si am pus mana pe prima din ele ca s-o citesc. UBIK e o carte geniala si chiar daca am mai citit carti de-a lui Dick n-am gasit inca una care s-o compare macar la emotia revelatoare din final. E drept ca varsta usor impresionabila din momentul la care am facut cunostinta cu dictonul "Eu sunt viu, iar voi sunteti morti" a jucat un rol important, dar nici faptul ca e considerata de revista Time unul din cele mai importante romane in limba engleza scrise dupa 1923 (wiki) nu trebuie trecut cu vederea. Iar ani mai tarziu, cand am dat peste filmele - Abre los ojos si Vanilla Sky - cu idei oarecum asemanatoare, am resimtit aceasi curiozitate copilareasca de a o (re)citi. Cu ochi mai deschisi de data asta, gata sa perceapa si alte unghiuri atunci trecute cu vederea. Timp nu am gasit inca pentru asta, dar senzatia ramane.

Daca sunteti curiosi de concurs, aveti detaliile aici.