05 mai 2009

"Purpurie ca un iris si lunga de jumatate de brat"

Daca aveti impresia ca sed bland si tai frunza la caine in loc sa scriu ceva interesant pe aici va avertizez ca atunci cand intru in Ora de Lectura nu imi place sa fiu deranjat. Astea fiind zise, azi am tras tare sa-l dovedesc pe Bukovski. Am terminat astfel si a doua carte, dupa ce in prealabil citisem "Femei". Povestiri despre nebunia obisnuita este o colectie de scurte relatari ale unor intamplari ce par desprinse din halucinatiile unui schizofrenic: faze din parnaie, un viol, o crima in Orasul Pierzaniei, o relatie cu o tipa zoofila care-l ia drept animal de companie alaturi de o intreaga gradina zoologica, teama de atacul paturii de noapte etc. Unele ridicole, altele hilare, toate sunt fragmente din gandurile care-l framantau pe "poetul betiv".

Scena de mai jos e parte din capitolul "Purpurie ca un iris", o povestire in care personajul principal (insusi Bukowski) e inchis la balamuc si vaneaza femeile de pe-acolo. Enjoy:

"În cele din urmă mi s-a dat sarcina să mulg vacile, ceea ce mă obliga să mă trezesc mai devreme decât ceilalţi. Dar era haios să tragi de ţâţele alea de vacă. Şi aranjasem cu Mary să mă aştepte în dimineaţa aia în hambar. Tot fânul ăla. O să fie excelent, excelent. Trăgeam de ţâţe, când o văd că apare de după o vacă.
- Hai s-o facem Python.
Îmi spunea "Python". Habar n-am de ce. "Poate mă confunda cu Pulon?" mă gândeam înainte. Dar la ce bun să gândeşti? Te bagă numai în belele.
În orice caz, am urcat în pod şi ne-am dezbrăcat; amândoi eram goi ca nişte oi tunse, tremuram, şi paiele alea proaspăt uscate ne înţepau ca nişte ţepuşe. La naiba, era o chestie cum citeai în romanele de modă veche, nu-mi venea să cred că mi se întâmplă aşa ceva!
I-am băgat-o. Era grozav. Şi tocmai îmi găsisem ritmul, când mi s-a părut că toată armata italiană a năvălit în hambar...
- Hei! Opreşte-te! Opreşte-te! Dă-i drumul femeii!
- Descalecă imediat!
- Scoate-ţi scula de acolo!
Câţiva brancardieri, toţi băieţi de treabă, majoritatea homosexuali, la naiba, nu că aş fi avut ceva împotriva lor, dar ia uite-i - veneau urcând pe scări...
- Stai locului, animalule!
- Dacă-ţi dai drumul, ai rămas fără coaie!
Am accelerat, dar degeaba. Erau 4. M-au tras afară şi m-au rostogolit pe spate.
- Doamne Dumnezeule, ia uitaţi-vă, fraţilor!
- Purpurie ca un iris şi lungă de jumătate de braţ! Pulsează, e uriaşa şi urâtă ca naiba!
- S-o facem?
- Ne-am putea pierde slujbele.
- S-ar putea foarte bine să merite.
Tocmai atunci intră în hambar doctorul Blasingham. Asta rezolvă totul.
- Ce se întâmplă acolo? întrebă.
- Bărbatul e în mâinile noastre, doctore.
- Şi femeia?
- Femeia?
- Da, femeia.
- A...păi e nebună de legat.
- Bine, puneţi-i să se îmbrace şi duceţi-i la mine în birou. Pe rând. Întâi femeia!
................................
Cred că Mary s-a ales cu nişte limbi pe cinste din partea bunului doctor. "

7 comentarii:

  1. Na bun, m-ai convins sa nu o citesc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :))))

    Ăsta ori era un frustrat absolut, ori nu ştiu. Am citit şi eu Poşta, dar nu era chiar aşa porno.

    RăspundețiȘtergere
  3. pe mine m-ai convins sa citesc. Vreau si eu :D

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Ce ma enerveaza cand faci remarci din astea, mai ales ca ma cunosti mai bine!

    In afara de povestiri fierbinti, mai are ceva in cartea aia?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Dani: That's my man! :))
    @Cami: Sory daca te enervez dar dupa cat ma cunosti iti par genul care citeste povesti fierbinti? Evident ca sunt si alte lucruri in carte. In principal mizerie si nebunie.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?