29 februarie 2012

În iarnă...

era important
nu mai ştiu despre ce vorbeam,
am uitat.

era un sentiment
ca o senzaţie de gură uscată;
ca atunci cand ţi s-a terminat berea şi te întorci după chelneriţă

ai gura uscată şi gâtul întepenit.

nu e important...

ies pe uşă şi briza mă loveşte în faţă (auzi, briza!)
cum e să traieşti un vis
căzând din realitate.
e ca o trezire din comă?

în iarnă revin,
(sau e iarbă?
nu poate fi, nu-i sezonul...
şi, peste toate, încă ninge.)

în iarnă devin... ce devin?
un orb de zăpadă.

era important, îţi spun,
dar am uitat,
zăpada asta îmi intra în ochi, în creier,
despre ce vorbeam?

în fine, să nu mai vorbim...

în iarnă-s senin,
ai observat?
poţi să-mi spui orice
poţi să-mi spui că ţi-ai tras-o cu tot birtul şi nici măcar n-o sa te-ntreb de ce.

ce ziceam?
ah, de iarnă vorbim...
nu te stresa, până dimineaţă m-ai pierdut...
în iarnă-s cretin.

(iar tu, c-un ultim fum de ţigară ţi-ai înabuşit un suspin...)


2 comentarii:

  1. Si de - o fost un vis, frisonul ii teribil, ca la intalnire de friguri.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?