Profesorul Jules Verne

In urma cu 183 de ani, pe 8 februarie, se nastea Jules Gabriel Verne, mare scriitor francez si un adevarat "influencer" al copiilor din lumea intreaga. Mie mi-a fost ca un fel de al doilea bunic care in loc sa-mi povesteasca chestii din razboi imi scria carti cu aventuri extraordinare si personaje de neuitat, carti pe care ai mei parinti le faceau cumva sa apara in biblioteca. Lui indeosebi ii datorez pofta nestapanita cu care citesc science-fiction sau nevoia de a calatori. Jules Verne (alaturi de HG Wells) a fost unul din pionierii SF-ului, intamplarile imaginate de el, desi fictionale, fiind suficient de bine fondate pe cunostintele stiintifice ale vremii ca sa para verosimile sau chiar vizionare, intuitive. Nu exagerez daca-l consider pe Verne profesorul meu de fizica intrucat, fara sa vrea, omul a facut materia asta (care era oricum interesanta) mai aventuroasa, furnizand acel catalizator necesar sinapselor mele in formare.

Sa cresti cu romanele lui Jules Verne inseamna sa zbori in gand cu balonul cu aer cald si sa pricepi importanta curentilor de aer sau a densitatii atmosferei, sa te scufunzi cu submarinul lui Nemo intr-un excelent exemplu al victoriei ingeniozitatii umane asupra fortelor din adancuri, sa esuezi pe insule misterioase ca sa primesti mici lectii despre supravietuire sau dinamica de grup, sa navighezi oceanele imaginare pe bricuri si goelete invatand rigorile busolei, a sextantului, sau a pozitiei stelelor. Evenimente pana atunci straine ca "goana dupa aur" (din Vulcanul de Aur) mi s-au revelat astfel intr-un mod nesperat de captivant.

Inainte de televiziune si StarTrek "where no one has gone before" au fost voiajele julverniene in adancul Pamantului sau in jurul lumii, pe Amazon sau pe Dunare, in Indii sau in nordul Alaskai, ori tocmai la noi in Carpati. Pare-se ca fiecare petec de pe glob a avut parte de o aventura imaginata de Verne. Cred ca nu exista om de la Pamant la Luna care sa nu fi citit vreun roman de-al sau. Sau macar sa fi auzit de el. Doar e al doilea scriitor din lume ca numar de traduceri, dupa Agatha Christie. Recent am aflat ca scrisese si o lucrare distopica (Parisul in secolul XX) in care descria Parisul din 1960, adica vreo 100 de ani in viitor, si pomenea de automobile pe baza de "benzina", calculatoare, trenuri ultrarapide, zgarie-nori din sticla si otel si o retea de comunicare globala. A ramas insa in stadiul de manuscris pana in 1994. Uneori ma intreb daca omul asta a avut asa putere de clarviziune asupra geniului uman ori pur si simplu a avut o imaginatie infierbantata care-a sedus niste 'factori de decizie' de-au exclamat a la cpt Picard: "Make it so!" Si s-a facut.