Una din piesele care nu trebuie ratate la TNT e Copenhaga de Michael Frayn, premiera nationala in regia Adei Lupu. E un formidabil spectacol cu 3 personaje construit sub forma unui jurnal al memoriei in care fiecare din cei 3 autori indeplineste pe rand rol de narator. Subiectul va suscinta mai ales interesul celor cu aplecare spre stiinta dar nu le este dedicat cu precadere lor, caci tema generala a povestii e de ordin moral: responsabilitatea pe care o poarta savantul pentru descoperirile sale.
Complet neinformat in privinta textului am fost placut surprins sa descopar ca piesa are in centrul ei 2 dintre cei mai straluciti fizicieni ai secolului XX, Niels Bohr - evreu danez, fondator al bazelor mecanicii cuantice - si Werner Heisenberg - autor al principiului incertitudinii, intre altele. Plotul se circumscrie vizitei istorice pe care Heisenberg (Ionut Caras) le-o face lui Bohr (Ion Rizea) si sotiei sale Margrethe (Ramona Dumitrean) in 1941, intr-o Copenhaga ocupata de nazisti. Contextul politic le cauzeaza fostilor maestru si protejat doar suspiciune si neincredere dar intre ei, exista Margrethe, mediator si inchizitor moral in egala masura.
Suspendate în afara spațiului și timpului, cercetate o viață întreagă, spiritele lui Niels Bohr și Werner Heisenberg, savanții care prin studiile lor în domeniul fizicii nucleare din timpul celui de-al doilea război mondial au ținut pentru o clipă viitorul lumii în palmă, încearcă să răspundă la întrebarea pusă de Margrethe, soția lui Bohr (întrebare pe care istoria o mai pune și astăzi): De ce a venit Heisenberg în 1941 la Copenhaga?
Si chiar, de ce a venit? Raspunsurile se succed si se risipesc la fel ca certitudinile in fizica cuantica. Totul e un concurs de probabilitati. Probabil ca Werner a venit sa-si ceara iertare. Probabil ca a venit sa afle stadiul proiectului nuclear al dusmanilor sau sa-l coopteze in proiectul german pe Niels. Probabil ca a venit sa se asigure ca Niels intelege implicatiile unei arme atomice si responsabilitatea pe care o au ei fata de umanitate. Ipotezele se rotesc ca electronii pe orbita, aparent lipsite de logica. Ceea ce se remarca insa fara greutate e existenta unei cumpene periculoase care in acele momente de haos si distrugere s-a inclinat in directia care ne permite acum sa vorbim despre ea. Daca Heisenberg a tinut sau nu pe loc proiectul german e greu de speculat insa celor 100.000 de morti de la Hiroshima si Nagasaki ce bine le-a adus?
Daca aveti ocazia nu ratati piesa asta. E un recital de aproape 2 ore, un tur de forta excelent parcurs de cei 3 protagonisti, care mi-au lasat impresia unei maturitati incantatoare, interpretand un text deosebit de dificil. Nu stiu daca e prima oara cand Ionut Caras si Ramona Dumitrean, ambii de la Teatrul National din Cluj, urca pe scena timisoreana insa e prima oara cand ii vad. Si-mi plac. Dna Dumitrean, in special, are o prestanta si o voce de mare actrita.
de acord, vazut, placut de asemeni :)
RăspundețiȘtergereaveti si alte recomandari? cum ne-nregistram? :D