Abatia lui Dan Dobos

Orice rezerve as fi avut fata de SF-ul romanesc, Dan Dobos mi le-a alungat intr-un loc din care nu se vor intoarce. De vina e desigur cartea asta a lui pe nume Abatia. Bine, sunt mai multe ce-i drept, asta fiind prima din trilogie, dar eu nu le-am citit pe celelalte, asa ca articolul asta se va referi doar la dansa. Cum sugereaza chiar titlul, Abatia are mult de-a face cu religia, si eram un pic sceptic la inceput pentru ca in opinia mea, subiectul asta a atins apogeul in SF prin Dune si, deci, nu ma credeam in stare sa ma mai entuziasmez la o reluare a sa. Cat de naiv am fost. Cartea m-a prins din prima pagina si am citit-o in doua zile.

Avem asadar o lume a viitorului, la vreo 2000 de ani de-acum, in care omenirea s-a extins foarte mult, colonizand planete si formand un Imperiu. Principala forta politica in acest imperiu, avand o continuitate de 60 de generatii, este Abatia, cea care detine cateva secrete vitale cum ar fi indoctrinarea religioasa si clonarea. La polul opus este Casa Regala cu intreaga ei armata care nu ar ezita sa elimine acest ghimpe in coaste care este Abatia daca ea n-ar fi singura priceputa in teraformare. Calugarii sunt singurii care stiu cum sa transforme o planeta potrivita intr-o sursa de hrana pentru cei 600 de miliarde de cetateni ai imperiului, avand deci un monopol.

Religia pe care o propovaduiesc acesti calugari ai Abatiei este augustinianismul. Potrivit Sfantului Augustin din Hippona (care chiar a existat) liberul-albitru de care credem ca ne bucuram este o iluzie. D-zeu stie dinainte cine se va mantui si cine nu, astfel ca nimic din ceea ce facem pe lumea asta nu ne poate influenta mantuirea. In carte, un al doilea Sf. Augustin, numit Cel Nou, infiinteaza Abatia, ca si pastratoare a credintei in Dumnezeu, si aparatori ai acestuia atunci cand Dumnezeu isi va fi atins propria nemarginire. :D Si aici e partea cea mai faina, chestia care mi s-a parut f. originala. Cum sa-si atinga D-zeu propria nemarginire? Primul Contact cu o civilizatie inteligenta. Daca D-zeu ne-a creat pe noi, umanitatea, dupa chipul sau, atunci existenta unei alte rase, diferite, crezand intr-un D-zeu propriu, ar insemna ca putea fi creata de altcineva. Deci D-zeul nostru si-a atins limita. Rezultat: Armaghedonul - batalia finala pentru care calugarii Abatiei se pregateau de 2000 de ani.

Pe acest schelet de intriga se desfasoara actiunea acestei carti in care descoperirea planetei zetilor - specie insectoida cu o pofta teribila de munca - il determina pe Imparatul Bella II sa-si trimita un spion, Rimio de Vassur, pentru a se infiltra in Abatie si a afla secretele acesteia, in special cum se face indoctrinarea religioasa a unei populatii si transformarea ei in forta de munca. In fapt augustinienii erau niste biologi foarte priceputi care descoperisera un procedeu prin care clonau un material genetic foarte vechi, cresteau o populatie fixa intr-un loc izolat, pe care o manipulau religios si careia ii inserau doctrina sacrificiului cristianic si a iubirii de D-zeu. Cand totul era gata avea loc on "Insamantare" a unei planete pentru a fi transformata in Lume Agricola, colonistii-clone nestiind de fapt ca sunt sclavi ai unui Imperiu care-i foloseste drept animale de munca, dar fiind fericiti in ignoranta lor.

Cartea are toate ingredientele clasice din povestile SF, nave superluminice, telepati, razboinici de temut numiti quinti, care se pot misca cu o viteza incredibila datorita implanturilor neuronale si fiind practic invincibli, extraterestri, clone si tot felul de intorsaturi si mistere. In plus, tot timpul iti pui intrebarea: de ce a ajuns Abatia atat de puternica incat sa dicteze Imperiului ordinea lucrurilor, cand ea nu e decat o manastire augustiniana de pe o Terra aproape pustie si radioactiva? Raspunsul e, normal, in carte.
Sper ca am reusit sa captez esenta acestei carti atat cat trebuie pentru a starni pofta de lectura.

Ps: Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF.