SMS ultrascurt

Pe cat de mult imi place sa scriu din tastatura pe atat de mult urasc sa butonez mobilu' ca sa raspund la mesaje. Hai, o data merge, nu sunt capricios, dar nu pot intretine o conversatie din 3 vorbe si alea prescurate si in plus intruduse in discutie cu ajutorul unui singur deget amarat. Fuck, n-am dexteritate si mi se rupe. As vrea ca SMS-ul sa fie al naibii de scurt. Chiar ultrascurt daca s-ar putea. Gen, un cuvant atotcuprinzator. Sau mai bine, o simpla litera. Uite ca mi-am facut limbajul meu de ultrascurte:

a - poate insemna aha, acum sau ajung imediat, in functie de imprejurare.
b - buna-ziua sau bem-ceva, la alegere.
c - cand.
d - damn sau du-te dracu de fraier! daca e D atunci probabil dorm.
e - fara dubii inseamna ca "e cu mine".
f - aici depinde de semnul de punctuatie ce-l urmeaza. "?" - propune sa facem ceva, "!" - trimite la origini iar "punctul" - consimt la tot ce s-a cerut.
g - inseamna sa vorbesti cu gaska sau cu gagica ca e peste puterile mele.
h - sunt uimit si ma gandesc; sau rad. dar mai bine crezi ca ma gandesc.
i - mi se pare interesant dar n-am chef de vorba.
j - esti jale.
k - totul e ok, minunat, fantastic sau pur si simplu bine.
l - tre sa fiu lasat in pace.
m - mananc. totusi daca e urmat de un :) probabil te-am injurat.
n - nu, niciodata, never, n-am timp, chef sau bani. alege.
o - n-am cuvinte.
p - petrecere, chef, concert, party sau o pierere de vreme. discutabil.
q - is beat.
r - cersesc bani. rar, dar se mai intampla.
s - scuze, sorry, bla bla.
t - sunt in Taine.
u - unde? daca e cu "!" inseamna mirare sau frustrare, poate amandoua.
v - vizionez filme clar.
x - vizionez pr0n clar.
y - de acord.
z - probabil m-ai trezit din somn si e singurul caz cand se accepta mai multi de z eventual si un d sau un f!

Acum sa nu va puneti sa ma sunati ca nici de stat la taclale nu-mi arde. La mine conversatia la telefon are scop bine definit: intalnire fata in fata iar aia poate dura oricat. Nu trebuie decat sa ma hidratez cu cafea sau alte consumabile din cand in cand.

Amicul meu Bukowski

Atentie, asta e cu patratel!! Continuati pe riscul vostru...

Stiti ce-mi place mie la Bukowski? Nu e doar vulgaritatea lui, modul franc si lipsit de vreo delicatete cu care pune lucrurile pe tapet, ci umorul dezinvolt cu care foloseste aceasta vulgaritate. Vorbele licentioase vin aproape de la sine si nu mai produc nici un soc. E atata lejeritate in naratiunea lui ca-ti vine sa-l scoti la o bere si sa povestesti cu el toata noaptea. De fapt chiar asa se traduce cititul cartilor sale. Ca o seara cu baietii in care se povesteste cu perdeaua rupta despre tot si toate, femei, betii, futaiuri, masini, curve sau idioti, toate chestiile care-ti plac sau iti displac pe lumea asta. Mi-am declarat de mai demult atasamentul pentru scriitura lui Henry Miller, un alt pervers batran care impleteste betia cu futaiul la fiecare 7 pagini, mi-l declar si pentru Charles Bukowski, cu precizarea ca in fata lui Miller asta pare un pudic. Pentru cei nefamiliari cu astfel de scriitori, trebuie sa explic ca nu gustul pentru obscenitate ma determina sa-i citesc, ci umorul contagios cu care povestesc cele mai dezgustatoare chestii facandu-le sa para foarte veridice. Stai si te intrebi daca oamenii astia chiar au trait asa situatii sau e pura fantezie. Chiar e posibil sa aibe cineva atata imaginatie? Nu e mai usor sa accepti ca cele scrise au existat in realitate? Sigur ca e. Si totusi...

"Pe urmă a apărut o blondă de vreo 19 ani, surâzătoare şi cu ochelari fără rame. Zâmbetul nu i-a părăsit chipul nici o clipă.
- Vreau să te fut, a zis ea. E din cauza feţei tale.
- Ce-i cu faţa mea?
- E magnifică. Vreau să-ţi distrug faţa cu pizda mea.
- S-ar putea să fie invers.
- Nu fi atât de sigur.
- Ai dreptate, pizdele sunt indestructibile."

Replica e fabuloasa si plina de un trist adevar! U cannot break the cleft of venus, but you can try, oh.. you can try!

Each End Has A Start

I don't think that it's
Gonna rain again today...

Editors - An end has a start

Don't freak out! U should hear my other choice... Oricum piesa asta imi suna numa bine la ora asta, si in starea asta, adica pe la miezul zilei mi se injecta niste anestezic in partea stanga a maxilarului si na, eu ma asteptam sa-mi amorteasca juma de fata dar totusi spre seara speram sa fiu ok insa forte nebanuite au conspirat si se pare ca lipsa de expresie mi-a invadat intregul chip si cu asta basta. Sper sa nu ramana semne :). Get it?

Guest post: O altă faţă a Barcelonei

In urma articolului in care imi exprimam visul de a vedea Barcelona gratis castigand niscai bilete de avion la un concurs, am primit un mail consistent de la o veche si buna prietena, Deea, rezidenta in Spania de 2 ani, insa pe cealalta coasta, in A Coruna.

"Am citit ce scriai pe blog despre Barcelona si respectivele comentarii si ma gandesc sa-mi spun si eu parerea, poate mai gasesc pe cineva de acord cu mine. Ce e de vazut in Barcelona: cele cateva cladiri ale lui Gaudi si poate Montjuic. ATAT. Timp necesar, maxim o zi. Si eu sincer cred ca te bucuri mai mult de ele vazandu-le pe internet decat calcandu-te in picioare cu celelalte mii de turisti si platind taxe de intrare exorbitante, plus ca majoritatea sunt intr-o faza de reconstituire permanenta si te lasa sa vezi doar o parte din ele fiind acoperite de schele.
Marea Mediterana … hmmm poate pe vremuri. Acum e o cloaca, apa e asa de calda ca un te racoresti de cele probabil 40 de grade de afara, e plina de meduze si alge moarte. Litoralul Marii Mediterane … hotel langa hotel la cativa metri de plaja.
Cat despre paella si sangria hmmm un sunt rele da, fuck, sangria in fond si la urma urmei ii un vin prost amestecat cu fructe, eu totusi as recomanda un vin adevarat spaniol, un Rioja de exemplu, asta daca se poate trece peste eternele clisee turistice.

Daca vreti sa cunoasteti Spania profunda evident nici o sansa in Barcelona pentru ca orasul e asa de plin de turisti ca nu veti avea ocazia nici macar sa auziti vorbindu-se spaniola, birturile si restaurantele sunt super turistice, nimic autentic, singurul lucru autentic sunt preturile, cam de trei ori mai mari decat in alt oras mare din Spania. Ca sa nu mai spun ca totul e super full si astepti dupa un blid de mancare o ora in fata gheretei ca sa-ti aduca in final in scarba o mancare nashpa. Discotecile la fel, nu va ganditi la cluburile cool, underground pe care le merita un oras de tipul acesta, veti gasi doar discoteci de plaja cu stripteoze care danseaza pe masa. Poate daca cunosti vreun bastinas te poate duce prin ceva locuri mai faine dar daca mergi in trupa numai de romani sau staini esti pierdut.

Bine bine si atunci de ce e asa faimoasa si renumita si de ce mere toata lumea daca ii nashpa?? Pentru ca se vinde o imagine diferita, imaginea unui oras cool prin excelenta. Exista un cult a tot ceea ce poate fi mai extravagant si mai diferit si mai modern, ceea ce in fond si la urma urmei nu e asa de rau dar in Barcelona oboseste, ajunge sa fie hilar si ridicol. Ce oameni o sa intalniti in Barcelona in afara de turisti si tigani romani care fura din buzunare?? Imaginea tipica ar fi: un gay care se freaca cu perechea lui oriunde si oricum pe principiu ca lui nu ii e rusine ca ii gay, genii neintelese, eterni studenti de 30-40 de ani care se tarasc pe jos in miezu zilei drogati si beti si mandri de asta, iar putinii oameni normali care munceste pentru banu lor sa-si faca o casa si o familie sunt vazuti ca nishte burghezi de mierda si care ar trebui exterminati. Asta apropos de cat de liberali si open minded suntem.

Ca sa nu mai vorbesc de problemele de nationalism din Cataluña. Te astepti ca intr-un oras asa de turistic sa gasesti placutele cu informatii in engleza, franceza sau alte limbi de circulatie internationala??!!! Gresit! Vei gasi multe locuri in care totul e scris in Catalan, asta deoarece principalul rol al acestor placute un este de a informa ci de a protesta impotriva regimului de opresiune spaniol. Principala ocupatie a barcelonezilor fiind de altfel aceea de a protesta impotriva a tot si a toate, doar se poarta.

Eu ca recomandare generala v-as zice: mai lasati dracu miturile turistice si orasele “must see”, parerea mea e ca daca cineva vine de la Barcelona si zice ca a fost fain, minte, ii e rushine sa zica ca o cheltuit o groaza de bani aiurea sau ii este frica sa nu creada cineva ca un e destul de cool ca sa aprecieze un oras ca Barcelona."
Andreea

Pierderea de sine

"Să reflectez neobosit ore în şir, cu atenţia fixată asupra vreunui citat pueril pe marginea sau din textul unei cărţi, să rămân absorbit, cea mai mare parte a unei zile de vară, într-o umbră stranie ce se lungeşte oblic pe tapiserie sau pe podea, să uit de mine o noapte întreagă supraveghind flacăra dreaptă a unei lămpi sau jăraticul din cămin, să visez zile întregi la mireasma unei flori, să repet monoton câteva cuvinte banale, până când sunetul, din cauza repetării, încetează să mai prezinte spiritului vreo idee oarecare, aşa erau unele dintre cele mai obişnuite şi mai puţin dăunătoare aberaţii ale facultăţilor mele mentale, aberaţii care, fără îndoială, nu sunt cu desăvârşire nemaipomenite, dar sfidează cu siguranţă orice explicaţie şi orice analiză." [E. A. Poe - Berenice]

Macar o data pe an e bine sa ne pierdem urma gandului si sa ratacim alene, cu mintea, dintr-un vis intraltul. Uitare de sine, retragere interioara, sondarea unei stari meditative, oricum i-ai spune, e o experienta necesara ca prima betie. N-am ales degeaba comparatia. Recitind vorbele lui Poe gasesc ca si betia spiritului e un termen potrivit pierderii de sine. O amorteala a simturilor, o intensificare a senzatiilor, o dilatare spatio-temporala a mediului ce te-nconjoara sunt caracteristice unei betii. Aceasta stare mai poate fi numita si melancolie doar ca ii lipseste surasul ala tamp usor perceptibil pe fata si dureaza ceva mai mult decat o reverie prelungita. Oricum e de preferat experimentarea ei in solitudine absoluta pentru a nu-ti incarca sufletul cu griji legate de intreruperea neavenita a meditatiei tale autoimpuse. E un proces la fel de necesar ca defragmentarea unui hard disk invechit si mult prea incarcat de nimicuri zilnice. Un inofensiv reboot de sistem, o restartare deliberata a modulului de comportament cotidian, caracterizata printr-o pauza binemeritata sau macar o rupere de ritm si alocarea resurselor mentale unei stari de juisare spirituala. Poate ca din exterior esti aidoma unui caine bleg ce se holbeaza la o luna plina, dar starea de profund abandon resimtita te ridica mult deasupra unor asemenea aprecieri profane. Odata elegia orgiastica sfarsita te poti intoarce in realitatea unei vieti obisnuite imbogatind-o cu tot ce ti s-a revelat in somnul constient al pierderii de sine.

photo source

Concert Persona in Setup

Inca un concert Persona, chiar inainte de Pasti, vineri 17 aprilie. In Setup de data asta, ceea ce ma bucura, probabil mi-au auzit nemultumirile de la prestatia din Jazz. Oricum e bine stiut ca acolo in hala muzica lor se aude mai bine. Deci, in principiu ne vedem la zece, zece si un pic.

Paradisuri artificiale

photo source

Raiuri artificiale! Voi, pâcle aurii,
Visări divine, acru iz, moarte vie, blândă
Uitare a femeilor ce prea mult le-ndrăgii
Şi-a chinurilor duse ruinându-ne încă.

Perfecte vă credeam, amante de-altădată,
Monştri calini, iubire, cruzimea desfătării,
Drogul e pentru mine tot ce-aţi fost voi odată,
Dar fără-ntunecatul mâine al trădării.

O viaţă prefăcută reverşi tu, drog, şi viciu,
Somn aţâţat de-atîtea minciuni tulburătoare,
Suflet beat, nimicit, robit doar de Capriciul
Visării ce-l răpeşte şi-apoi, la deşteptare,

Neputincios asistă tăcuta moarte-a unei
Iluzii; revăzându-se, crede că a visat.
Şi atunci realitatea îi pare-a fi minciună.
Voi sunteţi resturi dintr-un vis neterminat.

de Charles Baudelaire

*imi place poezia asta si cum pe net n-am gasit-o nici macar in original o bag eu aici.

Raul de Jan Guillou

Am vanat cartea asta la ultimele editii ale SdC-ului din cauza ca prietenii mei (mai) cititori o laudau nespus de mult cinstind-o numai cu note de 10 cu steluta. Acum o saptamana am pus si eu mana pe ea si pot spune cu mandrie ca am citit-o in doua zile. Motivele sunt simple: mai intai, se citeste foarte usor si apoi, mi-a placut al naibii de mult.

Care-i treaba cu Raul? Raul reprezinta rautatea absoluta, inexplicabila in aparenta, a carei manifestare in material o constituie violenta. De-a lungul cartii, opinia mea de cititor, la care contribuia din plin si scriitorul prin randurile sale, a oscilat intre a-l considera ba pe Erik, personajul central al romanului, drept incarnarea acestui rau, o expresie a materializarii sale in randul oamenilor, ba pe tatal sau vitreg, Batranul, omul inzestrat cu reale "calitati" pentru a-i aplica pedeapsa maligna fiului. Abia la final am priceput ca raul nu era concentrat intr-o singura figura, ci este si ramane ceva imaterial, o ceata ce patrunde in cele mai tainice locuri si isi lasa murdaria pe sufletele slabe, ca Otto Silverhielm, Gustaf Dahlen sau profesorul de istorie, personaje pe care ti-e aproape imposibil sa nu le urasti.

De la inceput pana la sfarsit cartea asta musteste de violenta, clar detaliata, realista si disconfortanta insa absolut necesara pentru a intelege destinul unui anti-erou. Cel putin asa il vad eu pe Erik, pustiul de gimnaziu care dupa ce facuse legea in scoala lui ca sef de banda si cel mai aprig si inteligent bataus, ajunge intr-o scoala privata cu o indelungata traditie in ceea ce se numeste "educatia camaradereasca" si incearca sa-si redeseneze drumul vietii. Daca initial isi utilizase facultatile mentale pentru a studia mecanica loviturii perfecte de pumn si psihologia fricii acum intoarce foaia si se concentreaza pe educatia spiritului si trupului prin lectura si sport. Dar Raul nu te lasa sa scapi. Odata ce te-a marcat te vaneaza neincetat si repede anti-eroul afla pe propria piele ca uneori violentei trebuie sa-i raspunzi tot cu violenta.

In scoala privata legea se inclina in fata traditiei iar sistemul de drept ingenuncheaza in fata organizarii pe caste. Nobilii sunt deasupra indiferent de IQ-ul sau performantele lor, iar restul se incoloneaza in spatele lor dupa ratiuni financiare. La fel sistemul claselor permite nenumarate abuzuri asupra celor din clasele mici care sunt obligati sa indeplineasca orice le "poruncesc" cei de anul 3 sau 4 doar pentru "a-i pune la punct". Se cultiva astfel un sistem vicios in care se pretind a fi respectate numele si statutul in locul aptitudinilor si calitatilor fiecarui individ. Caracteristicile principale sunt lasitatea si "tupeul de gasca" si fiecare elev viseaza doar sa urce dintr-un an intraltul pana ajunge in pozitia de a se razbuna la randul sau. Acest sistem se bucura din plin de pasivitatea profesorilor care sunt mai mult decat bucurosi sa lase sarcina "educatiei camaraderesti" in mainile unui Consiliu de elevi in an terminal care taia si spanzura in stil barbar. Razii, chelfaneli minore, comisioane, scoateri la careu si aplicarea de corectii in sistem doi vs. unu, arest la domiciliu, munca fortata toate sunt apanajul unor minti in formare care s-au substituit adevaratilor educatori. In acest cuib de viespi poposeste Erik, baiatul de la colt de strada calit in luptele dintre bande, care trebuie sa aleaga intre a suporta umilinta sau a exercita violenta. Taria lui de caracter, pentru ca nu era doar un bataus, avea niste principii bine sadite, provoaca un soc in lumea "micilor nazisti" si imprastie primii germeni ai sfidarii. Ingroziti de perspectiva prabusirii unui intreg sistem, membrii Consiliului si cei fideli lor duc jocul la un cu totul alt nivel. Ceea ce ei nu stiau insa era ca Erik manca bataia la propriu de 3 ori pe zi si in mod sistematic astfel ca toleranta lui era de un nivel mult superior oricarei fiinte normale. Iar corectiile pe care le aplica sunt precise si de maxim impact. Intrebarea care te macina pana la final este unde se va opri?

Cartea e in mare parte un duel al orgoliilor, o lupta surda intre un paria cu aura de anti-erou si reprezentantii unui sistem putred dar care functiona perfect, inchis in cochilia lui privata. Finalul romanului e asa cum ti-l doresti si te izbaveste de toata frustrarea acumulata in decursul lecturii. La valoarea literara a acestei carti contribuie si declaratia lui Jan Guillou ca are caracter autobiografic facand astfel din ea un excelent material documentar despre sistemul de invatamant privat din Suedia anilor '50. Ar mai fi relevant sa va spun ca pe parcursul lecturii Erik mi-a dat impresia unui Tyler Durden in copilarie, gandul fiindu-mi confirmat de alte opinii care sustin similaritati intre stilul lui Guillou si cel al lui Chuck Palahniuk.

Public Enemies

Daca mergeti la Moll la film o sa vedeti la rubrica coming soon posterul de mai sus. Si o sa va simtiti bine. Eu n-am mai vazut un film bun cu gangsteri de la American Gangster. De fapt n-am mai vazut un film cu gangsteri de la American Gangster. Iar mie unul imi plac filmele cu gangsteri. Mai ales cand poarta amprenta lui Michael Mann. Deci mie tipul asta mi-a adus numai bucurii incepand cu Ultimul Mohican (nu e cu gangsteri, dar e printre filmele mele preferate) apoi Heat si The Insider cu Pacino, Ali cu Will Smith, Collateral unde in sfarsit Tom Cruise face un rol bun, apoi Miami Vice, care mie mi-a placut desi unii il blamau pentru exces de testosteron si lipsa de scenariu, si acum Public Enemies cu Johnny Depp in rolul banditului John Dillinger. Giiizas... numa' dati play la trailer.

Master trailer:

Vreau sa zbor

gratis la Barcelona. De ce? Pentru ca gasca mea de preteni neblogeri si-au organizat un turneu la Barcelona si eu am spus pas. Acum astia fericitii nu fac altceva decat sa numere zilele care le-au mai ramas pana pleaca si sa-si calculeze costurile. Ar fi o adevarata "nesimtire" din partea mea sa castig 2 bilete de la vola.ro si sa ma duc la Barcelona dupa ce am zis NU. Asa, numa' de-al dracu ce sunt. Bine ca si orasu e ceva deosebit si trebe' vazut in viata asta sau in urmatoarea. Acum as avea si pe cine sa iau cu mine nu ca-n alte dati. Iar Spania e faina al naibii, au pe-acolo numa' mancaruri delicioase, fructe de mare and stuff like paella si tortilla si bautura mea favorita sangria, ce mai vorbesc atat, it's f**king Barcelonaaaa, soare si mare :D! Ohh please God let it be me! Promit ca n-o sa bat din palme cand voi ateriza acolo...

Apropo, mai sunt niste orase in concursul vola.ro. Aveti de unde alege pana maine. Premiile se decerneaza intre 13-17 aprilie, asa, cadou de iepuras...