Enigme

Toţi avem câte-o enigmă
şi cum e firesc îi ignorăm
cifrul cheia nepătrunsului
abia-i atingem conturul
colecţionăm deşeuri
ne rătăcim printre ecouri
şi o pierdem în somn
chiar când păream a o dezghioca

şi tu o ai pe a ta
o enigmuţă atât de simplă
încât portiţele nu o ascund
nici n-o exclud premoniţiile
este în ochii tăi şi-i închizi
este în mânile tale şi le dai la o parte
este în pieptul tău şi-l acoperi
este în enigma mea şi mi-o părăseşti

de Mario Benedetti (1996), traducere de Paul Abucean

* o ghicitoare invelita intr-o enigma, fiecare dezlegandu-se prin cealalta dar amandoua legate de nevoia unei chei pe care, dupa cate imi amintesc, o porti la gat... aici incepe insomnia mea.