14 iunie 2013

Cum as continua Harap Alb?

Zilele astea apare numarul 5 din HAC si in ultima luna autorii au provocat cititorii sa-si dea cu parerea asupra modului in care ar continua ei povestea. Am omis sa citesc alte pareri sau macar sa mi-o pronunt pe a mea dar iata ca ideea de a ma gandi cum mi-ar conveni mie sa continue story-ul mi-a produs acest articol.

Deci, cum as vrea eu sa continue Harap Alb intr-o lume atat de saturata de francize, sequell-uri si spin-off-uri care extind universul imaginar odata expus comprehensibil in nenumarate directii mercantile producand scenarii haotice si deseori contradictorii insa mai tot timpul iremediabil diluate.

Tinand cont ca banda desenata HAC e o aparitie tanara care in primele 4 numere a punctat “inceputurile” creionand origin stories nu doar pentru printul Stefan (Harap-Alb) dar si pentru tovarasii sai de calatorie, lucru care a dezvaluit niste directii de explorat (alte personaje si taramuri fantastice ce pot fi vizitate) si a conturat niste personalitati super-eroice arhetipale (Ochila/Haiganu fiind cel mai intrigant pana acum), nu vad nici un motiv pentru care nu s-ar relua firul epic chiar din locul unde a fost lasat de “revizionistii” lui Ion Creanga: nunta insangerata cu moartea si invierea printului. 

Prin urmare, dupa consumarea actului nuptial, alegerea evidenta ar fi continuarea aventurilor eroilor nostri in spatiul mitologic-fantastic de inspiratie sword-and-sorcery integrand pe cat posibil evenimente si personaje din folclorul romanesc trecute printr-un upgrade de skill-uri si haine moderne. Asupra lor va plana insa tot mai intimidanta umbra a Spânului, reinviat surprinzator in ultima pagina a Inceputurilor pentru a-l folosi pesemne pe viitor ca principal villain. M-as bucura deci sa avem parte de un origin story corespunzator pentru acest Moroianu care sa fie dezvaluit gradual de la un nr la altul iar personajului sa i se dea o fata umana care sa-l faca mai interesant din punct de vedere al motivatiilor. Rolul de fabula moralizatoare al povestirii lui Creanga ar trebui teoretic abandonat dupa acele inceputuri iar comic-ul sa-si dea frau liber abordand teme profunde, comice sau intunecate, care sa-i permita o mai multa libertate de expresie. Totodata se simte si nevoia unei usoare ambiguitati morale sau a unei inclinatii spre manevre ascunse la personajele simpatice care sa oglindeasca astfel perfidia personajelor fundamental rele.

Cum mi-ar fi placut insa mie sa continue? Ei bine, daca mi se permit niste derapaje imaginare scurte iata cateva idei.

Daca s-ar merge pe o idee de comic cu simt al umorului, Harap Alb si-ai lui ar putea functiona ca o banda de misfits (de neadaptati), ceea ce in fapt si sunt. Exceptandu-l pe Stefan, eroul si idealul de onoare si responsabilitate, si pe Haiganu cel intelept, ceilalti (Flamanzila, Setila, Gerila si Lungila) ar trebui sa intre in tot felul de boacane prin diferite targuri si sate romanesti tipice, sa vaneze femeiusti, ospaturi, sa se-mbete, sa strice afaceri de baieti destepti, intr-un cuvant sa se comporte intr-un mod care sa reflecte pe cat posibil spiritul contradictoriu al romanului. Iar Stefan sa fie astfel distras de la adevarata lui cautare care banuim ca tine de implinirea unui destin eroic obscur.

Daca s-ar merge inspre zona horror gasca lui Harap Alb s-ar putea recomanda ca niste specialisti in exorcizari demonice, vanatori de fantome, spirite rele si alte fapturi stranii care-i bantuie pe oamenii de bine de la tara. Pe parcurs aventurile lor i-ar conduce spre necromantul Spânu care planuieste inchinarea tarii unui oarecare Stapan al Intunericului si astfel premizele pentru un epic demon fight ar fi asezate. La nevoie se pot integra si cate-un nosferat sau niste strigoi pentru aroma traditional de usturoi.

Un thriller procedural meticulos ar fi o intreprindere greu de realizat in banda desenata insa nu imposibila. Harap-Alb si Haiganu ar deveni un cuplu detectivistic original si medieval pe urmele unui criminal in serie fara par in cap. Proaspat dotat cu “simtul ratiunii” la finalul numarului 4, Stefan ar fi un Sherlock romanesc neaos gata sa foloseasca deductia si spiritul de observatie pentru a rezolva niste crime odioase sau a dejuca planurile Spânului. Bineinteles, secondat de Ochila (spirit de observatie, zic) si uneori de love-interest-ul sau roscat, adica Mara, fata Imparatului Rosu. Celelalte personaje ar putea interveni episodic in functie de skilurile cerute.

Desigur ca toate derapajele mele comporta abandonarea bazei deja construite de baietii de la HAC dar un fan poate sa viseze, corect? Mai mult ca sigur ca povestea se va dezvolta pe firul deja anuntat pastrand aventura in zona fantasticului cu palose si vraji intunecate, creaturi magice si binefacatori misteriosi. Tot ce-mi doresc e sa devina ceva mai complexa in timp iar textul ceva mai literar.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?