08 noiembrie 2011

Celelalte Cuvinte. Dupa 30 de ani.

Eu n-am avut privilegiul sa ma nasc intr-o familie intelectuala sau de artisti care sa-mi cultive eficient inca din copilarie gustul pentru muzica buna. Ai mei erau simpli muncitori care m-au crescut cum au crezut ei de cuviinta. Astfel, muzica n-a fost ceva prioritar in educatia mea asa ca primele mele casete cu muzica buna mi le-am luat pe la 14 ani, dupa ce intrasem la liceu. Erau albume Queen, Michael Jackson, Roxette etc.. Muzica romaneasca era si mai putin reprezentata, ca sa zic asa, compusa aproape exclusiv din genul suburban. Prin nu stiu ce situatie conjuncturala am ajuns insa in posesia unui album Celelalte Cuvinte. E foarte posibil sa mi-l fi cumparat singur de la vestitul magazin timisorean Rockarolla, unde acum vreo 15 ani gaseai cam tot ce cautai in materie de rock.

Pe mine m-a intrigat atunci trupa asta Celelalte Cuvinte care avea un album intitulat Armaghedon, o bijuterie cum nu mai vazusem eu pana atunci, un album conceptual, cu o pictura de Hyeronimous Bosch pe coperta (am aflat multi ani mai tarziu asta) si cu un sound total nou pentru mine. I-am ascultat obsesiv luni de zile, le stiam toate versurile - booklet-ul din interior era mana cereasca intr-o perioada cand nu exista winamp si versuri.ro. Piese ca Lupii sau Lumea de Apoi imi starneau niste emotii foarte intense iar instrumentatia, cu riff-uri complexe si solo-uri era ceva f. nou pt mine. A fost prima si cea mai intensa experienta rock pt un pusti de 15-16 ani care nu avusese vreun contact nici cu Phoenix nici cu Pink Floyd ca alti tovarasi, n-avusese nici mag nici pickup iar primul casetofon Sony pe care mi-l luase tata, un dubludeck, functiona cu muzica populara de petrecere.


Desigur ca n-am ramas "fan" Celelalte Cuvinte pana acum. Omul se schimba permanent. Insa am respect pentru muzicienii care rezista in timp, care respira muzica si care se mai intorc "pe-acasa" din cand in cand. Inca port nostalgia aia cu Armaghedonul si, chit ca nu cunosc altceva din munca acestor oameni, turneul lor aniversar ma bucura. Joi seara vin la Timisoara si cred ca ma duc sa-i vad. In Setup, de la 21. Ar fi asa, o datorie de onoare pentru copilul de atunci.



5 comentarii:

  1. Daca mergi joi, vei reveni si tu acasa si vei redeveni "fan" ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am redevenit deja fan. Incerc sa ajung si la concert.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cum sa-ti spun, sunt uimita de sinceritatea ta.
    Iti scriu cateva versuri din Fantana suspinelor de pe albumul Vinil, asta ca multumire.


    Pe o lunga si aspra si stearpa sosea
    Ca toate soselele lumii
    Pe o lunga si aspra si stearpa sosea
    Era o fantana cu ciutura grea

    Caci apa-si cladise trecand peste ea
    In straturi pojghitele humii
    Era o fantana cu cumpana grea
    Ca toate fantanile vietii

    Era o fantana cu cumpana grea
    Cu apa salcie si calda si rea
    Dar furca cu bratele-ntinse pandea
    Momind de departe drumetii

    Zoreau insetati sa ajunga la ea
    Ca toti insetatii din viata
    Trageau cu putere de cumpana grea
    Dar apa salcie si calda-i gonea
    Si-ades cate unu mai tanar pleca
    Cu lacrimi de ciuda pe fata.


    Foooarte faine versuri.

    Daca mergi sa ne povestesti cum a fost.

    Cristi Coltea

    RăspundețiȘtergere
  4. Abia ce m-am intors de la concert. A fost excelent. N-am stat pana la sfarsit ca eram foarte obosit (am plecat de la lucru ca sa-i vad) insa cele 2 ore mi-au fost suficiente. Am apreciat in special partea a doua a concertului, cand dupa pauza in care s-au carat vreo treime din fani, baietii au intrat in forta cu 3 piese de pe Armaghedon, foaaarte suparati iar publicul ramas a raspuns cum trebuie. A fost misto. Am auzit inclusiv Fantana cu putin inainte de a pleca. Bine, io n-o stiam ce-i drept dar mi-a spus un amic. Intr-adevar versurile sunt poezie pura. Multam.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, pe Armaghedon au un alt sound, mai agresiv, chiar o rasturnare de situatie pot sa zic. Dar chiar si-asa suna grozav, nu-l stiam desi e un album din 1994.E grozav.

    Pusik ( pusik spun la toti cei de la care mai invat ceva sau care ma incanta - e o forma de multumire).
    Cristi Coltea

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?