06 februarie 2010

Copilul-umbra

"La naiba, cine-a retezat mugurii? Gradina tocmai inflorise."


"Unei femei care-si ingroapa sotul i se spune vaduva, unui barbat ramas fara sotie, vaduv. Un copil fara parinti e orfan. Dar cum se numesc tatal si mama unui copil care a murit?" Cuvantul lipseste si din cartea lui Thomese.

Daca vreti sa cititi cartea asta ar trebui sa va pregatiti niste batiste pe langa voi intrucat sunt sanse sa va umeziti ochii, nu gluma. Pentru ca P.F. Thomese nu scrie fictiune atunci cand vorbeste despre fiica lui decedata la cateva saptamani dupa nastere. Tatal indurerat e chiar Thomese iar Copilul-umbra e o carte confesiune, o meditatie asupra mortii si asupra iubirii, un manifest poetic si filozofic inchinat de un barbat sotiei sale si fiicei lor care a murit. E o carte atat de frumoasa dar si atat de trista care uneori m-a tulburat asa de tare incat am fost nevoit s-o las deoparte. Singurul regret legat de ea ar fi ca a cerut o astfel de tragedie ca sa se nasca, dar lucrul asta nu face decat sa-mi confirme parerea ca de cele mai multe ori lucrurile frumoase se nasc din situatii neplacute, ca depresia, tristetea, nefericirea sunt cele mai creative stari si ca niciodata un om fericit nu va putea egala in profunzime pe unul sfasiat de ganduri negre. "Fiecare cuvant da glas unei absente, fiecare cuvant anunta o pierdere. A sti ceva inseamna a sti ca e pierdut. Spun ceva , dar nu mai e nimic. Unde exista limba insuficienta e verificata. Abia cand un lucru dispare gasesti cuvinte pentru el. Si astfel, fiecare cuvant devine un epilog, fiecare propozitie, un epitaf." spune Thomese. Si tot astfel e si cartea. Fiecare din cele 49 de capitole e o amintire legata de fiica sa.. iar "o amintire nu strafulgera decat o singura data in memorie. Blit! Iar apoi incremeneste in fotografia unei eternitati fictive."

Cartea asta a venit ca o surpriza imensa pentru mine. Nu exagerez cand spun ca e una din cele mai frumoase, sincere si emotionante bucati de literatura citite recent. Si probabil o voi reciti curand.

3 comentarii:

  1. Si eu o vreau. Desi tristetea nu-i lucrul pe care sa mi-l doresc acuma, mai ales ca numai ce m-am mai inveselit oleaca... Daca nu fac rost de ea de la tamada... contez pe tine? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Conteaza data viitoare. E in Schimb cartea, a luat-o Romina

    RăspundețiȘtergere
  3. o propozici cu cuuntul epitaf

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?