Emotionally damaged for dummies

a fi damblagit emotional e identic cu a avea o ciorna goala-n word cu titlul damblagit emotional. ca asta in care scriu acum. o tii cateva luni bune si nu esti in stare sa pui doua vorbe-n ea. la fel e si damblagitul emotional. o ciorna goala in care sentimentele nu mai sunt capabile sa dea o forma carnoasa dialogului conventional. o pagina alba in care nimeni nu mai poate citi nimic decat, eventual, titlul ingrosat. “damblagit emotional”. accidentat in miezul sinelui tau. temporar lipsit de cerneala-n obraji sau partial analfabetizat. tablita de ceara alb-galbuie, lipicios-bolnavicioasa, pe care nici o palma calda nu mai poate scrijeli o istorie comuna... dar ce s-ar mai putea scrie intr-o ciorna ca asta cand insusi izvorul cuvintelor a secat. muza si-a facut bagajele si a plecat fara sa priveasca in urma, luand cu ea si dictionarul vostru biling. writer’s block de o alta factura. din fericire sufletul e echipat cu circuite de redundanta emotionala fiind astfel rebutabil. ce sa-i faci, mecanism de autoconservare si propagare a iubirii de gen si specie. doar in cazuri extreme se poate incerca un by-pas, exportand efluviul sentimental catre medii noi de propagare. medii mai soft. ca pagina de word, spre exemplu...

Stimate dom' primar, internetul nu uita

La Timisoara avem dupa 12 ani un alt primar. Fost rector al Universitatii Politehnice si senator de Timis, Nicolae Robu a strans aproape 50% din voturile exprimate duminica. Totusi, prezenta la vot a fost extrem de slaba (23%), ceea ce ma pune in fata unei dileme: doar 11,5 % din timisorenii cu drept de vot il cred pe omul asta in stare sa "aduca schimbarea". Celorlalti ori nu le pasa cine e la carma, ori nu au nevoie de schimbare ori nu-l cred in stare. Irelevant. Ceea ce e intr-adevar relevant este ca dl Robu are un program concis si deloc irealizabil cu care sunt sigur ca a convins niste oameni sa-i dea votul. Acum eu sunt foarte hotarat sa-l vad cat de bine se tine de cuvant sau cat de eficient se dovedeste a fi in fotoliul de primar. In urma alegerilor pentru prima oara Timisoara are o "singura" culoare politica la Primarie, CJT si CL. Deci bete-n roate, tehnic, n-ar fi foarte simplu de bagat. Asa ca vreau sa vad dupa 6 luni ca macar jumatate din prioritatile astea s-au realizat. Chit ca o parte din ele nu ma supara asa de mult. E o chestiune de cuvant.

Pentru arhiva le salvez aici:

1. Mutarea/demolarea monstruoasei cladiri din sticla din P-ta Victoriei.
- sa fiu drept, acvariul ala nu-mi aduce nici o ofensa. plus ca de-acolo imi iau covrigi si alte chestii. am o problema doar cu mirosul de smecherie ilegala care pluteste in jurul sau.

2. Repararea trotuarelor din centrul istoric (str. V. Alexandri etc) si a aleilor de pe malul Begai.
- din cate stiu eu ambele treburi sunt incluse in proiecte mai ample de refacere a centrului si a cursului Begai. Deci nu va fi posibil sa le finalizazi in 6 luni daca proiectele au termene pe 3-4 ani.

3. Desfiintarea cvasigenerala a fasiilor de pamant (pretinse "spatii verzi") dintre trotuare si carosabil - principala sursa a prafului si noroiului din Timisoara.
- cu asta sunt de acord. chiar si acoperirea lor cu dale ecologice ar fi o solutie. sper sa nu fie insa doar o "factura electorala" pentru niste baieti destepti de la asfaltari.

4. Transformarea in spatii verzi a tuturor spatiilor virane din oras care se preteaza la asa ceva.
- ok, e de bun simt. dar ultima chestie care ne lipseste sunt parcurile. nu m-ar deranja mai multe dar daca-i vorba de pus tuia si arbori exotici intre doua blocuri mai bine ma lipsesc.

5. Curatarea orasului de caini fara stapan, prin prinderea, sterilizarea si tinerea lor in adaposturi.
- foarte bine, nimic rau in asta, dar cate adaposturi sunt in Timisoara si cat timp vor putea sa-i tina pe cei sanatosi?

6. Eradicarea cersetoriei si vagabondajului in oras.
- hmm asta ar fi posibila in 6 luni doar cu "solutia finala". vise. totusi, reducerea impactului lor ar fi realizabila daca s-ar intensifica eforturile celor de la ordine publica. daca s-ar mai infiinta niste adaposturi, s-ar finanta cele existente, gasi niste solutii pentru acesti pierde-vara ca sa-i integrezi in campul muncii...

7. Simplificarea birocratiei si scurtarea drastica a termenelor de acordare a diverselor avize si, in general, de raspuns la demersurile cetatenilor.
- daca reuseste asta nici nu mai conteaza ca restul si-au depasit termenul.

8. Curatarea orasului de buruieni (multe dintre ele -de ex ambrozia- datatoare de alergii).
- as vrea sa inceapa de ieri.

9. Reducerea timpului pierdut de cetateni in asteptarea mijloacelor de transport in comun, prin imbunatatirea frecventei de circulatie a acestora.
- doar unele linii au asemenea probleme si cred ca se poate lucra la optimizare. deci o chestiune rezolvabila.

10. Plombarea tuturor gropilor din asfalt.
- oricat le-am plomba pana nu stam cu biciul pe constructori sa-si faca bine treaba tot or sa ne tot pice plombele.

11. Infiintarea Directiilor de Educatie si Sanatate la Primarie.
- nu sunt sigur daca asta inseamna mai multa sau mai putina birocratie. oricum pare a fi cea mai usoara prioritate. probabil ca prima ciorna de deja gata.

Mi-as fi dorit sa fie incluse in prioritati urgente si accelerarea/fnalizarea centurii Timisoarei plus inceperea unor lucrari la niste parcari noi sub/supraterane in zona centrala ca asta ne omoara incet si sigur.

In fine, ceasul ticaie. Vedem ce si cum in 6 luni...

Ps-uri (VII)

Un prieten mi-a spus odata:
“Stii, intotdeauna poti sa-ti dai seama cand un barbat vorbeste la telefon cu o femeie pe care o place.” Cum asa, l-am intrebat. “Are o anumita expresie tampa pe fata.”
Avea dreptate. Tocmai vorbeam cu o femeie pe care o, oarecum, placeam.
Femeia a plecat, expresia a ramas.

Noul Parc al Copiilor

Am dat ieri o tura prin noul Parc al Copiilor din Timisoara profitand de faptul ca era zi de munca, amiaza si puteam sa pedalez prin el fara teama de a accidenta niste pusti prinsi in jocurile copilariei. N-am de zis decat atat: niste bani (2 milioane de euro) cheltuiti cu folos. Nu mi se pare o suma chiar asa de mare. Am un parc in zona modernizat de Petrom cu vreo 100.000 de euro si e o zecime din Parcul Copiilor. Deci, alei retrasate, arbusti noi plantati, locuri de joaca pentru toate varstele si care solicita imaginatia, carusel, trenulet electric, pista de minigolf, traseu de barcute pe apa, labirint verde (ce-i drept mai tre sa creasca), trambuline, tobogane si hutulusuri plus multe locuri de odihna: banci, hamace etc. Probabil cea mai utila investitie sunt cele doua toalete noi si ultramoderne instalate in parc... din punctul meu de vedere atentia pentru igiena e etalonul de civilizatie al unei societati. Am inteles ca se mai deschide si o cofetarie, se repara tunelul groazei si mai sunt niste instalatii de adus si montat. Presimt ca Parcul redevine un loc potrivit ca sa-ti duci odrasla in timpul liber... Nu comentez deschiderea lui chiar in campania electorala intrucat nu-mi pierd vremea cu discutii lipsite de valoare. Indiferent cine a luptat sa fie gata, parintii copiilor ii sunt recunoscatori...

A life worth living

Cele trei lucruri care fac viata sa merite a fi traita sunt somnul matinal, cafeaua de dupa-amiaza, aspru-aromata si musai de la espressor si conversatiile la ore tarzii din noapte cand limba-i sloboda, mintea usor amortita iar principiile isi testeaza limitele.

De ce? Toate trei sunt savurate in mod deplin constient.

Luna rockului la Timisoara

Luna trecuta am avut parte de un mic ambuteiaj in zona culturala timisoreana axata pe teatru si film: Timishort, Festivalul Filmului European, Tres Court, ZFANG, FEST-FDR si TESZT s-au cam calcat pe picioare sa ne aduca in salile lor. Dar a fost frumos. Luna asta se pare insa ca vom vedea mai multe concerte rock decat in tot anul.

Fundatia Jazz Banat reinvie TimRock, un festival iubit inainte de '89 care iata vrea sa repuna orasul nostru pe harta concertelor de rock autohnton. De azi pana vineri (6-8 iunie) la Muzeul Satului Banatean vor zdrangani chitari si vor rupe tobe peste 20 de trupe de rock hard, heavy, alternativ sau psihedelic plus un pic de jazz/blues si, de ce nu, folk cu Mircea Baniciu. Concertele incep de la 17, biletele costa 30 de lei pe zi, iar elevii de liceu intra gratis.

Programul pe zile l-am vazut aici. Contine Iris, Vita de Vie, Kripton, Bio, Toxic, Implant Pentru Refuz si multi altii iar vineri canta Coma! Tot ce-mi doream acum 2 luni era sa-i vad live la Timisoara. Mno...

Pe 15 iunie Byron se reintorc in Timisoara cu un concert de lansare a DVD-ului Live Underground ce cuprinde doua concerte ale baietilor tinute in salina Turda. Muzica si dansul se vor petrece in LifePub de la ora 21:30.

Proaspat iesita de la tipar e stirea lui Zoli Varga cum ca un nou festival de rock se naste la Timisoara, sub patronajul Scotish Pub-ului. I.Rock Festival se va intampla in 22 iunie la Centrul de Afaceri si va aduna intr-o singura seara si pe o singura scena niste trupe foarte misto de rock-indie-pop. Deci in schimbul a 30 de lei ii vedem si auzim pe Phaser, Toulouse Lautrec, The MOOod, Travka, Les Elephants Bizarres, Grimus, Furio Snails si din nou Vita de Vie. Fain, zic. O sa fim varza dupa dar nu-i bai.

Inspectia tehnica periodica

In ce ma priveste am ajuns la concluzia ca o vizita la ITP e foarte asemanatoare cu o vizita la ginecolog. Iti duci nevasta masina la medic si astepti rezultatul.. Ii verifica astia seria de sasiu, franele, luminile, gazele, kilometrajul, ii testeaza motorul etc, toate astea in vreme ce tu stai pe tusa incercand sa ghicesti ce rezultate vei primi in final... Mai e buna de calarit sau tre sa mai bagi bani in ea... Pe bune ca nu poti sa-ti dai seama daca e totul in ordine sub capota sau ti-ai cam facut de cap cu ea. Si nici nu poti sa-l iscodesti pe maistru cu intrebari de genu “merge bine maistore?” sau “cum is franele?” “vedeti, azi i-am schimbat uleiu’!” ca nu primesti decat mormaieli si raspunsuri vagi. Si daca i s-aprinde o lampa e bine sau rau si daca i se stinge una e probabil rau (si-atunci ii pocnesti una discret) iar de ti-o suie pe cric e mai bine sa parasesti sala... Nu vrei sa vezi ce se ascunde pe sub dansa. Asta-i riscul sa ai o masina “tinerica” de vreo 16 ani care de-afara zici ca-i buna de scos la plimbare dar care prin acte miroase a jailbait. Ca doar timpul trece atat de repede... cine mai tine scorul inspectiilor tehnice periodica? Afara de doamne, desigur...

Timperfect

Exista oare un timp perfect ales pentru ceva? Un moment precis de confluenta in care hazardul si predestinarea sa se completeze reciproc intr-o situatie perfecta? Am dubii ca asa ceva se poate intampla. Si totusi n-am incetat vreodata sa ratez sau sa aman repetat oportunitati cu scuza “nu e momentul potrivit.”

Cred ca, intr-un final, momentul potrivit e acela in care iei efectiv o decizie. El nu exista dinainte si nici nu te asteapta undeva pe linia vietii. Se cristalizeaza instantaneu ca marcaj temporal pentru o hotarare personala. Privind in urma il poti identifica cu exactitate ca “acesta fiind momentul in care a pornit totul”. Sigur, consecintele pot fi mai mult sau mai putin placute, dar de aici nu poti specula ca daca mai asteptai o ora, o zi, o saptamana, rezultatele ar fi fost altele. Timpul potrivit sau perfect ales apare astfel doar privit retroactiv.

Pacatul nostru e ca ne-am apucat sa masuram, clasificam, eficientizam timpul. Sa-i acordam diverse grade de importanta, atribute si epitete, sa-l personalizam, sa ni-l apropriem, cand el nu-i decat o idee abstracta prin care sa ne tinem sub observatie propria efemeritate. Noi nu intarziem ci “pierdem notiunea timpului”, nu ajungem mai devreme ci “am avut timpul de partea noastra”, nu pierim ci, pus si simplu, “timpul ni s-a terminat”. La fel, avem parte de timpuri extraordinare, nesemnificative sau pur si simplu jalnice. Iar intotdeauna pe timpul meu era 'mai altfel' decat pe timpul tau.

Ne-am pus asadar in slujba timpului si l-am lasat sa preia fraiele existentei noastre. In loc sa-l folosim doar ca unitate de masura a propriei istorii, ne bizuim pe el ca sa ne punem la indoiala propriile actiuni. Ca si cand ar fi un sfetnic bun care ne poate garanta justetea hotararilor noastre de moment ori cu care vom imparti raspunderea pentru erorile comise. E ridicol. Suntem proprii nostri stapani. Noi le rezolvam pe toate chiar daca ne place sa spunem ca “timpul le rezolva pe toate”. Timpul e doar martorul mut al propiilor noastre reusite. Sau insuccese, dupa caz.

Perfectiunea nu e caracteristica nici timpului. Perfectiunea e un mod euforic si exclusivist de a considera lucrurile, inclusiv timpul. E un fel de a face pace cu tine insuti admitand ca, in ceea ce te priveste, mai bine de atat lucrurile nu au nevoie sa fie. Nu trebuie cautat un consens general asupra a ce poate fi perfect sau in ce fel. Consensul e doar personal... intre tine si constiinta ta.

Drept urmare, timpul perfect potrivit e cel in care tu decizi ca e momentul sa faci ceva pentru tine. E un act de curaj. Ca o zbatere de aripi peste o culme sau peste marginea unei prapastii. Indiferent daca te inalti spre cer sau te prabusesti in adancurile propriilor temeri si deziluzii, nimeni nu va putea spune ca zborul tau nu a fost ceva absolut unic. E pana la urma un risc asumat pentru o sansa incerta.

Originile grecesti ale culturii europene

Mi se pare ironic cum roata istoriei se intoarce ciclic si-i rastoarna pe cei mari in mizerie, ii ridica pe cei oropsiti in pozitii de invidiat si-i pune pe copii in situatia de a lua decizii lucide spre a-si renega parintii, bunicii, stramosii... Din ratiuni economice suntem destul de aproape sa-i dam pe greci afara din Europa uitand ca, daca nu erau ei, nu aveam o "Europa" de care sa vorbim. Nu comentez daca e bine sau rau insa am profitat de ocazie sa citesc cartea unui amic timisorean, Dan Ungureanu, despre Originile grecesti ale culturii europene. Pare-se ca totul de la democratie la cutura urbana, arte, stiinte (mai putin medicina egipteana si matematica babiloniana), teatru, filosofie a fost mai intai initiat de greci si apoi exportat pe cale romana sau orientala in restul Europei.

"Educatia, grecii au inventat-o. Numele scolii e grec: scholé avea insa la inceputuri sensul de timp liber, ragaz, loisir, hobby. Era timpul cand nu se lucra.

La evrei, la care educatia a aparut mai tarziu, dar independent de greci, ea s-a nascut din studierea textelor sfinte, a Thorei si a Thalmudului. Educatia ebraica se naste din religie. Cea greaca se naste din exercitiile gimnastice, din instructia militara obligatorie pentru tineri. Puternic marcata religios, educatia ebraica nu putea sa se exporte, ea ramane un pur produs iudaic. Educatia greaca, mai pragmatica, a putut sa treaca granitele Greciei. 

Modelul educatiei este instructia militara. In Sparta, ea constituia o preocupare a statului, si cruprinde toti copiii peste 7 ani. Paradoxal, in acest stat inapoiat si conservator, fetele sunt educate impreuna cu baietii si fac aceleasi exercitii. In Europa moderna, abia dupa 1945 baietii si fetele au putut invata in aceleasi scoli si aceleasi clase." 

"Civilizatia greaca era o civilizatie esentialmente urbana. Aproape toata lumea stia sa scrie si sa citeasca in Grecia clasica. In Evul Mediu, scrisul si cititul redevin, ca la evrei, apanajul clerului, iar societatea, din urbana cum fusese in Antichitate, devine rurala. Predominanta culturii religioase asupra celei laice sau pragmatice, a vietii rurale asupra celei urbane explica suficient regresul real al educatiei. 

In afara de gimnastica si scris, grecii mai invatau si muzica la scoala, si probabil si dansul. Mai conservatori, romanii au abandonat cantecul si dansul sclavilor si sclavelor, excluzandu-le din educatie, si atitudinea fata de cele doua (considerate pe nedrept frivole) s-a perpetuat pana tarziu in Europa. Renasterea, o data cu recuperarea textelor grecesti antice, recupereaza si educatia muzicala, ideal pur grec." 

"Alfabetul grec a fost preluat de catre greci de la fenicieni (sec IX-VIII i Hr.). Grecii cunoscusera scrisul chiar inainte de adoptarea alfabetului si folseau silabarul inventat de un popor necunoscut care locuise in Grecia inaintea lor. Ei au instituit insa notarea consecventa a vocalelor (alfa, iota, epsilon, eta, omicron, omega si ypsilon indica nu doar sunetele a, e, i, o, y, ci si lungimea lor) o cucerire extrem de importanta care a facut ca scrierea alfabetica sa se generalizeze.  

"Din alfabetul grec provine alfabetul etrusc si alfabetul latin, acesta din urma imprumutat dintr-o varianta a alfabetului grec din sec VI i Hr. Tot din alfabetul grec provine si alfabetul copt, in care sunt scrise textele crestine egiptene din sec IV-X. Ele au permis cunoasterea limbii egiptene, cu lexic si gramatica, inainte sa fie descifrate hieroglifele. Champollion, atunci cand a descifrat piatra de la Rosetta, cunostea limba copta, stia ce sa caute. Din alfabetul grec provine si alfabetul slavilor. El a fost numit in mod abuziv chirilic, dupa Chiril si Metodiu, apostolii slavilor. Alfabetul slav n-a avut nevoie sa fie inventat de nimeni, fiind o simpla varianta a alfabetului grec, a minusculelor din sec VIII. Slavii i-au adaugat semnele pentru ş si ţ, pentru č si j, sunete pe care grecii, peltici si sisiiti, nu le aveau ." 

"Greaca era la Roma limba de instructie, limba retoricii, limba celor educati, ca franceza in Rusia secolului XIX. Era, cum este engleza azi printre liceeni, argoul intimitatilor de indragostiti, limba de familie." 

"Polis e numele grecesc al orasului. Orasul grec s-a nascut din sedentarizarea de tip agricultural a unui popor indo-european nomad, crescator de animale. Orasul e inventia popoarelor din Orientul Apropiat si s-a nascut datorita agriculturii. Primele orase mari din istorie apar in Mesopotamia. Orasul grec e sinteza dintre orasul vechi, oriental, si un sistem de conducere nou, inventat de greci, democratia. Grecii se ocupau, desigur, si cu agricultura - destul de putin de altfel - dar aveau putine sate. Existau orase mici si foarte mici, insa sate nu; in istoria mai recenta avem ca exemple mai la indemana Italia medievala, Galitia secolelor XVIII-XIX si exemplul american - Statele Unite n-au sate." 

"Exista in istorie fluxuri si refluxuri. Antichitatea e in primul rand dominata de o civilizatie urbana, iar evul mediu e predominant rural. Este un reflux clar dar in Occident miscarea se inverseaza destul de devreme, din fericire, in favoarea oraselor. In Imperiul Bizantin, dimpotriva, miscarea de ruralizare e durabila. Din sec III e.n. pana azi poporul grec a devenit dintr-un popor urban, cu cultura scrisa laica, un popor rural. In aceasta rezida esentialul decaderii grecesti. Poporul roman si cel rus au fost si ele rurale si acesta e motivul inapoierii lor culturale pana in modernitate." 

"Conceptul de societati urbane/societati rurale se suprapune intrucatva pe perechea Gesellschaft/Gemeinschaft (“societate/comunitate”) a lui Tonnies. Una din ideile fecunde ale lui Tonnies e corelarea dintre diferitele grade de toleranta a celor doua tipuri de colectivitate. Orasul e tolerant iar satul intolerant, si asta indiferent de religia poporului respectiv, de traditii, situatia economica, conjunctura istorica sau alte criterii."

Loveblood

Look at the mess we made!
This is a miracle
Like falling from your treehouse
In a wintersleep
and waking up inlove all summerlong.

Don’t run
I promise  you the best days of your life.
Nothing is like anything you’ve seen
in the capital cities you’ve always dreamed at
Yes, the brightest lights come from my bad veins
It is the perfect colour of the loveblood.

How do I know?
Unfold this origami.
Watch out:
it’s slipping away...