Invocaţie

Povesteşte-mi despre acele visuri
Ce vin ca valurile mării pe nisipuri.
De amintirile şoptite în noroi
Care ne leagă.
- Eram doar noi, frumoşi şi goi…
Hai, taci ! De versuri n-am nevoi.

Ne-am depărtat destul unul de altul
Nu mai ştim cine a facut primul saltul.
Nici eu nu mai contez, nici tu nu mai însemni
Nimica pentru mine.
- Fiecare singur, dar împotrivă-ne stăm demni…
Foarte profund ! Esti mare pezevenghi...

Mă întreb care e valoarea spunerilor tale ?
Nimic ? Totul ? Cu toate sensurile sale ?
Mă tăvalesc pe jos şi râd haotic
Singură.
- Ştiai că râsul are un efect erotic ?
Te voi cita! Deseara, cu-n amant exotic.

În fiecare noapte inima mă doare,
Iar dimineaţa, stomacul. La fel de tare.
Mă trezesc din somn tot somnoroasă
Şi fumez.
- Nu mai fuma – te face arţăgoasă !
Ce-ţi pasă? Du-te dragă acasă!

Destul cu clipele trecute. Îmi ajunge.
De cauţi lacrimi o să dai de sânge
Şi nici o invocaţie, oricât de tare ar fi
Nu te-ar scăpa.
- Mai bine să lăsăm poveştile pe altă zi !
Mai bine nu! Şi uşa se trânti...