Crimele Revolutiei de G. Cartianu

„E destul să vezi mulţimea de oameni venită la lansarea cărţii lui Grigore Cartianu, ca să înţelegi cât de adâncă e trauma care blochează societatea română de 20 de ani". Andrei Ujica, regizor Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, Videograme dintr-o revolutie.

In mod evident e vorba de o trauma. Nu e vorba de vreo nostalgie decembrista fata de evenimentul la care ne-am raportat in ultimii 21 de ani cand am analizat schimbarea paradigmei unei societati, ci e chiar o rana (nevindecata pentru unii,  cicatrice dureroasa pentru altii). Mentalul colectiv e inca destul de confuz cu privire la evenimentele de atunci si oricat ne-am dori sa scapam odata de sechele si sa avem claritate, raspunsurile nu vor sa vina. E ilar ca dupa atatia ani nimeni nu poate spune ca s-a lamurit daca "a fost sau n-a fost". Sau ce-a fost. E prea devreme? Trebuie sa mai asteptam incat 10-15 ani, sa moara generatia de "emanati" ai '89 ca sa putem vorbi fara rezerve, asa cum se vorbeste despre crimele nazismului, despre gulagul sovietic, despre loviturile de stat ale CIA din America Latina. Ca sa putem urmari documentare despre Revolutie cu inima impacata si cu detasare?

Am luat cartea lui Cartianu din curiozitate si oarecum din dorinta de a trece retrospectiv prin niste evenimente pe care le-am trait pe viu dar le-am inregistrat cu mintea cruda a copilului de 10 ani. Toate amintirile mele de atunci sunt strans legate de zilele fierbinti in care m-a dus taica-miu in p-ta Operei, de noptile cand am dormit pe jos in casa pentru ca se auzeau focuri de arma afara, de peisajul de razboi de pe Cal. Martirilor si de imaginile oribile cu raniti si morti date ulterior la TV. Si bineinteles, de Televiziune. Crimele Revolutiei pune la dispozitia cititorului o parte din transcrierile discursurilor de atunci, bucati de interviuri si marturii oculare, adaugand o analiza cronologica a fiecarui moment esential de dupa fuga lui Ceausescu din 22 decembrie. Imaginea care se contureaza e una destul de plauzibila si poate fi edificatoare daca iti dorecti un raspuns pentru intrebarea de ce ne merge asa de bine acum... Am fost luati de prosti.

Cred ca cel mai puternic punct in demonstratia lui Cartianu e necesitatea unui raspuns clar la problema victimelor Revolutiei: din 1116 decedati, 957 au cazut dupa fuga dictatorului. Te face sa te intrebi singur: daca Ceausescu a fugit si aproape imediat a cazut in mainile armatei, fiind apoi judecat sumar si executat de Craciun, de ce au murit atatia oameni. Cine i-a omorat? Teroristii aia fictivi? Militia si securitatea ai caror sefi supremi s-au dat imediat de partea revolutionarilor (si a armatei) odata ce dictatorul fugise, dand ordine pentru dezarmarea cadrelor? "Uslasii" (fortele de lupta anti-terorista) care erau plimbati de colo-colo si-mpuscati ca la tir. De ce n-a incetat violenta si s-a intoxicat atat de insistent opinia publica de niste papagali vorbitori care pusesera mana pe singurul canal de comunicare national. Mie mi s-a raspuns destul de multumitor la multe intrebari si cred ca m-am mai luminat un pic la cap.. Una din cele mai puternice surprize a fost cand am aflat ca la Sibiu au murit mai multi oameni decat la Timisoara.. iar asta dupa ce Ceausescu fugise.. S-ar fi putut evita.

In fine, intr-o propozitie, cartea explica cum Revolutia s-a terminat in 22 decembrie si cum a inceput contrarevolutia, puciul militar, lovitura de palat sau cum vreti s-o numiti, care a validat apoi urcarea la putere a catorva personaje foarte dubioase imbracate in mantia (rosie) a providentei (Iliescu, Brucan, P. Roman, Voican Voiculescu, etc). Si poporul i-a salutat, ca decat Ceausescu... oricare era mai bun. Acum, fiecare crede ce doreste, eu nu pretind c-o fi exact adevarul gol-golut dar, cand o citesti cu ochii tai, parca lucrurile chiar au un anume sens...Aveam nevoie de ea. Plus ca e si intr-un ritm alert, aproape ca un film pe muchie de cutit, cu multe detalii si suficient de bine documentata... Drept e ca sunt si niste speculatii pe alocuri, insa lipsa probelor nu infirma nici nu confirma. Dar, cum viata ne invata, uneori realitatea bate si cel mai senzational film cand e vorba de conexiuni. Apropo, cartea precedenta (Sfarsitul Ceausestilor) e deja "confiscata" de Radu Gabrea. Asa ca nici la anu nu scapam de Ceausescu.