11 mai 2011

Felii de teatru

Daca n-ati apucat sa vedeti Ferma Animalelor interpretata de actorii din Auăleu Teatru (de camera, garaj sau curte) n-aveti nici o scuza. Au jucat oamenii 5 spectacole in 4 zile saptamana trecuta, un efort considerabil fara doar si poate. Pornind de la distopia alegorica a lui George Orwell, in care revolutia comunista si oroarea unui regim totalitar bazat pe conditionare psiho-sociala erau demascate subtil si abil printr-o paralela om-animal, Ovidiu Mihaita si ceilalti tovarasi de “joaca” au imaginat un spectacol cantat, o piesa noua adaptata realitatilor dimbovitene si perioadei de tranzitie, care e in acelasi timp panflet politic, concert punk-rock si un show de comedie ‘dăşteaptă’. Cari Tibor a compus majoritatea cantecelor, mai putin Politica si S-a Schimbat Sistemul care apartin trupei HAOS, iar Ovidiu Mihaita a scris textele asigurand regia si punerea in scena. Rolurile s-au atribuit pe spranceana, versurile s-au potrivit de minune, muzica a sunat de la bine in sus iar spectacolul a fost complet si cu un final usor moralizator - Exerciţiu Zilnic Pentru Condiţia Fizică Umană.

Piesa de mai sus a fost insa doar un preludiu pentru o saptamana dedicata dramaturgiei intrucat de sambata in Timisoara a inceput FEST-FDR. Vreme de o saptamana avem asadar cate 3 spectacole pe zi, in locuri diferite (sala mare, sala 2, sala TGST, aer liber) si cu actori si regizori de la cele mai importante teatre din tara. Plus musafiri straini. Cu ceasta ocazia am reusit sa vad un admirabil tur de forta al Ofeliei Popii in Felii de Lia Bugnar (Teatrul National “Radu Stanca” din Sibiu). Felii e un one-woman-show alcatuit din monologurile dramatice ale unor personaje feminine diferite (toate interpretate de Ofelia) conectate intre ele prin relatia pe care o aveau cu un barbat decedat. El, om cu functie importanta, e redus la un obiect de decor intr-o scenografie minimala dominata de un perete imens acoperit cu fragmente din textul piesei. Peretele functioneaza ca paravan ascunzand ochiului transformarile Ofeliei din sotia alcoolica si ranchiunoasa in amanta banala dar iubitoare, din fiica dezorientata in bunica plina de cinism sau in pedichiurista recunoscatoare. Prin usi mascate sau turnante toate aceste femei se succed in fata noastra ca rudele la un priveghi, reveland viata defunctului, construindu-i portretul dar dezvaluindu-ne si propriile lor rani.

Tabloul e astfel plin de culoare si emotie, alternand stari caracterizate de umor sau tristete cu crize de furie si lamentari patetice. Cateva felii de viata si de moarte, cateva destine incurcate macabru intr-un nod al urii si al iubirii.





Mica noastra Timisoara incepe sa devina cam neincapatoare pentru multimea de treburi culturale ce inunda pasnicul oras de pe Bega la fiecare inceput de primavara. Cred ca in lunile aprilie si mai a fost si inca este o adevarata extravaganza in planul artistic al vietii noastre de animal urban. Incepem si noi sa “avem de unde-alege si apoi sa ne enervam ca nu-i destul timp”. Te duci la un concert si stii ca-n acelasi timp mai sunt doua trupe ce canta deodata insa in alt birt. Alegi un spectacol la Filarmonica in dauna unui spectacol la teatru sau un festival de film in dauna altuia. Un pic de frustrare iti umbreste satisfactia oferita de o seara misto. Dar c'est la vie.

Un comentariu:

Comentezi?