Imi pare rau dar trebuie sa va contrazic pentru a doua oara in ce priveste starea maestrului. Domnul Gheorghe Dinica n-a trecut in nefiinta astazi la amiaza ci a depasit pragul care-l separa de imortalitate. Acum e pretutindeni: atat deasupra noastra, intr-un loc frumos unde nu ploua niciodata si e numai primavara, cat si in inima noastra unde ne starneste nostalgii cand sedem la un pahar de vin sau in fata televizorului dupa ce-am muncit nopti, dar am muncit si zile. Intotdeauna numele sau va fi primul pe limba cand ne vom gandi la cei mai dragi actori romani (nu cel mai mare, nu cel mai bun, pentru ca talentul e greu sa-l masori) si mi-as dori sa-l vad ocrotind destinele tinerilor actori de pe frontispiciul unui teatru cat de mic. Asa ca sa nu-l mai plangem pe maestrul care probabil a facut o ultima scamatorie ca sa ne usuce de lacrimi si acum isi rade in barba din dosul cortinei. Tineti minte vorbele lui nea Pepe: Viata e complicata si are multe aspecte. Intamplarea de azi e doar un alt aspect al ei. Sa cante muzica, maestre!
Dumnezeu sa-l ierte... A fost un om bun si un actor si mai bun.
RăspundețiȘtergere