30 iulie 2011

Well... sa fie Summerwell


am nevoie de asta. In ideea in care reusesc sa fug 3 zile de la lucru.. ma refugiez pe domeniul Stirbey. Pentru Plan B, pentru Interpol, Mystery Jets, Noisettes, Alex Clare dar mai ales pentru The Raveonettes, singura trupa de noise rock pe care o ascult obsesiv. De fapt singura pe care o ascult. So, isi mai face careva aparitia?


28 iulie 2011

Lectura de vacanta

Leapsa de la adizzy cu planuri beletristice de vacanta... Pai daca reusesc sa fug undeva unde sa n-am interneti ci doar multa liniste, apa si soare o sa iau cu mine ceva de mai jos. Restul sper sa le citesc pana la iarna.





- Autobiografia lui Al Pacino din interviurile cu Lawrence Grobel
- Hobbitul (pentru ca... se filmeaza din greu)
- Urzeala Tronurilor, George Martin, pentru ca am tot amanat-o un an de zile dar daca tot filmeaza astia seria HBO as vrea sa fiu documentat cum trebe.
- continuarea Trainspotting, Porno by Irvine Welsh.
- nu trece un an fara Palahniuk. Monstrii invizibili.
- Roger Scruton - Cultura moderna pe intelesul oamenilor inteligenti. Un pic de filozofie, gen. Se vorbeste despre o criza a culturii si se cauta directiile in care se indreapta cultura contemporana.

Overtime, un tribut animat

Ce se-ntampla cu maestru-papusar dupa trecerea sa in nefiinta? Va descoperi oare si el ca nu a fost decat o papusa in mainile destinului?



Overtime e o "plecaciune" animata catre nimeni altul decat Jim Henson, creatorul The Muppets, cel mai cunoscut papusar din lume, decedat in 1990. Tonul filmului e departe de atmosfera din serialele sale.. E, intr-un fel, chiar emotionant.

27 iulie 2011

Bruckner la GSP




Si Levy si Beigbeder. La 13.99 lei cu ziar cu tot. O oferta pe care n-o poti refuza. Dupa seria de romane politiste scrise de autori mai nordici (intre care si primul volum al lui Stieg Larsson, Barbati care urasc femeile) Gazeta si Editura Trei lovesc din nou in targetul intelectual de fituica sportiva cu inca o serie de 6 romane, de data asta nume sonore care erau deja pe piata la alte edituri. Doua volume de Pascal Bruckner (Luni de fiere si Hotii de frumusete - la astea cred ca vor ofta banatenii si oltenii), doua de Marc Levy (Si daca e adevarat, In alta viata, probabil recomandate la Procesul Etapei) si doua de Frederic Beigbeder (Dragostea dureaza trei ani, - scarba timisorenilor oare cat va dura -, si favorita d-lui Becali, 13.99). O initiativa onorabila cand ma gandesc ca cotidianul spaniol Marca se vinde cu filmele lui Jackie Chan. Cred ca o sa-i vedem curand pe gazetari cu afirmatii de genul "cititorii nostri sunt mai inteligenti decat ai vostri", "sportul sustine cultura" etc. Sa le fie de bine. Cartile isi merita banii.

Prin Timisoara Noastra , vol II

Daca toate merg bine si nu ni se fura planeta de sub picioare, la anu expeditia asta se va transforma intr-un foileton, fara doar si poate. De-amu in 3 zile - adica sambata - se va desfasura a doua plimbare masiva pe strazile 'banatencei' noastre, una de care ne vom aminti la batraneti cu nostalgie ca "a fost odata-n vest". Avand ca scop redescoperirea orasului de pe Bega de bloggerii localnici cat si impresionarea "inspectorilor" trimisi de marile rivale ale tarii s-arunce un ochi pe-aici, #timisoaranoastra, editia II, va insemna o zi dedicata unei plimbari turistice, cu ghid de treaba (acelasi Dan Caramidariu de anul trecut) si itinerar bine stabilit. Sursele mi-au semnalat ca vom marca pe harta si Bastionul si Fabrica de Bere, doua situri cu vechime in istoria orasului care au pus umarul la fericirea acestei comunitati.

"Anul acesta invităm la plimbarea prin Timișoara toți timișorenii interesați de redescoperirea orașului în care trăiesc." menționează Oltea Zambori, organizatorul principal al evenimentului. Eu de aici inteleg ca daca e cineva interesat de o sambata "pierduta" cu folos se poate alatura grupului de bloggeri mici si mari (vreo 60) care se va infiinta sambata dimineata la 8:45 in fata Catedralei. Nu-i trebuie decat papuci comozi si chef de plimbare.


#TimisoaraNoastra e un proiect organizat de Oltea Zambori și Cristina Puțan, prezentat de Bere Timisoreana și susținut de Hotel Timișoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timișoara și Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia bună de seara vine de la Trabucuri.com.

26 iulie 2011

Gentlemen, please


Chestia asta ma sacaie de multa vreme. Daca va-ntalniti in toaleta unui bar cu un neispravit dinasta caruia-i lene sa-si spele membrele superioare dupa ce-a dat mana cu organu' ii spuneti ceva sau nu? Ceva gen "mars la ghiuveta" sau "nu te supara, ai vazut c-au pus sapun si apa in baie?" Ca totusi suntem oameni civilizati si nu se face sa te-ntorci la masa si sa-ti bagi mana proapat botezata-n bolul cu alune. E mai mult decat o regula de igiena, e minima curtoazie pentru tovarasii tai. In plus, femeile te cam citesc din ochi daca esti fresh cand te-ntorci la masa .. Limbajul trupului te da de gol. Mainile ude nu se usuca asa repede asa ca le mai zvanti un pic, le stergi de pantaloni etc.. Mai ales intr-un bar aglomerat, unde nu-s servetele iar uscatoarele-s varza...

25 iulie 2011

Si barbatii plang. Cateodata

Asta-i Cadel Evans. Primul australian din istoria Tour de France care castiga aceasta competitie. Si asa cum se intampla in asemenea cazuri rare victoria a fost una dramatica. Sambata a imbracat pentru prima oara in aceasta editie tricoul galben al celui mai bine pozitionat ciclist in clasamentul general. Asta dupa 20 de etape extenuante. Are 34 de ani, in 2007 si in 2008 a fost locul 2 in Tour iar acum era aproape de inca o dezamagire. In etapele 18 si 19 ochii tuturor au fost atintiti pe duelul Schleck - Contador, amandoi oferind unele din cele mai spectaculoase atacuri din Le Tour. Cadel a trebuit sa traga din greu pentru a nu pierde prea mult timp la general. Inaintea contratimpului de la Grenoble si dupa 3200 de km parcursi prin campiile Frantei si peste doua siruri muntoase (Pirinei si Alpi) era clasat tot pe locul 2, la aproape un minut in spatele mai tanarului luxemburghez Andy Schleck. In 42.5 km i-a luat lui Schleck peste 2 minute si l-a depasit la general. S-a imbracat in tricoul galben lacrimand de bucurie. Ultima etapa, de duminica, a fost doar o defilare pana la Paris. Omul deja castigase Turul Frantei.

23 iulie 2011

22 iulie 2011

Radio breakdown

Draga Radio [...],

nici nu-ti poti imagina cat de mult te urasc. Simpla ta existenta ma scoate din sarite. Banalitatea numelui tau imi cauzeaza o stare de perplexitate cronica de fiecare data cand drumurile noastre se-ntalnesc. Si asta nu-i greu pentru ca esti peste tot. Muzica pe care o difuzezi in heavy rotation intocmai ca o masina de spalat creiere (‘mai alb decat albul imaculat’) ma dezgusta si agaseaza intr-un fel imposibil de descris fara obscenitati.

Te urasc atat de mult incat nu am termen de comparatie. Ar trebui sa inventez unul ca sa ma pot exprima dar sunt prea ocupat sa te urasc.

Ura mea pentru tine e un sentiment atat de complex incat in lipsa lui ar trebui sa mi se induca o coma ca sa nu risc sinuciderea pe motiv de vid emotional. Daca Freud si Jung ar mai trai ar fi nevoiti sa-si reformuleze teoriile numai pe baza relatiei noastre, atat de pasional te urasc.

Si crede-ma, nu e o afirmatie gratuita sau in necunostinta de cauza. Te ascult de cativa ani, in fiecare zi de munca, nu pentru ca mi-as dori asta ci pentru ca nu te pot opri sa-mi atingi urechile si iti spun sincer ca mi-a ajuns. Te urasc si sunt foarte foarte constient de asta.

Cum sa-ti explic draga Radio [...]? Sa te urasc pe tine mi-e mai usor decat sa ma iubesc pe mine, intelegi? E mai usor decat sa respir, sa dorm sau sa beau bere. Si, intr-un mod straniu, aproape la fel de placut. Eu gasesc o placere perversa in a te uri pe tine din toata inima. Vezi in ce stare m-ai adus?

Numai muzica ta e de vina, bai [...]. Ma deprima, ma infurie, ma spala pe creier. Ma zombifica. Ma mumifica de viu. Aceleasi 12 piese trase pe plastic cu rime de plastic si videoclipuri cu fete ce flutura din sanii de plastic. Muzica de cauciuc, elastica si deforma(n)ta, muzica ce vibreaza ca membrana wooferului dintr-un bmweu tunat romaneste. Distorsionat. Cacofonie sonora de basi si lalaieli care-ti face creierii muci bai Radio [...]!! Muzica ta e galagie curata. Zgomot alb! Anti-muzica!

Bai Radio [...], e foarte posibil ca tu sa fii vinovat pentru rezultatele magnifice de la Bac. Te-ai gandit la asta. Sunt sigur ca n-ai timp de asta.. Tre sa bagi un moment publicitar. Sau un jingle. Sa revenim atunci la mine si la sentimentele mele.

Deci fii atent, “hating you is so easy cuz it’s biutiful” O stii pe asta? “I’ll hate you tonight” e propunerea mea pentru Topul saptamanii.

Daca nu-ti poti imagina adevarata dimensiune a urii ce ti-o port incearca sa intelegi ca ma gandesc foarte serios sa intru in politica doar ca sa ajung intr-o pozitie din care sa-ti tai tie emisia.

Daca nici asa nu ti-e clar vreau sa intelegi ca indata ce voi termina aceasta scrisoare voi pune mana pe dubluradiocasetofonul familial, il voi cara afara in gradina si-l voi ingropa simbolic pornit pe frecventa ta. Te voi ucide bai [...]. “Set you free, da do da di!!” Te voi seca de orice parazit, de orice kilobit. Iar cand voi termina voi continua sa-ti urasc amintirea. Asa, din nostalgie.

Si nu-ti imagina ca sunt doar un minuscul ofticat care s-a saturat de tine. Poti tu sa ai o audienta cat Casa Poporului ca ura mea tot te va dovedi. E ca Marea Piramida, ca Stonehenge-ul si Teotihuacan, nascuta din sange si sudoare si nervi, vesnica si nestramutata, si e tot ce va mai ramane dupa tine. Cand peste secole arheologii ne vor dezgropa pe amandoi tie iti vor nota frecventa iar pe mine ma vor expune la muzeu ca pe-un “mare hater”. Ti-e clar?

Cu sinceritate si totala lipsa de respect,
acelasi sastisit,
Eu.



Ps: [..] inseamna cateva radiouri cu acoperire nationala si playlist f. asemanator.

16 iulie 2011

No me ama

Ma ce-i cu fetele astea de li-e atat de greu sa zica doua vorbe... Nu stiu ca pot sa duca un barbat in pragul nebuniei? :)) Urmariti filmul pentru edificare.


15 iulie 2011

Datatorii de viata

Nimic nu e mai mort decat status quo-ul, fie ca el se numeste democratie, fascism, comunism, budism sau nihilism. Daca aveti un vis pentru viitor, sa stiti ca se va implini intr-o buna zi. Visurile se adeveresc. Visurile sunt insasi esenta realitatii. Realitatea nu este ocrotita sau aparata de legi, proclamatii, ucazuri, tunuri si armate. Realitatea este ceea ce incolteste tot timpul din moarte si descompunere. Nu poti face nimic cu ea; nu poti sa aduni sau sa scazi, nu poti decat sa devii din ce in ce mai constient. Cei partial constienti sunt creatorii; cei pe deplin constienti sunt zeii si ei umbla printre noi tacuti si necunoscuti. 

Functia artistului, care este doar un tip de creator, este de a ne trezi. Artistii ne stimuleaza imaginatia. Ei ne deschid bucati de realitate, descuie usi pe care noi le tinem de obicei zavorate. Ei ne deranjeaza, unii mai mult decat altii. Par mici si lipsiti de aparare, dar cand ating tinta produc distrugeri inestimabile. Avem motive intemeiate sa ne fie frica de ei, celor dintre noi care dormim. Ei aduc lumina care ucide si in acelasi timp ilumineaza. Sunt siluete singuratice, inarmate doar cu idei, uneori cu o unica idee, care arunca in aer epoci intregi, in care suntem infasurati ca niste mumii. Unii sunt suficient de puternici pentru a invia mortii. Unii se furiseaza spre noi pe neasteptate si arunca peste noi o vraja de care nu reusim sa scapam cateva secole. Unii ne blestema pentru inertia si prostia noastra si apoi parca nici Dumnezeu nu poate ridica blestemul.
 
In spatele fiecarei creatii, sustinand-o ca o bolta, este credinta. Entuziasmul e nimic; el apare si dispare. Dar cand crezi, se petrec minuni. Credinta nu are nici o legatura cu profiturile; poate doar cu profetii. Oamenii care stiu si cred pot prevedea viitorul. Ei nu vor sa puna ceva deasupra noastra, ci sub noi. Ei vor sa aduca o sustinere solida visurilor noastre. Lumea nu merge mai departe pentru ca este o afacere profitabila (Dumnezeu nu scoate un cent din tranzactia asta). Lumea merge mai departe pentru ca in fiecare generatie cativa oameni cred in ea total, o accepta fara sa se indoiasca; o garanteaza cu vietile lor. In lupta pe care o poarta pentru a se face intelesi, ei creeaza muzica; luand elementele discordante ale vietii, ei tes un model de armonie si semnificatie. Daca n-ar exista aceasta lupta constanta a catorva tipuri creative pentru a extinde simtul realitatii la om, lumea s-ar stinge efectiv. Noi nu suntem tinuti in viata de legiuitori si de militaristi, este evident. Suntem tinuti in viata de oamenii de credinta, oamenii cu viziune. Ei sunt ca niste germeni vitali in procesul nesfarsit de devenire. Faceti loc, deci, pentru datatorii de viata!

Henry Miller - Cosmarul climatizat



Despre Cosmarul climatizat cea mai buna caracterizare o ofera chiar subtitlul - cartea deziluziei. Odata cu debutul celui de-al doilea razboi mondial Miller se intoarce in State si porneste intr-o calatorie de "redescoperire" a teritoriului natal. Cauta modul de viata american. La capatul unui drum de 15.000 de kilometri se opreste si pune pe hartie un jurnal despre America asa cum o vedea dupa ce locuise zece ani in boema Franta. Diferenta e cat o prapastie:  "Din punct de vedere topografic tara este superba - si infricosatoare. De ce infricosatoare? Pentru ca nicaieri in lume separarea dintre om si natura nu este atat de toatala. Nicaieri nu am intalnit o urzeala atata de monotona a viatii ca aici, in America. Aici plictiseala atinge apogeul.(...) Am avut ghinionul de a fi hranit cu visele si viziunile unor mari americani - poeti si profeti. O alta specie de oameni a invins (...) In lumea aceasta, poetul este o anatema, ganditorul un nebun, artistul un transfug, vizionarul un criminal..." Alternand intre bucurie si tristete, entuziasm si apatie, omul Miller trece in revista cateva interactiuni cu oameni de arte sau obisnuiti, se indragosteste de masina sa, plange in fata Marelui Canion si se revolta impotriva progresismului si comsumerismului american.

14 iulie 2011

Distorsiuni pentru insomniaci


- Zi-mi o poveste! am auzit-o spunand.

Cand aud cuvintele astea parca mi se contracta memoria. Din toate intamplarile si povestile asimilate in viata asta nici una nu-mi venea in minte.

- O poveste? intreb eu ca sa castig timp... Ce poveste?

- Oricare, vine replica ei cu indiferenta.

Inainte sa-mi scape singura poveste care avea sens pentru mine, cea personala, incep sa turui despre ce citisem recent intr-un roman sf. Nu ma puteam deconspira in felul ala in fata ei, mai ales ca erau Sanzienele. Ar fi parut fals, fortat, penibil. Ii spun eu alta data ce rol joaca dansa in povestea mea.

- Stii, e un tip care prin ‘89 a scris un roman vizionar in care descria viitorul unei omeniri raspandite in toata galaxia sub forma unei World Web (chiar asta e termenul) prin care informatia si individul puteau circula instantaneu. Totul trecea prin niste porti, sau portaluri, in esenta mici gauri de vierme alimentate de o singularitate. Puteai realmente sa locuiesti intr-o casa in care fiecare camera era pe alta planeta din alt sistem solar...

Ma pierdeam in detalii dar nu avea importanta... imi facea bine sa ma aud vorbind.

- Lucrul fascinant era ca tipul chiar avusese strafulgerarea asta de inspiratie incat sa-si imagineze o retea totala in care omul sa fie integrat sau aservit, de care sa depinda cultural, economic, social....

M-am oprit un pic sa vad daca ma urmareste. Parea mai fascinata de muzica din casetofonul masinii asa ca am tacut si-am ascultat. LinkinPark.. ca-n anii de liceu. Boxa din stanga distorsiona dar Crawling inca imi dadea furnicaturi. Sau poate era apropierea dintre noi de vina? Mintea poate sa-ti joace feste si sa te convinga de orice. Chiar si ca o anume fiinta ti-e sufletul pereche doar pentru ca n-ai mai intalnit alta la fel.

- Hai sa luam aer, spun dand sa ies din masina... A iesit si ea.

In intuneric parea si mai micuta... Iar padurea parea gata s-o inghita.. Si nici macar nu era o padure adevarata. Totul pare distorsionat cand te apropii prea tare. Am parasit asfaltul si ne-am indreptat spre liziera. Imediat ce-am calcat pe iarba a remarcat sec:

- E uda.

Avea sandale in picioare...

- A plouat, zambesc ca un idiot, uitand ca n-are cum sa ma vada. Vrei sa te duc?

- Ok.

Ma aplec un pic si-o las sa mi se urce-n carca apoi ma ridic teapan. Usoara ca un fulg. Ca un rucsac de fulgi. Bratele ei impletite-n jurul gatului imi miros a iasomie. Sau cel putin cred ca-i iasomie. Nu-s sigur. Sanii ei lipiti de spatele meu imi tulbura gandurile. Zambesc din nou si-mi spun ca asta trebuie sa fie cel mai intim moment al nostru. Toata scena mi se pare ilara. Sper ca macar ielele sa fie nedumerite...

Mergem cateva zeci de pasi pana pe o ridicatura unde o debarc cu blandete.

- Pana aici ati platit!

Chicoteste. Asta si dorisem. Sunt vinovat, imi place s-o aud razand.. Are un ras minunat. Odata am insistat cu glumele pana aproape s-a sufocat de ras.

- Daca eram la munte stelele s-ar fi vazut mai bine. Si-ar fi fost mai multe, constat cu dezamagire.
- Oricum se vede Carul Mare.
- Da, si Orion.
- Unde?
- Acolo, ii arat eu ce-am furat de pe Discovery.
- Si Carul Mic unde e? Niciodata nu-l gasesc...
- E o smecherie. Uite-asa, prelungesti imaginar ...de 5 ori ...distanta dintre cele 2 stele din spatele carului mare ...si dai de Steaua Polara, care-i in varful oistei carului mic...

Nici daca purtam o masca nu mi-ar fi ascuns satisfactia cu care-mi etalasem cunostintele astronomice de clasa 7-a. Vocea ei m-a trezit la realitate:

- Urasc drumul spre Bucuresti.
- Stiu.
- Sper s-adorm si sa ma trezesc acolo.
- Pai bafta... La cat pleaca trenul?
- La 5.
- Ok, mai avem ceva timp...

Ne-am intors la masina si am gasit-o unde-o lasasem. Am condus apoi printr-un oras pustiu, in liniste, noaptea, lasand doar muzica sa ne masoare scurgerea timpului. O melodie, doua melodiii, trei.. sapte. Repeat. Nu mai retin daca ea a propus sau eu m-am oferit insa la un moment dat eram hotarat sa ma urc si eu in tren. Ar fi fost unul din lucrurile alea care vin natural.. ca ceva ce trebuie facut. N-avea nici o legatura cu prvirea ei magnetica, cu ticul ala adorabil sau gura parca modelata spre a fi sarutata. Momentul cerea sa fac ceva instinctiv.

Dar... n-am facut-o. A plecat singura iar eu m-am dus acasa, am baut un pahar de vin statut si m-am culcat. Am visat ca mi-am construit un portal si prin el treceam intr-un dormitor ikea din capitala. Cand m-am trezit i-am trimis un mesaj.. “Data viitoare poate pierdem masina.” A raspuns: "Poate". 


12 iulie 2011

11 iulie 2011

Found Ron Mueck

Daca vi se parea ca suprarealismul e misto stati sa vedeti hiperealismul. Ron Mueck e un artist scupltor australian cu un fetis pentru reprezentari fotorealiste de fiinte umane si nu numai. Mie unele imi par de-a dreptul infricosatoare... 







09 iulie 2011

For a minute there, I lost myself

As vrea sa existe un loc in care sa pot atarna ca intr-o suspensie izolanta vreo cateva ore si doar sa ascult muzica. Ca intr-o gelatina racoroasa ori un bazin cu apa rece. Un soi de staza. Doar sa stau asa acolo pana apune soarele. Si sa fie atat de liniste incat nimic sa nu-mi bruieze mp3-urile. Poate doar, eventual, respiratia mea. Sau poate, nici ea...


Manipularea in masa

Hai sa reflectam un pic la ce spune Noam Chomsky despre strategiile de manipulare in masa, acele tehnici de diversiune sau spalare a creierului care fara sa ne dam seama au ajuns sa ne transforme in carcotasi de canapea.

Deci, strategii:

1. Distragerea in permanenta a atentiei publicului de la problemele sociale asaltandu-l si captivandu-l cu subiecte fara importanta (lolcats in jurnal!), care sa-l tina ocupat si sa nu-i dea timp de gandire. Campioni la asta sunt televiziunile. 24 h din 24.

2. Cauzarea de probleme pentru a oferi solutii deja pregatite. E foarte simplu ca niste autoritati, daca nu se ocupa singure de "montarea" unei crize, cel putin sa tolereze o situatie precara pana in punctul critic si apoi sa ofere raspunsul pe care-l pregateau. Cele mai evidente cazuri: violenta urbana si terorismul.
3. Strategia masurilor "in degradeu". Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata in mod progresiv, in ”degradeu”, pe o durata de zece ani.

4. Strategia actiunii cu date diferite. Legata oarecum de punctul 3 si strategia asta manipuleaza destept pentru guvernarea prezenta lasandu-i sa scape cu hotarari nepopulare de genul "dureroase dar necesare" care se vor aplica undeva in viitor.

5. Adresarea publicului ca unor copii mici. Campioni sunt marketerii. 

6. Apelarea partii emotionale in locul celei intelectuale. Se poate observa in orice jurnal de stiri.

7. Mentinerea poporului in nestiinta si prostie. Pana la urma totul se reduce la calitatea actului educational.

8. Incurajarea publicului in a se complace in mediocritate. E ok sa fii prost, vulgar si incult dar sa te descurci. Corect? Si sa-i dai cat mai multe seriale banale si reality show-uri ca sa-l faci leguma.

9. Inlocuirea revoltei cu invinovatirea. Asta-i preferata romanilor. "Asa ne trebuie" e lozinca blazarii. "N-ai cu cine." "Singuri ne-am facut-o" sunt bune de atarnat la gat ..

10. Preferata mea, sa cunosti oamenii mai bine decat se cunosc ei insisi. Nu-i de-ajuns secole de cercetari biologice, neurologice, psihologice, mii de analisti si specialisti in studii comportamentale care ne cunosc pana si cele mai ascunse secrete doar pe baza unui patern individual prestabilit.. mai trebe sa intram si in retele sociale ca sa spunem tot ce ne vine pe gura... Singuri de bagam gatul in lat.

08 iulie 2011

Bookaholic, dar ma tratez

Buna, sunt Richie, si-am dat interviu. Daca n-ati citit prin presa de el (presa aia alternativa, nu cea aservita mogulilor) uite link. Pe Bookaholic

In alta ordine de idei (dar din acelasi registru) ma declar cel mai mare fan al raftului cu reduceri. Mai exact ala cu 9 lei si 90 de bani. Cred ca raftul ala ar trebui sa-mi poarte numele. Zic asta pentru ca mai devreme sau mai tarziu cartile care ma intereseaza ajung acolo. E ca si cum librarii s-ar vorbi saptamanal sa-mi dea mie cate-o carte la pret de 2 beri. Cand intru la Carturesti parca si aud din spate: "Vezi ca ti-am pregatit ceva acolo." Acum doua zile am impuscat inca un Chuck Palahniuk proaspat tuns de zerouri, Monstri Invizibili. E al treilea Palahniuk pe care-l capturez in felul asta (celelalte sunt Cantec de leagan si Bantuitii). La naiba, eticheta era  inca proaspata pe Monstrii astia. La fel un Kurt Vonnegut (Micul dejun al campionilor). Si nu era decat un exemplar din fiecare.. Ieri la Diverta alta surpriza: reduceri de vara la colectiile Taschen. Cu 9.90 am pus mana pe niste portrete de movie icons: Orson Welles si Katherine Hepburn, chestii pe care le mangaiam de peste un an sperand sa se mai stearga din pret... A functionat. Morala? Nici una. Sau ba, una singura: cine n-are bafta-n dragoste, are la carti. E valabila.

Ziua transportului public + Let's Bike It

Doua lucruri de semnalat mai pe scurt. 
Azi e Ziua Transportului Public asa ca pentru a o sarbatori edilii au blocat circulatia in zona Cetate. Numai pietonii si biciclistii au acces. Bine, si cei cu role. Mie imi miroase a beta testing pentru o viitoare decizie definitiva. Verde pentru biciclete si-au bagat si ei nasu si au pregatit cateva evenimente. De senzatie vor fi niste freerunner-i din Alba Iulia care-si vor expune talentul pe Strada ...Alba Iulia ...cam dupa ora 17. Ar fi misto de vazut. Nu lipsesc nici demonstratiile de trial si skateboarding. Ne vedem..

Ps. RATT-ul sarbatoreste aceasta zi cu gratuitate. Pe toate mijloacele de transport.

Al doilea lucru de semnalat e actiunea Let's Bike It de sambata, 9 iulie. Actiunea patronata de Let's Do It, Romania presupune cartarea gunoaielor din jurul orasului de catre grupuri de biciclisti, pe coordonate GPS, pentru a face mai eficienta actiunea de curatare din 24 septembrie. Daca aveti bicicleta si vreti sa dati o mana de ajutor sunteti invitati maine dimineata la ora 9 in parcarea Iulius Mall. Informatii mai detaliate gasiti aici.

06 iulie 2011

Pui cu cidru a la Turul Frantei

Nu sta in profilul blogului sa bacataresc io pe-aici dar cum mie-mi place sa mananc si probabil si voua la fel zic c-ar fi misto sa ghiortaim un pic impreuna pana se face reteta asta de mai jos. Io nu-s mare bucatar dar cand e nevoie dau o mana de ajutor ca sa iasa totul bine. Si am vazut o reteta faina in Turul Frantei, etapa de ieri, ca mno stau la curent cu treburile din Marea Bucla, si-n fiecare an, zi de zi, comentatorii dau si-o reteta de prin zona, gen, indemnand ascultatorii s-o gateasca si sa-si dea cu parerea asupra comestibilittii ei. Iar cea de ieri mi-a ridicat o spranceana si daca aveam mustata as fi mustacit un pic ca un veritabil chef. Deci io vreau sa manc pui cu cidru. Atat zic. Si cum maica-mia nu ma citeste cred ca zilele astea o sa-mi pun sort.


Pui în sos de cidru

Timp de preparare: 5 minute
Timp de gătire: 30 minute
Timp total: 35 de minute
Porţii: 4
Ingrediente:

opt felii medii de file de pui

1/2 linguriţă sare de mare

1/4 linguriţă piper negru

o lingură de unt plus alte 2 linguriţe de unt

125 g ceapă albă tăiată fin

250 ml de cidru dulce

Preparare:

Se preîncălzeşte cuptorul. Se asezonează carnea de pui cu sare si piper. Într-o tigaie mare preîncălzită se topeşte o lingură de unt în care se rumeneşte puiul, trei minute pe fiecare parte. Apoi se mută bucăţile de carne într-o tavă potrivită pentru a sta în cuptor. În aceeaşi tigaie se topesc două linguriţe de unt în care se căleşte ceapa timp de cinci minute, la foc mediu. Se adaugă cidrul şi se mai fierbe sosul încă patru minute, amestecând continuu (sosul trebuie să fie gros). Se toarnă sosul peste bucăţile de pui rumenit şi se pune la cuptor, neacoperit timp de 10-15 minute. Se serveşte fierbinte.

04 iulie 2011

Le Tour 2011

Bai ce repede a trecut un an. Parca mai ieri castiga Contador turul in dauna bataiosului Andy Schleck, tricoul galben sabotat de un lant buclucas rupt pe catararea finala din etapa a 15-a a Turului Frantei. De doua zile a inceput a 98-a editie din Le Tour. Au fost Prologul si o etapa de contratimp pe echipe. Le-am ratat dar am vazut niste rezumate. Inca ma (re)familiarizez cu echipele si pretendentii la victorie. Contador si Schleck sunt iarasi favoritii. Cadel Evans e si el in carti, cel putin pana incep muntii. Ramane de vazut. Anul asta turul are 10 etape de plat, 6 de munte si 3 intermediare, plus 2 contratimpuri. Tehnicalitati.. Oricum competitia e una de anduranta iar conditia fizica si neprevazutul joaca roluri egale. Abia astept etapele de munte. Doua sute de ciclisti pedaland prin Pirinei si Alpi. Te face sa te sui in sa si sa-i dai pedala. Anul asta turul intra si in Italia. Se va urca de doua ori pe varful Galibier (2645m), in etapele 18 si 19. Si se revine pe Alpe-D'Huez :). O noutate e ca s-au imputinat sprinturile intermediare si nu se mai dau bonificatii de timp, ca in trecut, lucru care lasa loc pentru tot felul de calcule matematice. Acum ori castigi ori te plimbi. Oricum o sa fie interesant de urmarit. 

Sa squashuim putin

Lenea, comoditatea sau sedentarismul or sa ne omoare cu zile dupa ce-si vor fi pus definitiv amprenta asupra stilului nostru de viata. Eu, unul, ma lupt cu propriile arme ca sa nu cad definitv victima unei canapele mult-prea-confortabile. Bicicleta si cafeaua sunt pusca si munitia mea. Tabieturile care ma scot din casa (gen mers la cafea, dat o raita prin librarii si verificat raftul cu reduceri) sunt motive pentru a pedala 30 de minute, traversa jumatate de oras, baut cafa, verificat raftu’ si pedalat inapoi alte 30 de minute. Asta in cazul in care nu mi-e solicitata prezenta in alt colt al orasului, situatie in care plimbarea se prelungeste. Asadar biciclismul combate sedentarismul in cazul meu. Dar mai sunt si alte arme.

Ieri am testat una din cele mai redutabile dintre aceste arme, intrucat, alaturi de alti blogeri locali (Dan, Cristina, Dani Sima, Adi Dragos si unii care-au tras chiulul) am primit o invitatie neasteptata la singurul club de squash din oras, Squash Club, sa vad cu ochii mei si sa testez cu bratele mele un sport despre care, sincer vorbind, nu cunosteam prea multe. Squash-ul e un soi de tenis de sala unde fileul e un perete solid de care lovesti mingea cu cata forta te-a inzestrat Dumnezeu. Nu-i loc de blandete. O lovesti tare iar dansa ricoseaza inapoi iar daca mai joci cu un tovaras il lasi si pe el s-o plezneasca de sa-i zboare fulgii. Ei, jocul in sine are mai multe reguli, se joaca si cu peretii laterali, exista tactici si tertipuri, dar esenta sta in faptul ca trebuie sa te misti mult. Mingea aia cauciucata e al naibii de perversa si sare voioasa asa incat te cam alearga un pic. Zece minute de squash si zici c-ai facut 5 ture de stadion. 

Istoria acestui sport e destul de veche si pe undeva in negura timpului squashul si tenisul aveau acelasi stramos, un joc cu o minge de carpa jucat in strada de tineri. Doar ca odata cu inventia rachetei tenisul s-a impus in aer liber iar “bunicul” squashului a imbatranit prin inchisori sub numele de racquets. La inceputul sec XX are insa loc un squash revival, se stabilesc regulamente si norme, etc devine sport in toata regula iar acum in lume sunt 50.000 de sali iar in Timisoara... una. Dar bine ca e. Pentru ca “fie ploaie, fie vant, squash-ul poti sa-l joci oricand”. Pe canicula sau ger, in orice anotimp, intr-o sala fain amenajata si condusa de niste oameni de treaba. Iar domnu' Sandu, administratorul salii, si cei doi fii ai sai, instructorii de serviciu, si-au propus sa popularizeze sportul asta si in Timisoara. Sala e deschisa de vreun an dar, desi auzisem de ea (ca mi-era oarecum in drumul spre LittlePub, adica pe Pestalozzi colt cu Cuvin), n-am avut imboldul ala decisiv sa intru in ea. Acum au venit ei in intampinarea mea si am ajuns sa fac squash blogaresc.


Evident ca vizita mea la Squash Club a insemnat ceva mai mult decat niste ore de miscare. Stiut fiind faptul ca bloggerilor le place competitia in as da cu parerea se asteapta de la mine si un oaresce feedback in urma experientei. Un raspuns emotional scurt ar fi ca “mi-a placut si mai vreau” ceea ce inseamna ca vad in squash o utilitate directa. E cam la jumatatea distantei intre ping-pong si tenis, adica se desfasoara intr-un spatiu controlat dar te face sa pui si osu la treaba, nu-i doar din incheietura. Cred ca e un sport foarte potrivit pentru cei care au un program incarcat si cu putine ferestre si care nu vor sa depinda de alti parteneri. Am inteles ca squash-ul se poate juca si singur, fiind o buna metoda de a scapa de stres. Cand esti in sala aia, doar tu cu mingea si peretele ala, atunci sa vezi defulari. Administratorii salii insa incurajeaza competitivitatea astfel ca exista turnee sezoniere in sistem piramidal, exista un clasament cu cei mai buni care se modifica pe principiul provocarilor individuale, deci cei care sunt cuceriti de sportul asta pot avea parte de ceva de durata. Si asta e si farmecul jocului, sa castigi, sa te umpli de glorie, sa-ti dai ‘arogante’ in fata invinsului si sa-i acorzi dreptul la revansa...data viitoare. Totul in limitele fair-play, desigur.

Una din intrebarile care mi s-au pus de gazde privea capacitatea acestui sport de a deveni o atractie turistica sau un atu suplimentar pentru oras ca destinatie turistica. In forma actuala e mai putin probabil sa se intample, insa odata cu popularizarea sa e posibila si ipoteza unui turneu international de squash la Timisoara. Mai realista mi se pare insa includerea lui in lista cu “chestii de facut” - deci, activitati urbane - si informarea celor care tranziteaza regulat orasul sau care deja sunt legati cu afaceri de Timisoara. Sunt destul de multi straini (si nu numai) care-si petrec suficient de mult timp in oras ca sa aibe timp de un asemenea sport. Pentru recreere unii fac fitness, altii jogging, squash-ul ar fi o alta alternativa. Insa probabil cea mai buna utilitate ar fi in tagma corporatista. Ia sa-i trimiti pe cei de la resurse umane cu cei de la marketing sa faca niste meciuri de squash. Ori pe programatori si pe testeri sa-si limpezeasca circuitele. Ce partide ar iesi! Pe blogeri nu mai zic: mai putine vorbe si mai multa miscare!

Pentru posteritate notez aici ca vreau revansa de la Dani Sima. Celorlalti le accept provocarea :). Dar dupa ce scapam de febra musculara..
Iar pentru cititorii acestui blog care au curiozitatea sa joace squash am de dat un abonament cu 4 ore incluse. Asadar concurs. Cine-mi spune 3 reguli care se aplica la serviciul de squash castiga abonamentul. Simplu, zic. Gasiti informatii despre sport si club pe situl lor, squashtimisoara.

Ps: o ora de squash arde intre 700-1000 de calorii iar Forbes zice ca-i cel mai sanatos sport. Bate inotul, ciclismul si cataratul pe stanci :)). Numa zic..

100.000 de picati la Bac


Eu intotdeauna am zis ca daca e sa esuezi macar s-o faci in stil mare. Weekend-ul asta rezultatele la Bacalaureat 2011 au venit ca o bomba asteptata. Ea fusese lansata de saptamana trecuta, de cand cu scandalurile ca "nu ne-o lasat sa copiem la Bac". Acum a explodat: 100.000 de elevi romani au picat Bacul. Ne miram? Adica sa fim seriosi, cei mai multi dintre noi astia cu ceva mai multa minte, stiam ca internetii-s plini de analfabeti. Era vizibil in comentariile de pe bloguri, in discutiile de pe facebook, de pe mess, in spamul primit pe mail, in temele studentilor la comunicare si relatii publice, etc. De ce n-ar fi si in licee la fel. Unele sunt adevarate pepiniere de mediocritate. Vreau sa spun ca nu era chiar asa o surpriza. Surpriza era daca procentele erau inversate. Cand te simti agasat zi de zi de prostie, incultura, ineptie si de capete goale, iar majoritatea traiesc halucinatia invatamantului superior de calitate garantat de o diploma inutila, iti cam doresti o bomba de genul asta. Generatie de sacrificiu? Pai cine nu se adapteaza se sacrifica singur. Vine CTC-ul si te ia la intrebari din Eliade si Nichita Stanescu si tu faci glume de-alde Bendeac. Daca-mi spui ca Nichita e femeie pentru mine asta e un indiciu clar ca afara de Cancan alta lectura nu ti-a intrat in cap. Asa ca de ce-ar trebui sa te duci tu la facultate? 

01 iulie 2011

Scrierea Indus

Civilizatia de pe malurile Indusului a fost contemporana cu Egiptul Antic si Mesopotamia, adica acum 4000 de ani era infloritoare. Insa in vreme ce scrierea hieroglifica si cea cuneiforma au fost descifrate limba Indus e inca un mister. Dar misterul asta e tot mai aproape de rezolvare daca e sa-l credem pe Rajesh Rao. Urmariti speech-ul acestuia de la TED 2011 in care povesteste modul in care se rezolva un astfel de puzzle.