Anul asta editia a patra a Conferintei PRbeta a suferit o schimbare semnificativa in ce priveste abordarea comunicarii pe care o preda in panel-urile de discutii si workshop-urilor sustinute. Astfel, in mod repetat de-a lungul programului, atentia a fost directionata catre importanta resurselor de care o firma sau o organizatie dispune in vederea comunicarii. Faptul ca nu toti speakerii s-au adaptat formatului “power of resources” e mai putin important. Ceea ce conteaza cred ca e daca auditoriul si-a filtrat in minte ceea ce trebuia din prezentarile lor astfel incat sa depisteze resursele folosite si modul in care au contribuit la o actiune de comunicare sau activitatea desfasurata.
Desigur ca, fiind la origine o conferinta despre “public relations”, accentul a fost vizibil pus pe PR, ceea ce nu e deloc un lucru rau, doar ca de la un an la celalalt teoria fiind aceeasi singurele lucruri care se schimba afara de speakeri sunt studiile de caz care pot informa eficient asupra bunelor si relelor practici din comunicare. Iar pe mine personal cam alea ma interesau. Al doilea punct de interes a fost, desigur, prezenta a 4 echipe de organizatori de festivaluri, ale caror rezultate le-am putut testa pe cont propriu in anii trecuti (vorbesc de TIFF, SzigetFest si Plai Festival ca la Ideo Ideis inca n-am fost).
Pana la ei insa conferinta a avut de trecut prin sectiunea de branduri si trenduri in comunicare unde Cristina Putan a dezvaluit cateva rezultate interesante obtinute in urma unui sondaj facut printre timisoreni privind brandurile locale. Se consuma extrem de multa cafea Segafredo (50%), se bea Timisoreana (23%) si Terapia mai putin decat ma asteptam si inca se ofteaza dupa fosta Kandia desi lumea prefera Milka (33%). Se pare ca sustinem declarativ foarte multe branduri locale/nationale dar consumam in draci produse ‘de afara’. Interesant mi s-a parut ca doua nume noi pe piata - La Căpițe (un venue de concerte in aer liber) si SuppaBar (un local ce vinde supa la pachet) - sunt deja considerate branduri in ascensiune. Cred ca ar fi important de constientizat ca una din resursele importante in turismul local sunt tocmai brandurile locale.
Tot despre branduri a fost si prezentarea lui Mikey Hash de la Doza de Haș. Practic Doza e un brand national acum (600.000 de abonati pe youtube, 300.000 de fani pe FB) iar Mikey e un vlogger caruia i se cer autografe pe strada. Ce fac ei acolo (zic “ei” pentru ca sunt o echipa pana la urma), pe langa comentarea diferitelor clipuri descoperite pe net sau a stirilor din presa, e o promovare subtila prin plasare de produse intr-un context umoristic, relaxat si asumat ale unor marci pe care le agreeaza. In cazul lor resursele sunt carisma lui Mikey si creativitatea in generarea de content regulat si original.
Stefan Stroe de la Incandescent Media ne-a vorbit despre Managementul comunitatilor evidentiind legatura functionala intre Comunitati - Cauze sociale - Voluntariat - Lideri si insistand asupra nevoii de lideri cu rol participativ, inspirational si nu doar posesori de diplome sau cu putere politica/economica. A atras atentia asupra faptului ca tinerii duc lipsa unor modele pe plan local demne de urmat. Si el a oferit niste date statistice, mai vechi ce-i drept, privind activitatea de voluntariat: in 2008 aprox. 11% din romani declarau ca au facut voluntariat anul trecut insa dintre ei 43% pentru biserica si 17% pentru scoala. Totusi am descoperit ca in Timisoara exista si locatari care isi fac singuri curatenie pe scara blocului prin rotatie. Exista sperante, asadar.
Tot Stefan Stroe a dat un exemplu personal de voluntariat cu proiectul “Pune centura” nascut din calitatea sa de tatic si din propriile observatii asupra traficului bucurestean. Un sondaj realizat cu studenti a scos la iveala ca in jur de 70% din soferii parinti nu-i puneau centura copilului cand circulau cu masina, lucru impardonabil. Educatia si bunul simt par a fi resurse insuficient explorate.
Al doilea panel de discutii a avut drept subiect directii noi in comunicare culturala iar ca invitati organizatorii a patru festivaluri foarte cunoscute in Romania (Tiff, Ideo Ideis, Plai si SzigetFest din Ungaria). Primul a vorbit Cristian Hordila de la TIFF mentionand doua lucruri care mi-au starnit imediat curiozitatea si anume faptul ca initiativa Salvati Marele Ecran va fi documentata de Alexandru Belc in filmul documentar Cinema, Mon Amour si in al doilea rand proiectul From the shadows, un documentar care-si propune sa treaca in revista istoria muzicii hip-hop din Romania. Despre TIFF ar fi prea multe de spus dar voi rezuma ca e o sarbatoare a filmului in Cluj si o experienta ce trebuie savurata pe cont propriu.
Ideo Ideis, un festival de teatru cu si pentru tineri, a fost fondat in Alexandria de catre doi tineri de 15 si 18 ani la vremea aia: Andreea Bortun si Alex Ion. Scopul declarat: educatia alternativa prin arta. Ajuns la a noua editie, festivalul a crescut de la an la an si s-a bucurat de sprijinul activ al comunitatii dar si al numelor mari din teatru. Marcel Iures a devenit mentor spiritual si presedinte de onoare implicat insa activ in festival iar Jeremy Irons le-a trimis un mesaj video de sustinere si felicitare. In cazul lor resurse extrem de utile se dovedesc a fi chiar acesti ambasadori (endorseri).
Plai Festival a fost reprezentat tot de fondatorii sai, Andreea si Norbert Tako, care au parcurs istoria Plai de la conceptie pana la editia curenta, punctand ce a mers, ce au gresit si ce sperante au pe viitor. De doi ani incoace Plai reuseste sa fie sold-out, cel putin in una din zile atingand plafonul maxim de 5000 de spectatori iar planul e sa se mentina la acest nivel. Nu a fost asa de la inceput iar Tako a inteles pe propria piele ca uneori bugetul de care dispui nu garanteaza succesul daca managementul banilor e defectuos. Intre resursele identificate de ei stau destul de sus partenerii locali (cel mai vechi si mai de incredere e Penitenciarul Timisoara!) relatiile de networking, creativitatea si, bineinteles, voluntarii intre care multi au deja o vechime. Tot la PRbeta cei de la Plai au dat startul campaniei #culturaaccesibilizata prin care impreuna cu prietenii de la Asociatia Ceva de Spus se vor stradui sa accesibilizeze evenimentele lor pentru persoanele cu disabilitati.
De la Sziget au vorbit Nora Pinter si Zsuzsa Kover, doua fete din echipa de management cultural (numara 50 de persoane) care au accentuat faptul ca de la inceput organizatorii au dorit ca Sziget sa nu fie doar un festival muzical ci o comunitate de oameni uniti intr-o experienta foarte diversa. De aceea Sziget a fost bine integrat in infrastructura orasului Budapesta transformandu-l intr-un cartier general si o destinatie turistica ravnita o intreaga saptamana din luna august. Cifrele sunt impresionante - 100 de live acts si 300.000 de vizitatori in 2013 - vorbind de unul dintre cele mai populare festivaluri din Europa, cu precizarea ca abonamentele Sziget ofera si nenumarate facilitati privind cazarea, transportul si accesul in muzeele din oras. Succesul lor e contabilizat de numerosii “pui” pe care i-a facut Szigetul: Volt Festival la granita cu Austria, Gourmet Festival (gastronomic), Balaton Sound Festival (Best European Medium-sized Festival in 2012) sau B.My.Lake (muzica electronica pe Balaton). Sziget e un fenomen cultural est-european si cea mai importanta resursa a lor cred ca a fost locul de desfasurare: o insula pe Dunare, in mijlocul orasului, dar atat de rupta de urban incat treci un pod si esti parca transportat intr-o oaza verde de odihna distractie si relaxare. Iar oferta de distractie e atat de mare incat o intreaga saptamana nu garanteaza asimilarea completa a experientei.
In a doua parte a zilei de conferinta am ales instinctual una din salile in care s-a vorbit despre campanii cu buget redus si nu am regretat deloc intrucat speakerii au fost extrem de interesanti. Monica Jitariuc de la The Practice a deschis discutia stabilind cateva lucruri generale pentru cei lipsiti de buget dar care vor sa comunice eficient. Totul tine de sistematizarea muncii si setarea asteptarilor: ce vrem, ce ne trebuie, ce se poate face si daca ne aduce rezultatele sperate. Daca n-ai bani inseamna ca trebuie sa ai o idee geniala care nu e nici ea ieftina, consumand timp si efort mental. Mai departe a oferit cateva spete extraordinare ca exemplu de idee geniala implementata cu bani putini si care a adus un castig neasteptat: Red Paper Clip, The million dollar homepage.
Tot despre campanii geniale cu bani putini a vorbi si Mihnea Gheorghiu, director de creatie la Publicis Bucuresti, un tip destept si non-conformist pe care mi-a facut placere sa-l ascult. Prezentarea lui a mizat pe faptul ca multi dintre cei care vor sa comunice gandesc in forma de ambalaj scump pentru ca nu-s obisnuiti sa faca poveste. “Cel mai ieftin lucru pe care-l poti avea e o idee” asa ca de ce n-ai pastra-o ieftina. A vorbit despre experienta lui proprie si de faptul ca cei de la creatie trebuie sa fie preocupati de ce se intampla cu ideea lor mai departe, de implementare. Cateva sfaturi ca “din facut inveti mai mult decat din gandit”, “creativitatea e un muschi care trebuie antrenat” si “cantitate, apoi calitate!” ar trebui sa dea... de gandit. Cu alte cuvinte Mihnea recomanda sa nu lasi niciodata ideile care ti-au placut in sertar, intotdeauna sa incerci sa le executi intr-o forma sau alta. Cu cat mai mult faci cu atat esti mai aproape de ideea geniala. La final a venit si el cu cateva exemple extrem de sugestive: Marea Falfaiala de ex, in care de Valentine’s Day instalau in P-ta Romana, la Coloane, jocul Flappy Bird gratuit pe telefoanele celor forever alone. Un exemplu insa mai serios a fost cel al restaurantului Comodo din New York care a capatat notorietate internationala introducand primul meniu pe Instagram. Acum au rezervari pe patru luni inainte. Buget: cat i-a costat sa printeze pe meniuri un hashtag catre Instagram si sa-i lase pe consumatori sa faca singuri promovarea. Resursa identificata la el mi-a parut determinarea, intrucat dupa vorbele sale "nu exista un om mai creativ decat altul, ci doar unul mai determinat decat altul".
Sigur ca ce-am povestit eu pana acum e doar un fragment din ce s-a intamplat la conferinta. Au fost undeva la 30 de speakeri si sustinatori de workshop-uri iar fiecare din ei a avut publicul sau. Cei de mai sus mi-au castigat mie interesul. Multumiri organizatoarelor (Oltea, Cristina, Alexandra), voluntarelor PRbeta si baiatului de la tehnic, Tudor Sirb, care s-au ocupat ca totul sa decurga lin si fara incidente... Good work, everyone.
Parteneri media: Ctrl-D, TION, PR România, 24-FUN, Cursuri şi Certificări, Zelist Monitor, IQads, Smark, OSUT, Romanian Copywriter, Wall-Street şi Studentie.ro.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?