Sunt tentat sa-mi schimb un pic religia, in sensul de a trece la un set de “credinte” mai potrivite felului meu de a fi si, in acelasi timp, necesare constiintei mele prea des nelinistite. Asa ca, va prezint: multiversul. Iau asadar conceptul asta stiintifico-fantastic si-i adaug valoare de crez personal pentru ca in felul asta sa fac pace cu mine insumi, cu dimensiunile mele interioare, acuplandu-le pe fiecare cu cate o dimensiune potentiala exterioara pana la putearea infinitului si, fara alte derapaje, dobandind o stare zen. De ce? Pentru ca in teoria universurilor alternative orice drum exista independent, de la rascrucea temporala care-l traseaza si pana la destinatia finala, iar eu merg pe acel drum fara sa mai privesc inapoi. Orice posibilitate care mi-a trecut vreodata prin cap dar n-am explorat-o (sau am explorat-o deficitar) exista intr-o alta realitate.
Prin urmare acum, in propria mea realitate, cea pe care teoretic o percep prin intermediul simturilor mele (desi exista niste dubii si in aceasta ipoteza intrucat judecatorul final e tot creierul si nimeni nu-ti garanteaza ca nu “servesti” deja o iluzie) EU ma voi debarasa de orice regrete sau neimpliniri si-mi voi pastra un optimism ridicol pentru ca voi fi constient ca undeva, intr-un alt plan al existentei, temporar inaccesibil, un alt EU, identic cu al meu, isi are propriile sale reusite sau esecuri, cumva complementare cu ale mele.
Adoptand aceasta “religie” prefabricata si cu acoperamant stiintific ma pot bucura de implinirile tuturor fratilor mei interdimensionali si dispensa de orice moment tragic al vietilor noastre multiple. Eliminand universul asta in care sunt blogger, universul in care nu mai sunt viu si pe cel in care sunt, poate, gay (ca sa acoperim orice posibilitate) imi raman numai universuri in care eii mei sa se bucure de fiecare exemplar al frumusetii feminine pana la cifra de 3,5 miliarde. Numa zic...
Exista teoretic un loc unde EU si prima mea iubita avem o viata IMPREUNA sau unde eu si ultima iubita inca avem parte de “beneficii”. Exista un loc in care cineva care mi-a spus NU imi poarta copilul sau in care cineva caruia i-am spus eu ca “prieteni e mai ok” ma saruta acum tandru pe tampla stanga. Exista si locuri groaznice dar ele nu ma afecteaza personal. Exista lucruri frumoase care ma pot “ferici” chiar si numai prin felul in care ma raportez la ele. Prefer sa cred intr-o asemenea utopie si sa ma port in consecinta ca un om ‘implinit’ decat in promisiunea unei fericiri conditionate rezervate pentru mai tarziu. Pot spera si la sanse repetate, la reparatio, daca ma gandesc ca teoria probabilitatii e in folosul meu: caci intr-un alt ungher al infinitatii, pe un alt palier dimensional, tu si eu suntem pe-o plaja, chiar si-acum in miezul iernii.. Tu si eu... o alta tu si un alt eu... mai receptivi, mai increzatori, mai fericiti...
Sunt doar cateva Lumi potentiale puse in miscare doar prin forta gandurilor unui om prea dornic de o schimbare, Existente imaginare concepute pentru simpla usurare a unei constiinte mult pre realiste, Dorinte utopice manifestate verbum scriptum, in scop reflexiv, pe copertile unui jurnal al propriei imaturitati. Doar acolo, EU si Natalie Imbruglia facem casa buna impreuna. (Btw, cine imi spune culoarea ochilor acestei femei are dreptul la o intrebare personala :). Parol.
Prin urmare acum, in propria mea realitate, cea pe care teoretic o percep prin intermediul simturilor mele (desi exista niste dubii si in aceasta ipoteza intrucat judecatorul final e tot creierul si nimeni nu-ti garanteaza ca nu “servesti” deja o iluzie) EU ma voi debarasa de orice regrete sau neimpliniri si-mi voi pastra un optimism ridicol pentru ca voi fi constient ca undeva, intr-un alt plan al existentei, temporar inaccesibil, un alt EU, identic cu al meu, isi are propriile sale reusite sau esecuri, cumva complementare cu ale mele.
Adoptand aceasta “religie” prefabricata si cu acoperamant stiintific ma pot bucura de implinirile tuturor fratilor mei interdimensionali si dispensa de orice moment tragic al vietilor noastre multiple. Eliminand universul asta in care sunt blogger, universul in care nu mai sunt viu si pe cel in care sunt, poate, gay (ca sa acoperim orice posibilitate) imi raman numai universuri in care eii mei sa se bucure de fiecare exemplar al frumusetii feminine pana la cifra de 3,5 miliarde. Numa zic...
Exista teoretic un loc unde EU si prima mea iubita avem o viata IMPREUNA sau unde eu si ultima iubita inca avem parte de “beneficii”. Exista un loc in care cineva care mi-a spus NU imi poarta copilul sau in care cineva caruia i-am spus eu ca “prieteni e mai ok” ma saruta acum tandru pe tampla stanga. Exista si locuri groaznice dar ele nu ma afecteaza personal. Exista lucruri frumoase care ma pot “ferici” chiar si numai prin felul in care ma raportez la ele. Prefer sa cred intr-o asemenea utopie si sa ma port in consecinta ca un om ‘implinit’ decat in promisiunea unei fericiri conditionate rezervate pentru mai tarziu. Pot spera si la sanse repetate, la reparatio, daca ma gandesc ca teoria probabilitatii e in folosul meu: caci intr-un alt ungher al infinitatii, pe un alt palier dimensional, tu si eu suntem pe-o plaja, chiar si-acum in miezul iernii.. Tu si eu... o alta tu si un alt eu... mai receptivi, mai increzatori, mai fericiti...
Sunt doar cateva Lumi potentiale puse in miscare doar prin forta gandurilor unui om prea dornic de o schimbare, Existente imaginare concepute pentru simpla usurare a unei constiinte mult pre realiste, Dorinte utopice manifestate verbum scriptum, in scop reflexiv, pe copertile unui jurnal al propriei imaturitati. Doar acolo, EU si Natalie Imbruglia facem casa buna impreuna. (Btw, cine imi spune culoarea ochilor acestei femei are dreptul la o intrebare personala :). Parol.
photo source
ha frumoasa cea de-a patra dimensiune a ta :) culoarea asta de ochi nu e pentru intrebari personale... foloseste-o in alt context ca altfel ramai nedescoperit for life
RăspundețiȘtergereEram tantată să cred că "multiversul" apare doar atunci când avem de unde alege. Adevărul e că tot timpul avem de unde alege, chiar şi când avem o singură opţiune la dispoziţie. Alegem opţiunea respectivă sau nu alegem nimic. Mai puţin atunci când ne vine rândul să ne mutăm noi înşine în alt univers.
RăspundețiȘtergereps: are ochi albaştri cu reflexe cenuşii, dar asta datorită lentilelor de contact; în realitate, are ochi căprui. :D
Are ochii ca Marea Adriatica intr-o zi prea torida.
RăspundețiȘtergerePe mine posibilitatea existentei mai multor variante de EU ma sperie. Daca ar fi asa, identitatea mea s-ar gasit dintr-o data diluata. Caci daca EU as putea fi oriunde, as putea fi orice ... cine mai sunt EU? Totul si nimic in acelasi timp. Eu as fi multi, eu as fi legiune. Iti suna cunoscut?
Prefer sa cizelez acest Eu, pe care il simt, il cunosc, il traiesc. Eu sunt. Nu doar potentialitati, ci esentialmente SUNT.