27 decembrie 2007

Ultimul post

pe anul asta. Maine dimineata la 6 plec spre Straja intr-o alta calatorie. Ultima pe anul asta, si singura cu un scop precis: Revelion Alb. Adica cu zapada. Weather report: 106 cm de zapada pe partie iar la noapte va ninge!!!! Asa ca maine 20 de petrecareti vor pleca din TM spre munte incarcati mai ceva ca Mos Craciun. O cabana goala ne asteapta si noi abia asteptam s-o vedem. Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez La multi ani si sa aveti zapada si aici in oras. Ne auzim in 2008.

26 decembrie 2007

So...I set the fire to the 3rd bar

and I went home. Intr-o zi va fi mai mult decat un vis. Nu stiu de ce...mi-e greu sa raspund. La fel de greu cum imi e sa descriu ce simt cand ascult piesa asta...Nu stiu, n-am nici o idee... Desertaciune? Resemnare? Dezolare? Disperare? ...A big WTF? Uff...obsesiile sunt periculoase, muzicale sau de alta natura. Ma bucur ca mi le pot controla...inca! Fara alte elucubratii , inapoi la Snow Patrol - Set the fire to the third bar. Play!

25 decembrie 2007

Daruri gatite

sau leapsa cu cele mai faine cadouri primita de la Ice. Din nou trebuie sa scotocesc prin sertarele memoriei back to childhood si sa dau la o parte camasile, tricourile si ciorapii primiti ca sa-mi amintesc ceva deosebit. Cred ca cel mai socant cadou a fost cand am primit de la parinti, copil fiind, 2 saci cu carti de la anticariat, numai J Verne si Dumas, Hugo, Stendhal, Dickens etc. Mi-au ocupat timpul liber vreo cativa ani :)). Un alta cadou surprinzator am primit de la un client in timp ce eram de servici. La plecare, tipul, un coreean ce lucra pt Siemens, mi-a lasat un suvenir o masca de cativa cm legata cu snur, un fel de talisman norocos ce se poarta la gat. Ce sa zic, am ramas masca :)). Chiar nu ma asteptam. O fi vreun obicei de-al lor.
In rest nu mai stiu...eu mai mult fac cadouri. Poate o sa scriu o leapsa despre cele mai faine cadouri facute :). Mai departe o dau lui Nopol, Julie si Yogi.

Si-am plecat sa colindam!!!


Cine nu a fost niciodata la colindat sa nu citeasca asta. Nu va intelege. Nu vorbesc de magia sarbatorilor de iarna sau de alte bla bla-uri. Vorbesc de obiceiul de a merge la cineva acasa, in persoana, si a-i ura "Craciun fericit" sau "La Multi ani". Aseara a fost Ajunul si nu mai pridideam cu cititul si trimisul SMS-urilor de ocazie. Acum o vreme, Inaintea Erei Digitale, cand eram un pusti, mergeam la colindat. Era felul de atunci de a spune Craciun Fericit. Normal ca era si un scop material in asta: obtinerea de bani, prajituri si alte dulciuri. Insa nu asta era ideea. Evenimentul in sine era ceva deosebit. Era o bucurie sincera sa mergi pe la straini sa-i colinzi, sa-i vezi ca se bucura, sa simti emotia si jena atunci cand te incurcai in versuri. Erai cu prietenii, inotai in zapada, alergai de la un bloc la altul. Era magnific de-a dreptul! De ce nu mai e asa de frumos acum? Pentru ca am crescut si ne-am maturizat. Nu mai suntem copii. Bullshit! Suntem comozi! Trimitem e-card-uri si SMS-uri funny si pretindem ca ne pasa! Modalitati alternative de comunicare. Mai degraba "modalitati triste de instrainare" :(. Am decis sa lupt impotriva lor(!) De doi ani, impreuna cu prietenii care suntem de Craciun in oras mergem la colindat. Ne adunam toti, invatam o colinda(atat putem :) si mergem pe rand la familia fiecaruia dintre noi. Nu cerem bani (nici nu primim de altfel) dar nu refuzam un pahar de vin sau o farfurie de sarmale or carnati. Asa se pastreaza traditia si ne bucuram de viata. Introducem o atmosfera prieteneasca intr-o sarbatoare familiala. Si mai uitam de necazurile pe care toti le avem. Macar o seara pe an.

24 decembrie 2007

Craciunul

De la amicul meu Luci am primit povestea Craciunului in viziunea poetului Max Jacob asa cum a talmacit-o dl. Serban Foarta. V-o impartasesc si voua :

Vin de departe, osteniţi, o jună
cu sarcină cam într-a noua lună,
călare pe un blând asin, cu cruce
pe greabănul lui sur, pe care-l duce,
de hăţuri, un bărbat cu barbă.
Ea e o tânără din lumea bună,
în vreme ce bărbatul ei cu barbă
e lucrător cu braţele: el îi
simplu dulgher, nu fără, însă, căpătâi.
Calea deschisă li-i de îngeri, ce întreabă,
din om în om, de un sălaş. Li se răspunde
cu Domnilor, vedeţi-vă de treabă!
Iar ei constată că de unde
nu e, nici Dumnezeu nu cere.
– Dacă e scris ca naşterea să aibă
loc într-un grajd ca ăsta, cu plăcere;
le-aştern un braţ de paie şi-amândoi
au un’ să doarmă, printre miei şi boi.
Trimit şi după moaşă?
– Ce te bagi?
O să-l moşească Sfântul Duh, printr-o minune!
Fă rost de trei odăi, că Regii-Magi
fi-vor curând aici, şi pune
să li se dea, pentru păstori, la butii cep;
şi-aduceţi vâsc, până nu-ncep
durerile, şi cimişir, că e de bun
augur! Aceasta-i seara de Crăciun.

Craciun Fericit!!!!

21 decembrie 2007

20 decembrie 2007

Libertate...si atat


Asta e tot ce am obtinut in 20 decembrie la Timisoara. Acum 18 ani eram primul oras liber din tara asta. A fost o revolutie atunci dar egalitatea nici pana acum nu a fost implementata. Iar fraternitatea? Ma faceti sa rad. Spiritul national e mai mort decat inainte de formarea statului national. Am vazut asta la Alba Iulia. Deci ramanem cu libertatea care, sincer, nu ne tine de foame. Insa ne da speranta ca poate, poate... Deci 18 ani spuneti. Mda, majoratul revolutiei, parca asa spun astia la tv. Mai degraba parastas, ca in fiecare an o ingroapa cate unii. Probabil aceeasi care o numesc lovitura de stat. Poate la voi la Bucuresti a fost ca numa niste tampiti ar organiza una la Timisoara. In esenta o lovitura de stat merge direct la inima, la Palat, la conducere, o da jos prin forta si se instaleaza in locul ei. Si cel mai important: nu-i pasa de popor. Poporul e pus in fata faptului implinit. Aici lumea s-a saturat de un mod de viata si la schimbat. Pana sa afle Bucurestiu treaba era facuta deja. Ca altii au profitat de asta si au ajuns unde au ajuns n-are a face. Nu ma va convinge nimeni ca eu cand strigam "Jos Ceausescu" in fata Operei participam la o "Lovitura". Istoria sa judece asta, dar inca e prea devreme s-o faca. Dar nu vreau sa polemizez pe chestia asta ci doar sa reflectez la niste amintiri. Mi-e ciuda ca nu mai am o memorie limpede a evenimentelor de atunci. Nu multora le este dat in viata sa traiasca pe viu adevarate "cotituri ale istoriei", iar frustrarea mea se naste cand vad cum mocirla "majorarii" acopera niste lucruri esentiale. Nu voi uita seara de 16 cand am vazut prima data un elicopter militar. Deasupra mea si a prietenilor mei. In intuneric abia il distingeai, dar era acolo. Aveam 10 ani si eram incantat de zgomotul sau. Iar in 17 m-am dus in Operei cu tata sa vad ce se intampla. Multa lume era acolo. Si foarte frig. Ma bucur ca am plecat, pentru ca jumatate de ora mai tarziu se tragea. Urmatoarele zile am stat pe burta in casa. Locuiam la parter, in Girocului. Era ireal ce se intampla. Nu-mi era frica, eram chiar bucuros ca traiesc asa ceva. Eram in Timisoara traind istoria, nu citind-o din ziare. Toate neamurile erau in Moldova si eu urma sa le povestesc Revolutia. Dimineata am fost pe strada. Camp de lupta, baricade, vitrine sparte, magazine arse, stiti voi. Apoi Balconul declara: "Suntem Oras Liber!" in vreme ce la Bucuresti "Cenusa" isi stingea focurile flamande. Apoi s-a trezit si el si a facut Istoria. Acea istorie despre care scrie cateva randuri in cartile de liceu. Asa ca unui tanar care isi serbeaza majoratul in Decembrie pot sa-i spun "Esti liber, zi mersi! Poate vom fi si egali, dar sper sa ramanem frati."

19 decembrie 2007

Out of work


Azi e ultima zi de lucru pentru mine. In 2007 bineinteles. De maine intru oficial in concediu. O binecuvantare nu altceva, intrucat de 5 ani de zile nu am mai avut doua saptamani de concediu in Decembrie. Mai ca-mi da o lacrima. E adevarat ca nu am lucrat niciodata de revel dar am fost la job in 30 sau in 2, iar in doua situatii am petrecut Ajunul Craciunului singur, doar cu niste colindatori rataciti. Acum insa, de maine si pan la Sf Ion nu mai dau pe la job. S-a sfarsit cu amabilitatile. "Buna ziua", "bine ati venit", "cum ati dormit" toate cu zambetul pe buze sa le spuna altcineva. Eu sunt LIBER! ....sau sunt oare? E drept ca nu ma voi mai trezi dimineata la 6.30 dar oare ziua imi va fi mai putin plina? De taiat porc nu tai. Asta e bine, o grija mai putin. Dar trebuie sa ma ocup de decorat. Eu!!?? Mai bine tai un porc sau doi. Nu, glumeam! Ce naiba...cate beculete poti pune pe o casa? Oricate, ar zice unii. Bradul! Bine ca l-am luat deja, sa nu ma car cu el prin 24. Ma mai gandesc ce pun pe el: de mancat sau de baut? Stai ca astea se pun pe masa. Si in brad ce pun? Tot ce pun si pe casa? Beculete?! La naiba! In fine sa revenim la de-ale gurii...hmm tot eu tre sa umblu prin Billa/Real/Metro. Si o sa ma izbesc de cosurile altor mii de timisoreni in "concediu" ca si mine. Sau mai rau...pensionari! In fine sa zicem ca le dau de cap si pe astea. Ce urmeaza? Daa...cadourile. Maica-mia mi l-a dat din 17 ca sa fie sigura ca am timp de gandire :)) Deci alte magazine de cutreierat. Se pare ca va fi o saptamana aglomerata. Cum ramane cu concediul? Lasa ca ma odihnesc de Craciun. La masa familiala. Cu friptane, sarmale, prajituri si cozonaci, vin, tuica, bere, colebil, spital. Razbunarea porcului! Si de Rev episodul 2, dar in ordine inversa, ca te-ai ars odata. Incepi direct cu bautura si ... termini pe afara prin zapada cantand "La multi ani". C-asai romanu'!
PS: cred ca maine ma scol tot la 6.30 si ma duc la lucru. Ma duc sa repet: "buna diminea", "bine ati venit"......

Foamy says...


Daca n-ati intrat in febra Craciunului poate va ajuta Foamy. E o veverita foarte desteapta si foarta suparata care are o gramada de spus cu privire la tot ce misca. Si nu o spune frumos :)) In special nu-i suporta pe cei care vor sa distruga spiritul Craciunului: "how can you not love a fat guy who gives away free stuff". Il puteti asculta aici .

16 decembrie 2007

Ziua ideala a unui barbat

Ca sa fiu mai bine inteles declam: "cele de mai jos sunt scrise cu iz de satira si au un singur scop de a provoca un zambet pe fata cititorului". In plus, nici nu pretind ca as fi eu autorul lor :), ci doar ca le-am gasit pe undeva(aici trebuia sa fie un link da nu mi-l amintesc). De asemenea, negam orice asemanare cu persoane reale: asa ceva exista doar in filme :))
06:00 Trezirea.
06:15 Sex oral.
06:30 O lunga distractie satisfacatoare in wc cu ziarul sportiv
07:00 Micul dejun: Snitel parizian si oua, cafea si toast, pregatite si servite de slugi goale si blonde.
07:30 Soseste limuzina.
07:45 Cateva pahare de whiskey in drum spre aeroport.
09:15 Zborul in avionul particular.
09:30 Limuzina cu sofer pana la clubul de golf (sex oral pe timpul calatoriei).
09:45 Golf.
11:45 Pranz: fast food, 3 beri, sticla Dom Perignon.
12:15 Fumatul trabucului.
12:30 Golf.
14:15 Limuzina inapoi pana la aeroport (cateva pahare de whiskey).
14:15 Zborul spre Monte Carlo.
15:30 Plecarea la pescuit. Toate fetele de companie sunt goale.
17:00 Zborul acasa.
18:45 Relaxare la wc, dus, barbierit.
19:00 Stiri: Michael Jackson asasinat, marihuana si filmele porno sunt legalizate.
19:30 Cina: caviar pentru aperitiv, Dom Perignon (1953), un biftec mare, inghetata servita pe sani goi.
21:00 Coniac si trabucul in fata unui televizor mare.
21:30 Sex cu 3 femei (toate trei cu inclinatii lesbiene).
23:00 Masaj si scaldatul in jacuzzi cu pizza si bere la indemana.
23:30 Sex oral pentru Noapte buna.
23:45 Intins singur intr-un pat imens.
23:50 Tragerea a 4 pirtzuri, care au schimbat 4 tonalitati si l-au alungat pe caine afara din camera.
00:00 Adormirea.