28 aprilie 2010

Calatorie spre centrul... femeii

Daca n-as sti mai bine as crede ca orgasmul feminin e atat de rar incat de fiecare data cand se petrece un barbat boteaza zona recunoscator. Pana acum aveam Punctu G si Punctu A, si eram destul de ocupati cautandu-le, acum se pare ca unul mai curios a cotrobait mai adanc atent si a gasit punctul U. Pai ce se-ntampla doctore? In ritmul asta ne apropiem tot mai tare de "Comoara din Insula"... Avem nevoie de-un picior de lemn si-un papagal in dormitor? Sa stim o treaba...


Ps.. observ un trend pervers. Cuvant din 5 litere: G A U _ _ .Ghicitorul ultimelor doua puncte primeste un pasaport spre Rai, vorba lui Pacino.

27 aprilie 2010

Sufocare

Acum cateva zile am terminat de citit prima din cele doua carti roz pe care le am in biblioteca. Nu, nu e vorba de ceva din seria chick lit ("cum sa cuceresti o pitzipoanca") ci o carte oarecum serioasa de Chuck Palahniuk - Sufocare. Culoarea copertii se vroia probabil un avertisment asupra continutului explicit/vulgar, dar eu nu stiam asta (banuiam insa ca nu-i chiar de luat in biserica) si am cam evitat s-o car cu mine prin locuri publice, ca deh, ma mai intalneam cu oameni cunoscuti si eu citeam o carte roz. In fine, dupa ezitarile de la inceput si odata intrat in continut, am indraznit s-o scot la iveala chiar si-n troleu spre casa, ocazie faina sa privesc vecinii care ma iscodeau imaginandu-si probabil cum imi cultiv eu latura sensibila in vreme ce eu ma amuzam de actiunile pline de umor pervers ale unor obsedati sexuali.

Chuck avertizeaza din start: "Daca vrei sa citesti cartea asta nu-ti bate capul. Dupa cateva pagini o sa-ti vina s-o iei din loc. Asa ca mai bine uita. Pleaca. [...] Gaseste altceva mai bun de facut cu viata ta. Du-te si mananca in oras. Vopseste-ti parul. Timpul trece si nu intineresti." Nihilismul care-i caracterizeaza stilul se simte astfel chiar de la inceput. Sufocare e jumatate povestea unui baietel c-o mama tacanita si jumatate cea a unui adult ratat (dpdv al societatii) cu aceeasi mama tacanita. Povestile sunt intretesute formand viata aceluiasi individ, Victor Mancini, fara tata, fara mama, fara viitor, cu trecut incetosat si, peste toate, maniac sexual. Cum declara chiar autorul, Sufocare e povestea completa si nemiloasa a unei depedente.

Victor e un personaj pitoresc. S-a lasat de Medicina dar nu inainte de a memora Manualul Statistic de Diagnostic si prin urmare de-a lungul cartii ne da o multime de informatii medicale care cel mai adesea conduc la "moarte". Acum lucreaza intr-un Parc colonial, un fel de muzeu in aer liber care reda specificul secolului 18 si activitatile oamenilor de-atunci. Maica-sa e in spital bolnava de Alzheimer dar starea ei ii e total indiferenta. Totusi ii plateste taxele tocmai ca sa n-aibe alte griji pe cap. Banii insa ii strange dintr-o schema ingenioasa si marsava totodata, simuland sufocarea cu mancare prin restaurante si dand sansa oamenilor sa-l salveze. Smecheria tine pentru ca are o tehnica infailibila (deocamdata) alegandu-si "victimele" cu atentie. Eroii salvatori ajung astfel sa se ingrijeasca de starea lui trimitandu-i bani din cand in cand pe principiul responsabilitatii pentru soarta celui pe care-l salvezi.

Tipul e un obsedat de sex care incearca sa-si trateze dependenta mergand la intalnirile grupului de addicts. Urmand programul in 12 pasi Victor s-a blocat insa la pasul 4, trecerea in revista a vietii. Copilaria i-a fost cam fucked-up intrucat maica-sa era o anarhista. Pana il depaseste nu rateaza nici o partida, indiferent ce-i pica-n brate: nimfomane, exhibitioniste, masochiste, etc pe toate le iubeste, dar in felului lui, asa cum ai iubi o pagina dintr-o revista porno. Are un singur prieten, Denny, un om de o prostie rara, dependent de masturbare. Desi e un cinic si-un egoist Victor se comporta ca un frate cu Denny. Comicul absurd din "aventurile" lor atinge paroxismul cand se dezvaluie posibilitatea ca Victor sa aibe ascendenta divina(!). Cu aceasta ultima blasfemie lumea lui o cam ia razna si Victor incepe sa se-ntrebe 'Ce NU ar face Iisus'?

Comparativ cu Fightclub, Sufocare are un ton mai putin intunecat dar la fel de cinic, e mai mult inclinata spre nepasare decat spre anarhie si mult mai provocatoare ca limbaj si imagistica. Si mult mai funny totodata, asta daca nu te deranjeaza cadrul pornografic sau grotesc in care se dezvaluie umorul... In ideea in care nu ascultati sfatul autorului si continuati sa cititi, cartea asta dezvaluie cum se poate un om sufoca in lumea actuala: cu mancare, cu sex, cu facturi, plictiseala sau paranoia. In nici un caz cu lectura. Zice bine Cinabru de ea: "Este finalul generatiilor, este lumea reala, iesita de sub control si din istorie. Este sufocarea regulilor. Alte carti ale lui Palahniuk anuntau ceva. Sufocare nu mai anunta nimic, nu mai mergi nicaieri, drumul nici macar nu se infunda. Merge la infinit, in gol."

Ps. Cartea a fost ecranizata in 2008 intr-un film cu Sam Rockwell si Anjelica Houston, Choke, care insa nu m-a dat pe spate. Dar e fun.

Etimologia cartierelor timisorene

Mi-a placut articolul citit acum cateva zile despre numele cartierelor bucurestene, originea lor adica, si mi-am zis cum de nu m-am gandit sa caut si eu asa ceva despre Timisoara. Bun, cam asta am facut io ieri, am randuit cateva informatii gasite pe interneti si am scos o lista incompleta cu numele cartierelor timisorene.

Cetate. Denumirea cartierului vine de la existenţa Ce­tăţilor pe care Timişoara le-a avut în decursul secolelor. Denumirea defineşte existenţa cetăţii cu ceea ce se află în interiorul ei şi ce se află în exterior. Timişoara a avut o ce­tate veche (Medievală) şi o ce­tate nouă modernă din care se mai văd şi azi părţi. Prima cetate ve­che, puternică, a Timişoarei, era dorită de toţi sultanii. Circula şi zicala: „Cine cucereşte Buda cu­cereşte un oraş, cine cu­ce­reş­te Timişoara, cucereşte o ţară”. A doua cetate a Timişoarei, cetatea nouă, modernă, mult mai mare, s-a construit între anii 1723-1765. Întreaga construcţie a forti­fi­caţiilor a costat 20 milioane florini austrieci fiind cea mai mă­reaţă lucrare a se­colului XVIII-lea.

Elisabetin, format prin unirea a două cartiere mai vechi, unul român şi unul german, vine de la numele Elisabetei, împărăteasa Austriei şi regina Ungariei, cunoscută mai ales sub numele de „Sissi, împărăteasa rătăcitoare”, soţia împăratului rege Franz Joseph.

Iosefin era un cartier locuit de germani şi se numea Suburbia Germană sau Noile Maiere Germane. În 1773 primeşte numele de Iosefin în cinstea împăratului Iosif II, fiul Mariei Tereza.

Fabric este un cartier istoric al Timişoarei al cărui nume vine de la fabricile care s-au construit aici încă de la apariţia sa. Fabricul a fost recunoscut pentru manufacturile sale, bresle şi meşteşugari, aici înfiinţându-se în 1718, prima Fabrică de Bere, care mai există şi azi (hehe). Râul Bega avea numeroase ramificaţii de mici canale navigabile care împânzeau Fabricul, erau pline de mori şi poduri. Acestea au facilitat transportul mărfurilor direct pe Canalul Bega şi au permis apariţia unei industrii puternice şi variate. Aici existau opt mori cu nume de sfinţi ce măcinau anual peste 2500 de tone de grâu. (ce vremuri..)

Mehala e un alt cartier foarte vechi al Timişoarei, vechimea derivând din numele său care în turcă însemna mahala, suburbie. Cum stăpânirea turcă s-a sfarşit acum 300 de ani, rezultă originea veche a cartierului. Acolo şedeau călătorii ce veneau în oraş din vest după ce se închideau porţile cetăţii fiind obligaţi să înnopteze la hanurile sau în grajdurile din zonă.

Fratelia ar putea fi considerat pe moment cel mai vechi 'cartier' al Timişoarei deoarece aici au fost descoperite până acum vestigii ale aşezărilor omeneşti din zonă datate cu mai bine de 6.000 de ani în urmă. Fratelia de azi a apărut prin 1900 ca o colonie muncitorească, populată de muncitorii din fabrici şi de cei mai săraci locuitori. Probabil de aici vine denumirea...frateliei.

Circumvalaţiunii işi datorează numele Căii Circumvalaţiunii, una dintre cele mai importante artere de transport din Timişoara, denumită astfel pentru că ocoleşte actualul centru vechi - fosta cetate şi întăriturile ei.

Freidorf a fost iniţial o comună germană, înfiinţată în 1723 şi scutită de impozite, ceea ce i-a dat şi numele de Freidorf (satul liber). Primii locuitori ai Freidorfului au venit din provincia Alsacia, dintr-un sat care a purtat tot numele de Freidorf.

Calea Şagului a fost primul cartier muncitoresc al oraşului, construit în anii 60 pe drumul care duce spre localitatea Şag. Blocurile înalte de 10 etaje aveau rol propagandistic sugerând măreţia comunismului.

Soarelui e printre ultimele cartiere muncitoreşti construite în Timişoara. Numele presupun că vine de la amplasare: sudul oraşului. Sau de la faptul ca era primul cartier din tara care folosea pentru incalzirea apei  energia solara.

Ciarda Roşie este un cartier recent constituit prin alipirea unui sat de maghiari format în perioada interbelică în jurul hanului «Vörös Csárda», (Hanul cărămiziu) al cărui nume a fost preluat şi aşa a fost botezat cartierul.

Blaşcovici şi Ronaţ vin de la două foste colonii care existau în apropierea Mehalei. În Ronaţ locuiau muncitorii de la căile ferate.

Torontal era numele unui "comitat" din Regatul Ungariei care dupa ce a fost cucerit, eliberat si disputat de turci, sirbi, unguri si romani s-a impartit intre ultimii 3, o mica parte intrand in judeţul Timiş - Torontal, unitate administrativă în România interbelică. Denumirea s-a perpetuat intr-un cartier al Timisoarei de azi.

Girocului şi Aradului vin de la ieşirile din oraş spre aceste localităţi.

Kuncz vine de la marele industrias Joszef Kuncz care a construit sumedenie de fabrici acolo; in jurul lor s-au construit baracile muncitorilor.

Ps: daca aveti cunostinte despre alte cartiere timisorene nu va jenati sa adaugati.

26 aprilie 2010

Deca(b)log

Sa le dau niste apa la moara celor ce ne-or zis sectanti si sa prezint decalogu':



1.Sa ai un singur blog personal.
2.Sa nu-ti faci bloguri cioplite dupa chipul si asemanarea altora.
3.Sa nu-ti bati joc de numele blogului tau ca te va urmari toata viata.
4.Adu-ti aminte de ziua de Duminica si nu te odihni ci scrie pentru ca lunea se citeste cel mai mult.
5.Cinsteste-i pe indrumatorii tai si nu uita sa-i pui in blogroll.
6.Sa nu ucizi serverul!
7.Sa nu furi trafic prin spam!
8.Sa nu preacurvesti cu poweruserii.
9.Sa nu minti cu nerusinare in articolele platite.
10. Sa nu ravnesti la traficul sau prietena aproapelui tau in zalist.



BONUS
Legile lui Richie pentru o buna conduita blogosferica:

1.Nu identifica blogerul cu blogul sau. Blogul nu reprezinta decat ceea ce vrea el sa reprezinte.
2.Nu confunda blogerul cu omul din spatele sau. Primul nu e decat o latura a celui de-al doilea.
3.Blogul si blogerul sunt astfel doua entitati distincte si diferite de persoana autorului acelui blog. O interfata de comunicare.
4.Valoarea sinceritatii sale e invers proportionala cu importanta identitatii sale. Exista si exceptii.
5.Daca ai de gand sa pui intrebari pe blog fii pregatit sa primesti mai mult raspunsuri neplacute decat lamuritoare.
6.Daca faci afirmatii pe blog asuma-ti riscul ca cele spuse sa-ti fie contestate.
7.Nu vorbi de rau in mod gratuit.
8.Nu vorbi de bine doar cand ai ceva de castigat.
9.Daca vorbesti intimitati nu declina identitati. Si aici ma refer la fosti, actuali sau potentiali parteneri de dormitor.
10.Fii fidel regulii "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" cu doua exceptii: A) dreptul la replica in urma unei provocari sau B) daca esti un hater, caz in care ai dreptul sa mori in bezna.

Cam atat...

25 aprilie 2010

Mount Doom

Pentru cititorii mei care nu-si pierd vremea pe twitter, ar fi fain sa vedeti galeria asta de poze profi facute in timpul eruptiei vulcanului-cu-nume-imposibil-de-pronuntat din Islanda!! Va zic eu, realitatea bate orice efect special?

Am pedalat organizat si in 2010

Sambata dimineata, pe o vreme urata si ploioasa, peste 500 de biciclisti am pedalat in mod organizat vreo 8 km prin Timisoara. Unii zic ca am fost chiar mai multi, intrucat s-au impartit 500 de tricouri si numere noi de catre organizatorii Verde pentru Biciclete. Iar eu n-am luat ca aveam deja, deci concluzionez ca am fost mult mai multi. Fapt surprinzator pentru ca vremea era deprimanta de-a dreptul, mai ca nu-ti venea sa iesi din casa sambata la ora de odihna, gen 10-11. Si totusi...

Cred ca putem considera treaba asta inca o mica victorie.. Ar trebui sa vedeti ce fete fac cei ce vin in Timisoara cand aud ca tocmai ne-am plimbat 500 de biciclisti prin oras, blocand circulatia, tragand semnalul de alarma ca suntem multi si ne cam sufocam in trafic. La "Pedalarea de primavara" a venit si Florin Chilian, ceea ce-i bine, ca e nevoie de figuri publice in primele randuri. Pentru PR, zic. Oricum cel mai bun PR il dau copiii care prin prezenta lor ne fac sa zambim si care-s cel mai bun exemplu pentru placerea ce ti-o da pedalatul. O chestie care mi s-a parut foarte tare a fost donarea de biciclete angajatilor de catre firmele lor. Proiectul "Angajatori pe 2 roti" a facut primele "victime", 200 de angajati Bega Grup primit bitze noi. How cool is that?! Startul a fost dat cum era si normal de cel din spatele Fundatiei Bega, Emil Cristescu, dar sper ca gestul va fi replicat.. Cat de frumos ar fi ca si Continental, Flextronics, Alcatel, AEM sa scoata niste bani pt sanatatea angajatilor.O galerie de poze interesante gasiti aici.

sursa foto

Îmi plac țâțele

Mă bucur că a venit primăvara. Pe bune că mă bucur. Cel mai tare însă mi se bucură ochii. Pentru că încep să fie răsfățați din ce în ce mai des cu sâni falnici de femei frumoase, tainic ascunși până deunăzi sub maldăre de haine groase. Da frate, îmi plac țâțele. Gata am zis-o. Am ieșit din dulap și mi-am expus latura 'animală'. Trebuia s-o fac că-mi stătea pe creier de ceva timp împiedicându-mă să mai scriu niște romantisme sau declarații siropoase pentru nopțile cu clar de luna ce urmează. Așa că: Salut, eu sunt Richie și-mi plac țâțele. Nu-mi pare rău (aș fi nebun să-mi pară) și-mi asum riscul ca d-rele serioase care citesc pe-aci să se șocheze. N-am ce face, sunt bărbat. Ergo, îmi plac țâțele. 
Sper să nu se creadă cumva că aș privi femeia ca pe-o bucată de carne. Doar sânii ei. Două grămăjoare de cărnița suculentă, doi pui vii ce parcă așteaptă să se nască din decolteul EI, împodobindu-i astfel personalitatea. Magnifique. Fără dânșii femeia, ideal de frumusețe, ar fi doar... un ideal. Cu ei mirajul e complet. De asta-mi plac. Însăși existența lor e un miracol. Nu trebuie decât să reflectăm din care parte a bărbatului a făcut dumnezeu sânii după ce i-a luat o coastă lui Adam. Exact, nu veți găsi la bărbat ceea ce căutați. Rezultă singura concluzie logică: anume că dacă sânul nu exista deja a trebuit inventat. Pe principiul atotputerniciei glasului divin care a zis: Să fie Țâța! și s-a făcut. Iar Creatoru fiind mulțumit a zis să fie două, doamne ajută! Așa că îmi plac țâțele prin simplul motiv că ăsta e rostul lor, să fie plăcute. Indiferent de formă sau dimensiune. Mici și plăpânde ori mari și dolofane. Discrete, obraznice sau jucăușe. Mere, pere sau gutui, pepeni tari ori portocale parfumate, toate sunt frumoase în ochii mei. Fie ele libere să zburde sub tricouri, nu fără pic de milă închise in sutien, doar sfârcurile atacând neabătut o țesătură ce le ține prizoniere.
 Așa că, fetelor, întotdeauna veți avea respectul meu, dar primăvara sânii voștri căpăta iubirea. Nu va mai dați ochii peste cap dacă din când în când vorbesc cu pieptul vostru. E semn de prețuire, nici vorba de jignire. E parte din voi, normal că merită atenția mea neostenită. Vă mulțumesc anticipat pentru înțelegere.

23 aprilie 2010

Moment de sinceritate, baieti

Deci intrebare:

"Daca in prima noapte cu fata, dupa ce-ati mototolit cearsafu', ea se uita fix in ochii vostri aproape adormiti si va susura: Cu tine ma potrivesc atat de bine!! Cu fostul ma cam durea.. no, voi va enervati sau va simtiti mai speciali?!"

Comentati dara cu sinceritate, ca sa afle si dansele daca se face sau nu se face...

Ps: Revelatia asta n-are legatura cu activitatile mele nocturne asa ca nu va hazardati cu presupusul :))

Alege-ti viata

Alege-ti viata. Pentru numele lui dumnezeu, nu te mai codi atat si alege-ti viata pe care-o vrei. Fa-ti o lista cu lucrurile care au importanta pentru tine si construieste in jurul lor un model suficient de cuprinzator. Unul care sa te multumeasca. O viata care sa-ti apartina. Imagineaza-ti ca faci parte deja din ea. Priveste in urma, spre sinele de acum, si recapituleaza drumul pe care l-ai parcurs deja. Memoreaza sacrificiile facute si invata sa traiesti deja cu riscul lor. Iti va fi mai usor. Separa cu grija ce vei lua cu tine si ce vei arunca din personalitatea ta. Reinventeaza-ta. Minte-te daca-i nevoie, dar fa-o bine, cu convingere. Nu vrei sa ajungi mai tarziu in situatia de a-ti chestiona justetea alegerii.

Daca vrei o cariera, alege-ti una. Fixeaza-ti scopul si atinge-l cu ochiul mintii. Sufleca-te la manici si paseste cu hotarare. Calca pe cadavre ca oricum nu le doare, doar sunt cadavre. Nu-ti pierde vremea gandindu-te la viata personala. N-ai nevoie. Odata in varf intreaga lume iti va fi familie.

Daca vrei familie fa-ti una cat mai repede. Timpul trece. Iesi la piata, intinde mana si apuca prima victima ce-ti cade-n brate. Daca nu iese nimic, descotoroseste-te si mergi mai departe. S-ar putea sa fii nevoit sa-ti cobori standardele dar, hei, scopul scuza mijloacele. Prinde-ti jumatatea si fa-o dependenta de tine. Cu samanta potrivita o sa-ti cresti familia dorita.

Daca nu esti amator de astfel de trivialitati alegea calea imaturitatii. Forever young, stii cantecul. Bei, futi si fumezi non-stop. Rock'n'roll amice, exat ca-n filme. Totul pe spatele parintilor care, evident, au fost suficient de dobitoci sa aleaga diferit cand a fost cazul. Sau, si mai epic, pe datorie. Consuma-ti viitorul in rate pana ajungi dator la banca 7 vieti. That's the smart way to live.

Ori du-te-n pribegie. Renunta la orice posesiune materiala si apuca incotro vezi cu ochii. Ia-ti un an sabatic. Sau mai multi. Vinde-ti canapeaua si televizoru', doneaza-ti laptopu, arunca-ti telefoanele la ghena, renunta la apartament in favoarea unui cuplu de homelessi, aduna cate haine incap intr-un rucsac si cara-te pe drumuri cat mai neumblate sa vezi fata dosnica a lumii. Fii un ratacitor, calatorind fara sa stii unde vei esua. Te-ai putea intoarce cu povesti interesante, cu ceva experiente care te-or convins de plinatatea vietii.

Sau nu fa niciuna din astea. Alege o viata de perpetua amanare, perfectionandu-ti zilnic scuzele care sa te scape de o constiinta incarcata cu comoditate. Dar vezi ca refuzul de a alege e si el o alegere in sinea lui. Nealegandu-ti viata alegi de fapt non-viata...si ultima chestie de care ai nevoie e inca un paradox.

20 aprilie 2010