Batranul dinozaur a luat-o razna

are you broken?
are you leaving?
is your blood red?
are you breathing?

Uneori ma imaginez ca sunt un batran dinozaur scapat de la circ dupa inca o reprezentatie de succes si care intr-un acces de furie incepe sa calce-n picioare lumea ce inca aplauda si-i scandeaza numele: Bravooo, bravooo! Iar lumea nu-si da seama ca spectacolul s-a terminat, ca dinozaurul si-a iesit din rol si incepe sa improvizeze o sceneta mortala si lumea sta si gusta macabrul... masacrul... hecatomba dezlantuita in acel cort alb-rosu de ultimul bastion al unei lumi disparute. Lumea sta realmente sa moara si sa vada cum se moare. Si eu, batranul dinozaur, cu creierul meu mic si reptilian infierbantat, nici nu realizez ca-i calc deopotriva pe cei care m-au huiduit si pe cei care m-au laudat, fara discretie, sunt cuprins de frenezia actului ucigator iar betia sangelui proaspat imi ameteste simturile erectate. Un moment orgiastic. Sunt embeduit intr-o pagina a realitatii horror, intr-un subdomeniu al divertismentului facil si scabros. Placere si teroare deopotriva, soc si groaza amestecate cu o fascinanta satisfactie a distrugerii. Daca cineva ar avea timp sa priveasca cu atentie ar observa pe chipul meu, chipul dinozaurului, un zambet crud, un ranjet mai degraba, sugerand bolnava delectare a acestei minti momentan ratacite. Ghinionul meu ca sunt atat de straveziu in expresii. Si-atunci acel cineva va lua o hotarare. Sa ma crute de suferinta venirii in simtiri, de momentul claritatii, de constientizarea acelei grozavii. Si ma va elibera din mizerie cu-n glont de calibru suficient tintit atent, exact intre coarnele mele dinozauricesti. Si reprezentatia se va incheia definitiv. Singele va tasni rosu, respiratia se va stinge. Cortina va rog. Am plecat.