“Oamenii cred ca un orb este un om inchis intr-o lume neagra; ei nu stiu ca negrul este una dintre culorile careia ii simte cel mai mult lipsa.”
Ii ramasesem putin dator Duniei cu cateva impresii despre o carte de la Editura Univers pe care mi-a oferit-o cadou in urma cu vreo doua luni. Cartea o citisem destul de repede, fiind vorba de 120 de pagini adunate in 3 capitole independente in care, amestecand discretionar biografia si fictiunea, Julian Fuks evoca figurile a trei scriitori mari din secolul XX care si-au pierdut vederea: Jorge Luis Borges, Joao Cabral si James Joyce.
Fiecaruia ii este dedicat cate un scurt eseu in care Fuks, pornind de la fapte istorice reale, speculeaza literar momente si reflectii pentru a transmite ceva din nostalgia, frustrarea sau resemnarea celor trei prozatori si poeti loviti de orbire in plin elan creator. Borges plimbandu-se prin Buenos Aires sau calatorind in timp prin propria memorie, visandu-si propria realitate. Cabral bajbaind prin ceata prezentului catre un ultim interviu pe cale sa-i descatuseze amintirea melancolica a momentelor de creatie. Joyce incapatanandu-se sa-si lase amprenta in istorie in ciuda obstacolelor de natura financiara sau personala pe care le intampina.
E greu de apreciat ce e istorie si ce e fabulatie in paginile lui Fuks. Unele lucruri e foarte posibil sa se fi petrecut asa cum sunt descrise in vreme ce altele poarta doar amprenta verosimilului. Impresia insa e cea a unui autor original, bun cunoscator al celor 3 scriitori consacrati, care imi bate obrazul amical ca ar trebui sa-mi iau restantele la literatura. Daca as fi fost cat de cat familiarizat cu operele celor 3 cred ca Istorii despre literatura si orbire mi-ar fi oferit mai multe satisfactii. Din pacate cunostintele mele referitor la Borges, Cabral si Joyce sunt foarte limitate in acest moment.
Nu știu cum ai apreciat tu că ai rămas ”puțin dator.” :) Am și Borges și Joyce în bibliotecă, să te ajut cu restanțele?
RăspundețiȘtergereJoyce am si eu ceva. Niste Borges mi-ar prinde bine.
Ștergere