Daca as fi japonez tineti minte...

My Japan name is Shikimirikiku.
And yours?

Inspirat de El si Ea .

Leapsa Instrumentala

A doua leapsa vine de la Clovershaped care vrea sa-i spun ce muzica instrumentala imi place. M-am gandit prima oara sa-i nominalizez pe Portishead, Massive Atack, Hooverphonic si altii ca ei, doar ca astia sunt mai degraba cu muzica electronica. Asa ca m-am orientat si eu spre coloanele sonore favorite si mi-am gasit-o pe cea de suflet. Inama Nushif, din soundtrackul miniseriei Children of Dune, film inspirat din cartile lui Frank Herbert. Piesa e compusa de Brian Tyler si cantata in graiul fremen, limba inventata de Herbert pentru locuitorii planetei Dune(la fel ca limba elfa a lui Tolkien). Vocea ii apartine unei cantarete iraniene, Azam Ali, iar revista Billboard o asemuia cu un "instrument de neuitat", asa ca iata piesa mea instrumentala.

Brian Tyler - Inama Nushif(Children of Dune OST)

Mai jos aveti si versurile acestui adevarat imn, in fremena si engleza:
"Inama Nushif", Music and Lyrics by Brian Tyler

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)
Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)
Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali (one that cannot be equaled)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)
Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali alia (that Alia will one day equal)

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)
Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound).

O alta instrumentala faina e tot dintr-un film, de data asta coreean, Sympathy for Lady Vengeance, iar piesa este Main Title cantata de Mo Ho Baroque Ensemble:

Pasez leapsa mai departe lui Nopol si Amei.

Da-mi-o mie na-ti-o tie

Prima mea leapsa vine de la Tomata cu scufita careia ii multumesc insa i-as sugera sa inceapa cu ceva mai simplu data viitoare. Introspectiile in viata mea personala nu sunt punctul meu forte :). In fine sa ma apuc de lucru. Deci pentru inceput daca imi dai si mie pestisorul de aur cele trei dorinte in acest moment ar fi:
1. sa-mi iau "masina mica"; tot zic ca-mi iau si nu ma mai hotarasc odata. Bani ar fi, initiativa mai lipseste.
2. sa am o vacanta de vis la munte de revel cu zapada si toate alea.
3. sa pot citi gandurile femeilor; daca nu se poate macar ele mie pentru o zi. Asa usor am comunica apoi! :))
Acum sa trecem la CV-ul alternativ:
a)Oamenii de care imi pasa cel mai mult: desigur familia si prietenii, cei carora le pasa cat de cat de mine, colegii de munca si cam atat...Hmm, ce putini:(
b)Sunt mandru de mine pentru ca: am ajuns pana aici si ca fac bine ceea ce fac.
c)Oamenii pe care ii admir: cei care si-au depasit conditia, cei care si-au asumat responsabilitatea unor decizii grele. De asemenea pe parintii mei.
d)Imi place mult sa: calatoresc, sa vizionez filme cu prietenii, sa ma plimb cu bicicleta prin padure, sa ascult muzica, sa citesc...
e)Imi doresc sa: intemeiez o familie inainte de a fi prea tarziu;
f)Unele dintre cele mai bune lucruri facute de mine: mi-am pastrat in mare aceeasi prieteni, am reusit sa nu las balta blog-ul asta la fel ca alte hobby-uri.
g)Mi-ar placea sa devin: patronul unui barulet in Unirii.
h)Imi propun sa: imi fac viata mai buna in anul care vine.
i)Prefer sa: urmaresc un film decat sa citesc o carte.
j)Stiu ca pot sa: nu ma apuc de fumat vreodata.
Gata asta a fost. A mers mai repede decat ma asteptam. O dau mai departe lui Nopol, Trifoi, Psiheei, Amei si oricui si-o doreste si n-a primit-o inca de la altii.

My december

Una din lunile mele preferate. Luna de concedii, de prime, de sarbatori. Luna in care vine frigul, zapada, in care scoti manusile, fularele, caciulile si alte lucruri bune de infofolit. Luna cadourilor si a bucuriilor de tot felul. Si ca tot am vorbit de cadouri eu as vrea de la Mos sa-mi aduca doar o veste buna: ca la anu vor veni in Romania baietii de mai jos, Linkin Park. As fi cel mai fericit. Atat si mi-e deajuns.

Si cand vom fi pamant...

...nu vom fi in pamant pentru ca uitati ce valoare are trupul nostru. Asa ca vom fi scosi pe piata. Un test morbid dar destul de interesant. Eu valorez cam 4575 de $ daca as pleca acum. Ma bate careva?
$4575.00The Cadaver Calculator - Find out how much your body is worth.

Festivalul Filmului Francez

A venit. Centrul Cultural Francez ne-a adus filmele frantuzesti de la Bucuresti si ne asteapta in congelatoarele de la Studio si Timis. Va incumetati? Daca da, imbracati-va gros.

PROGRAM
5 decembrie

19.00 - Seara de deschidere :Hors de prix / Nepretuit; Cinema TIMIS

6 decembrie

19.00 - Persepolis

21.00 - Nathalie; Cinema STUDIO

7 decembrie

19.00 - Hors de prix / Nepretuit

21.00 - Je vous trouve très beau / Va gasesc fermecator; Cinema STUDIO

Pret bilete : 5 RON(in vanzare la Cinema STUDIO)

Traiasca Romania Dodoloata!!

Pe 1 Noiembrie lansam o invitatie prin care cautam amatori pentru o calatorie la Alba Iulia de 1 Decembrie. Nu vazusem orasul decat pe geamul masinii aflat in trecere spre alte destinatii, asa ca imi doream sa-l vizitez. In decursul lunii am reusit sa adun doar 4 prieteni la fel de dornici si de "patrioti" cu care am pus la punct detaliile calatoriei. Asa ca in seara de 30 nov. m-am intalnit in Irish House cu Adina, Cami, Ionut, Dia si Daniela(care nu a putut sa ne insoteasca desi ar fi vrut), pentru o portie de curaj intr-o cana de vin fiert sau pahar de bere. Dupa ce am batut traditionalele cuie in butucul Pub-ului, am plecat spre gara. Trenul ne astepta, biletele erau luate, totul era pregatit. Mai putin pregatiti eram noi sa mergem 4 ore cu un tren inghetat. Daca acceleratul de Iasi e Foamea, asta de Sighetu Marmatiei e Frigu. Fara sa dam jos nimic de pe noi, ne-am inghesuit unii in altii cu manusi, caciuli si fulare. Traiasca CFR-ul masii care scumpeste biletele la fiecare 3 luni. Am ajuns inghetati in Alba Iulia pe la 3 dimineata si la vederea zapezii(nu prea multa) am tras o scurta bulgareala. Sa ne incalzim. Apoi am intrat, evident, in birtul garii sa le terminam provizia de cafea si ceaiuri. Acolo numa specimene de indivizi cu ochi bulbucati sau de adormiti pe mese, fauna specifica garilor romanesti. Am rezistat pana cand niste "cocalari" au inceput sa fie prea "prietenosi" cu fetele. Era vremea sa plecam cat inca ne mai puteam abtine. Si oricum nu avea sens sa ne provocam soarta. Autobuzele incepusera sa circule, asa ca dupa ce am inconjurat o data Alba Iulia cu unul dintre ele(am adormit ce sa-i faci!) cu al doilea am ajuns la locul dorit - Cetate.

Era o dimineata frumoasa. Se crapa de ziua si cerul era senin. Insa era un frig! Asa ca am gasit repede un birtulet calduros, cu lume ok la mese si care servea vin fiert. Da stiu, la ora 6 dimineata...dar nu suntem alcoolici. Vinu si-a facut repede treaba si toti am intrat intr-o stare de relaxare placuta. Asta pana ne-a trezit foamea din visare. Ne-am amintit de o shaormarie in statia de autobuz si ne-am indreptat spre ea sa ne potolim foamea. Am ras o tura de fetele care mai ieri isi duceau zilele cu cate un pachet de biscuiti iar azi se infruptau cu o pofta de speriat :))) din shaormele uriase cu cartofi(carnea cam lipsea). In fine, dupe ce am baut si am mancat, urma distractia, nu? Am cumparat steaguri tricolore, ne-am pus flori in piept, am patruns in Catedrala Reintregirii(unde cred ca l-am vazut pe Malaiele!), am fost pana la statuia lui Mihai, la cea a lui Avram Iancu, am stat de vorba cu jandarmii(eh ... fetele si uniformele!!) si in final ne-am ocupat un loc pe bulevardul paradei.

La 12 a inceput parada, cu Furdui Iancu si mai 2 cantand Noi suntem romani apoi urmand sa defileze fanfara militara si trupele de vanatori de munte, jandarmi, academia militara etc. Vreo 200 de soldati insa fara tehnica militara. Buni si astia tinand cont ca era cat pe ce s-o anuleze de la Bucuresti. Din partea oficialitatilor a fost doar Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor. A urmat parada porturilor populare, o adevarata procesiune de cai, carute si oameni imbracati in haine specifice zonelor din care proveneau, fiecare cu instrumente muzicale si dansuri traditionale romanesti. O bogatie de sunet si culoare incercand sa mai alunge din frigul ce ne punea stapanire pe oase. Eram de-a dreptul intepeniti si lipiti de gardul protector dupa doua ore de stat nemiscati. La final ne-am dezlipit cu greu si am taiat-o spre un loc mai calduros. Am ajuns intr-o autoservire unde se bea un vin cald si prost si o cafea pe masura. Nu mai conta, cald sa fie, sa putem gandi mai departe. Foamea ne dadea ghes din nou si frigul si oboseala probabil aveau acelasi efect, asa ca am plecat spre o pizzerie din aceeasi statie de autobuz:). Acolo ne-am petrecut restul zilei cu pizza, bere si cafea pana la ora plecarii spre gara. Trenul era la 18. Din nou am luat autobuzul aiurea, ocolind tot orasul si ajungand chiar la fix. Noroc cu biletele dus-intors care te scapa de o gramada de stres inutil. Alergat dupa tren, urcat in vagoane diferite, cautandu-ne apoi pe mobil, chestii obisnuite noua, s-au intamplat si acum. Ne-am acomodat tocmai in compartimentul in care nasii isi imparteau partea, rugandu-i respectuos sa o faca in alta parte :)). De data asta am avut bafta: acceleratul de Galati baga caldura de parca era pe gratis. Era sufocanta, dar asta nu ne-a oprit sa nu adormim imediat si sa motaim impacati tot drumu spre Timisoara. Ne-am trezit in gara cu angajatii cfr-ului gata sa ne mature din compartiment crezandu-ne boschetari. Calatoria s-a incheiat in acelasi Irish, dupa o plimbare cu steagurile prin oras ca sa simta lumea evenimentul. O ultima bere asa de noapte buna si ne-am carat. La iesire o intrebare care ne-a readus pe pamant: - A jucat Romania cumva? - Nu, a fost 1 Decembrie!! :((

And the winners are...

Acum exact o luna va invitam pe toti sa votati la sectiunea Votul Publicului din cadrul Premiilor Academiei Europene de Film, mai precis Oscarul European. Si mai toti cu care am vorbit, inclusiv eu votasera filmul A fost sau n-a fost (12:08 EAST OF BUCHAREST) a lui Porumboiu. Din pacate nu el a castigat ci altul : La Sconosciuta , de G. Tornatore. Nu face nimic, nu ne suparam noi pe italieni pentru asta. Important e ca Marele Premiu l-a inhatat la Berlin tot Cristi Mungiu si al sau 432 atat pentru cel mai bun film cat si cel mai bun regizor. Se pare ca dl Mungiu se apropie cu pasi mari spre Oscarul adevarat. Bafta in continuare!

Dai carte ... iei carte

Auzisem de Schimb de Carti de mai demult citind Bookblog-ul. Incepuse in Bucuresti si urma si la Timisoara sa aiba loc. Zilele astea insa am dat peste afisul cu Schimbul timisoarean nr. 4 in vreme ce studiam blog-ul Tomatei. Nerabdarea cu care abia astepta sa ajunga si sa puna mana pe niste carti ca si curiozitatea de a vedea oameni noi m-au convins ca astfel de oameni trebuie sa-i cunosc personal, nu doar virtual. Asa ca m-am decis sa vin neaparat la Old Boy`s , mai ales ca stiam barul. Din pacate nici una din cartile solicitate de Andreea nu se gaseau in biblioteca mea asa ca am pus mana pe Letopizdetul lui Al Vakulowski sa vad ce impresie fac :).
Chiar de la intrare m-am intalnit cu Ana Maria- organizatoarea evenimentului - si prietenul ei Dan. In clipa prezentarii, Ama a reactionat imediat "hei, tu esti cu blogu!" Placuta surpriza :D Inauntru erau deja Adelina, Carina, Iulia si Tania si domnul Ioan Sorin, scriitor, un om de o tristete uriasa(dupa vorbele sale) dar un glumet fara pereche(tot dupa vorbele sale). Pe masura ce sosea lumea locul deveni neincapator. Impreuna cu Dan am adus inca o masa ca sa facem loc si Rebeccai, lui Ionut si Tomatei, pe care am recunoscut-o dupa outfit :)! Era rosie si, culmea, avea si "scufita" roz :D. Mesele s-au umplut de carti si incepeam sa ma simt prost ca venisem doar cu una. Fac o paranteza. Eu crezusem ca schimbul e "de tot", dai cartea si nu o mai vezi. Nu ca m-ar fi deranjat, dar nu ma asteptam sa vad asa organizare serioasa, cu evidenta cartilor aduse si imprumutate cu liste si numere de telefon toate inghesuite in laptopul Amei. Ce fain e la oras!
Au mai sosit apoi Dan De Ce?(care dupa ce l-am ajutat sa duca o masa a renuntat sa ma mai inchida in baie pt a ramane singur cu fetele :)) si colega lui Ana, apoi Marius al carui Imn al Trifoiului reprezinta o sursa de incredere privind noutatile din underground-ul muzicii indie,Camelia, care a plecat insa destul de repede, Timea, Marius si Snejana, cu care nu prea am apucat sa conversez. Ultima a venit Alina, care insa a adus o carte ce luna asta va sta la mine, Ryu Murakami - In supa miso. Atmosfera a fost destinsa, s-a discutat despre cartile aduse si despre cele ce se doresc aduse. Mi-au placut recenziile facute Ama si Rebecca. Se vede ca se pricep sa vorbeasca despre carti. Iar verva lui Dan De Ce? e molipsitoare. Mai ales cand isi lanseaza peroratiile cu "Cartea asta e foarte proasta!!!"
Am plecat de la Schimb dupa 2 cani de vin fiert si cu inca 2 carti in brate: Cea mai frumoasa istorie a iubirii, desfiintata de Dan si Autoportret cu Basca - de Constantin Mateescu scrisa in perioada comunista si recomandata de acelasi Dan. Pana in ianuarie spor la citit tuturor!

Are Americans Stupid?

Raspunsul il stie mai toata lumea. Ce e bine insa e ca si unii dintre ei constientizeaza acest lucru asa cum sunt cei de la CNN care au realizat seria asta de interviuri pe strada. No comment!