11 martie 2013

Lecturi bizare

Ascultand un podcast in care doi autori si o editoare discutau despre cele mai ciudate povesti citite, multe din ele intrand in categoria SF si weird fiction, mi-a fost imposibil sa nu reflectez la randu-mi asupra celor mai bizare lecturi de care am avut parte. In aprecierea lor am tinut cont de o precizare mentionata tot in discutia 'tocilara' la care asistasem, si anume, ceea ce considera fiecare ciudat sau iesit din comun depinde doar de modul in care el priveste lumea, realitatea, si de propria sa experienta. Cu alte cuvinte bizarul unuia poate parea obisnuit altuia. Si invers.

La o prima analiza cred ca cea mai iesita din comun lectura a fost Copilul divin de Pascal Bruckner, in care o mama paranoica decide sa-si educe pruncul inca din stadiul embrionar, bombardandu-l cu muzica si literatura elevata prin toate caile posibile si imposibile. Rezultatul bizar e trezirea constiintei pruncului astfel ca atunci cand vine vremea nasterii, odrasla deja informata asupra urateniei lumii exterioare, protesteaza si se baricadeaza in interiorul femeii. Desi absurda si comica in cea mai mare parte, povestea sugarului iluminat e si putin incomoda prin detaliile vizuale pe care le propune relatarea unei vieti in utero.

Alta ciudatenie literara a fost distopia lui Paul Auster, In tara ultimelor lucruri. Acum, distopiile in general par 'din alta lume' chiar daca unele dintre ele ajung sa fie manifestari orwelliene ale unor stari de fapt viitoare. In cazul lui Auster insa lumea e prea fucked up si morbida ca sa mai para plauzibila. Pe scurt, o femeie pleaca in cautarea fratelui ei intr-un oras indepartat pe care-l gaseste in haos si ruina, ca un viitor post-apocaliptic, o societate in care totul putrezeste, cu secte de sinucigasi si vanatori de obiecte rare, cu morti folositi drept combustibil si cuvinte pe cale de disparitie. O poveste destul de cenusie si deprimanta.

Tot din seria distopii bizare vine si bijuteria lui Evgheni Zamiatin, Noi, un fel de 1984 ceva mai transparenta scrisa chiar de un rus pe la 1920. Oamenii traiesc intr-un oras de sticla, nu exista intimitate, doar uniformitate si propaganda. Toti asculta de Binefacator, respecta Tablele orare si pun osul la treaba pentru construirea Integralei, ceva nava cosmica gata sa duca pe alte meleaguri logica Statului Unic. In ce priveste literatura, opera de capatai e Mersul Trenurilor iar sexul se intampla pe durata Orei Personale cu membrul de partid care ti-a fost desemnat. Halucinant.

Alta ciudatenie care mi-a solictat imaginatia a fost Spuma zilelor de Boris Vian, un roman de dragoste oniric in care realitatea era metaforizata pana la absurd. Viata roza a unui cuplu e pustiita imediat dupa casatorie de un nufar care creste in pieptul fetei, boala afectand fizic intregul lor univers. O poveste plina de alegorie si susbtanta lirica.

Nici cu Nick Cave nu mi-e rusine cand e vorba de proza bizara. In carte lui de debut, Si-a vazut asina pe inger, eroul principal, Euchrid Eucrow, e un mut nascut dintr-o mama betiva si un tata sadic intr-o gospodarie de gunoaie si care, crescand intr-un oropsit al comunitatii, formata ce-i drept din muncitori tampiti si sectanti, dar posedat de viziuni angelice si obsedat de cruzime, incepe sa se intrebe daca nu cumva e vreun mesia venit sa-i curete pe toti de ipocrizie. Grotesc in cea mai pura forma.

Tot lecturi iesite din comun mi-au parut si Portocala mecanica a lui Burgess, dar asta in principal datorita tehnicii de scriere care propune un limbaj inventat, ceva jargon englezo-slav (in traducere romano-rus). Din seria nebunii literare care te ametesc ar veni si Substanta M (A Scanner Darkly in orig.) de P.K. Dick, in care paranoia electronica si consumul de droguri gauresc simtul realitatii ca pe-un schwaiter. Si Bukowski are un roman mai bizar, Pulp (tradus De duzina), o meta-fictiune in care autorul face misto de romanele politiste construind o poveste in care un detectiv e angajat de Doamna Moarte ca sa-l caute pe scriitorul francez Celine iar proprietarul unei firme de pompe funebre sa-l scape de avansurile unei ... extraterestre. Rizibil nu-i asa?

Probabil cea mai bizara bizara experienta am avut-o insa cu un short story scris de Will McIntosh - Over there - despre un grup de fizicieni care fac un experiment de teleportare si totul merge gresit, rezultand o fracturare a realitatii si o dublare a ei. Avem astfel doua seturi din aceleasi personaje ale caror actiuni trebuie urmarite simultan (pe doua coloane) intrucat se petrec in acelasi timp iar ei sunt constienti de strania situatie in care se afla. Mmm.. inca n-am terminat-o.. e prea weird.

Cam astea-ar fi. Sunt mai curios insa ce carti stranii, bizare ar mai fi pe-acolo, ce lecturi ciudate ati intalnit si recomandati? As putea face o leapsa din articolul asta dar nu vreau sa oblig pe nimeni... Ma intriga insa ce considera altii ca fiind neobisnuit intr-un roman.

7 comentarii:

  1. Salut richie. Cred ca orice de la Dick e bizar :) Oricum la ce chestii lua nu ma mira.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salutare amice. De acord cu tine, Dick e bizar. Insa n-as pune cretivitatea lui pe seama substantelor luate.. A fost un scriitor cu o imaginatie uriasa insa afectat de o gramada de chestii: s-a nascut prematur, sora geamana a murit de inanitie, el s-a ales cu multe tulburari psiho-somatice (nu putea manca in public), vertigo sever, agorafobie, chestii care au alunecat intr-o forma de paranoia si depresie. Sunt sigur ca lua tot felul de pilule ca sa-si duca zilele si poate mai facea excese dar na, multi luau si nu scriau ca el.. Anyway, a fost o personalitate unica si n-as vrea sa fie gresit perceput ca unul care scria pe tripuri.. cum facea Hunter s. Thompson.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai uitat de Viseptol. Sau aia nu a fost asa de dubioasa?
    In rest, fie nu prea citesc dubiosenii, fie citesc carti prea dubioase si nu ma mai mira nimic. Dar ca tot ai zis de Copili, divin, pe unde o mai fi si asta? Pe la cine e de la Schimb de carti? Ca as vrea sa-l citesc. Si Noi! Vreau Noi!
    Si vezi ca am terminat Hartiile masculului (poate o vrei mai repede, sa-mi spui), care e oarecum dubioasa, dar nu la nivelul lui Viseptol.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, chiar am uitat de Viseptol.. A fost destul de bizara. Copilul divin era a lu Cami. Ai putea s-o ceri. 'Noi' o aduc next time... sau dac-o vrei mai rpd sa-mi zici..

      Ștergere
  4. Tot de la Dick: „Invazia divină”. N-am reușit deloc să înțeleg despre ce era vorba acolo, și nu sunt prea sigur că Dick însuși știa când a scris-o.
    „Over there” e într-adevăr ciudată; și din păcate atât de departe de regulile fizicii că nu merită luată în serios. E mai mult fantasy decât sf.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Invazia divina nu e continuarea la VALIS? Pentru ca as fi curios sa o iau de la inceput.

      Ștergere
    2. Ba da, dar eu n-am citit Valis.

      Ștergere

Comentezi?