Pe actorul Eugen Jebeleanu l-am vazut prima oara acum 5 ani la TNT in Boala Familiei M unde-l juca pe tanarul si iresponsabilul Giany, mezinul familiei. Pe regizorul Eugen Jebeleanu l-am cunoscut aseara la Calpe Gallery (Bastion) unde s-a pus, nu in scena ci pe masa, un spectacol cu cod vestimentar: ALB. Descris ca un “experiment intim, senzorial si chiar terapeutic” ALB s-a dovedit a fi exact ce se recomanda, o poveste cu 3 personaje asezata in cadrul intim al unei mese de protocol cu 28 de invitati gata sa serveasca din meniul tragi-comic al piesei scrise de Elizabeth Egloff. Un spectacol/performance senzorial, in masura in care zidul imaginar dintre actori si public a fost inlaturat, si cu efect destul de terapeutic, cel putin pentru mine care venisem cam obosit si apatic iar la final am plecat plin de energie si optimism.
ALB este o poveste cu 3 personaje, 2 barbati si o femeie. Alina Ilea joaca rolul Dorei, o femeie parca destinata sa-i piarda pe toti barbatii din viata ei. Trecutul ei e presarat cu despartiri tragice si decizii neinspirate. Cel mai recent partener e laptarul Kevin (jucat de bucuresteanul Stefan Huluba), un amant insurat si mult mai rational decat ea cu care intra in conflict atunci cand “adopta” in apartamentul comun o lebada cu chip de om. Acest al treilea personaj, Bill (francezul Yann Verburgh la primul rol in lb romana) e ca o foaie alba in jurnalul Dorei, una pe care o poate umple cum crede de cuviinta. Prin urmare Bill va evolua de la o pasare frumoasa dar muta la un barbat nobil si capabil de iubire, spre gelozia amantului Kevin.
Piesa e destul de amuzanta, cu replici inteligente si uneori pline de umor subtil, si cu o intentie vizibila de a integra auditoriul in jocul scenic. Fiind o metafora pentru felul in care deseori ego-urile stau in calea comunicarii reale, scopul experimentului pare a fi inlaturarea barierelor si prejudecatilor care ne orbesc, fie ca vorbim de relatie public-actori, fie ca ne referim la barbati-femei. Prin urmare, nu de putine ori eu si alti spectatori am fost ‘interpelati’ de personajele din fata noastra iar undeva la jumatatea piesei a avut loc un contact vizual prelung cu fiecare din noi, chestie destul de stranie prin ineditul ei dar pe care am tratat-o dezinhibat si cu umor.
Ar mai fi de mentionat muzica ilustrativa (The Name Game mi-a ramas in cap) urmata de jocul de cuvinte “Uita-te la el! Nu e A-Dora-Bill?’ si efectul savuros al replicilor pronuntate de Yann intr-o romana usor stalcita, cu dezacorduri si modulatii de influenta straina, dar in perfecta armonie cu situatia propusa: o pasare care invata sa fie om. Astfel pronuntat, discursul poetic usor abstract al barbatului-lebada, pare mai putin recitat ci realmente sincer si improvizat pe loc, si, deci, mult mai autentic.
Inchei cronica cu invitatia de a merge sa vedeti spectacolul Compagniei 28 (proiect teatral nascut din prietenia franco-romana a lui Yann si Eugen). ALB se mai joaca si asta seara, tot la Calpe Gallery (Bastion) de la ora 19:30. Un bilet costa 25 de lei iar rezervarile se pot face pe mail (28.contact@gmail.com) sau telefon: 0740 761170.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?