18 aprilie 2011

Verde si noroi pe(ntru) biciclete

Duminica a fost o zi grea. Comparativ cu sambata pe care mi-am irosit-o la job duminica asta de florii a fost una "muncita". Insa din cale-afara de faina. A inceput cu plimbarea masiva de primavara organizata de Verde pentru Biciclete care a scos in strada, zice-se, vreo 1000 de biciclisti si care ne-a dus intr-un ritm lejer pe cateva bulevarde si strazi timisorene pana la Sosirea din Parcul Copiilor. Am semnat acolo condica impreuna cu cativa prieteni si blogari (nebuloasa, chinezu) si-am eliberat niste baloane reprezentative.

Doar ca unii dintre noi pusesera la cale ceva mai hardcore. O plimbare serioasa prin Padurea Verde ca sa inspectam traseele si sa vedem cum se comporta bitzele abia dezmortite. Nu mai zic de trupuri. Prin urmare subsemnatul, domnu Bleau, miss Dora si Ovidiu, impreuna cu niste baieti au purces in ritm crescut spre Padure. Acolo insa majoritatea s-au dat loviti de prima balta mai serioasa si au invocat diverse motive pentru a sede bland. Ovi si cu mine, vezi de treaba.. am ajuns pana aici, mergem sa testam terenul. Si ne-am dus..


o ora si ceva mai tarziu... in the middle of the fucking nowhere..
this way? or that way?



Dupa ce am misunat mai mult de 1 h si jumate prin padure, pe poteci si pe drumeaguri, prin balti si noroaie, am gasit o iesire care ne-a scos la Giarmata Vii. Eram cam murdari dar totusi uscati. O foame  crunta ne-a indemnat s-o luam spre Lacul Dumbravita unde era odata ceva restaurant Stejarul Fermecat, loc de popas pentru biciclisti.. Drumul cel mai scurt insemna pe langa padure si atunci s-a intamplat un mic accident cand am intrat naivi intr-o zona intinsa si "umeda" din care n-am mai putut pedala.

Reconfigurare traseu ne-am zis si haida prin padure. Nu de alta dar drumul ala il stiam. Si-am ajuns la Stejaru Fermecat care prin nush ce vraja era inchis si ne-am demoralizat o idee dar fiind barbati am strans din dinti, ne-am suit in sa si-al luat-o la galop pedaland spre primul loc din Dumbravita care vindea mancare gatita. Si l-am gasit pe cel mai fancy, ristorante pizzeria Al Piano, cu terasa si soare, numa perfect sa ne uscam noroiul de pe noi si bitze. Iar privirile clientilor din jur: nepretuite. Si-am infulecat cea mai buna pizza evar (si nu zic asta doar ca ne era foarte foame) si-am secat o bere ca sa ne hidratam si, dupa ce ne-am stors vrednic ciorapii, am pornit la drum spre oras. Mai aveam vreo 10-12 km pana acasa, dar altfel ii faci cu burta linistita.

4 comentarii:

  1. Mi s-a facut dor de o plimbare cu bicicleta. Sta saraca pe balcon de vara trecuta.
    Parca tot la bunici cu Pegasul e mai bine.. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, da. Bună pizza la Al Piano. Bună-bună!

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?