Revizorul

Am ajuns pana la urma sa vad si Revizorul. Si cu aceasta ocazie am testat noua Sala 2 a Teatrului National Timisoara, reamenajata si redeschisa asta iarna in fostul manej imperial aka sala de sport din spate de la Conti. Mai fusesem si inainte in ea la niste piese misto si pricepusem ideea de spatiu alternativ si modelabil in functie de necesitatile regizorale. Acum insa are in plus niste scari impozante ce te "ridica din strada" si un hol primitor cu canapele si chestii de 'fitze'. Si toalete curate.

Despre piesa n-am multe de zis decat ca e absolut umitoare. Scena ocupa jumatate din sala, distributia numara vreo 20 de personaje, coregrafie, muzica, lumini misto. Actorii principali mi-au placut foarte mult, si Ion Rizea si Catalin Ursu au fost extraordinari, la modu ca-i priveam cu gura cascata. Trei ore de comedie marca Gogol puse in scena de Petru Vutcarau cu mult talent si imaginatie. Nu m-am plictisit deloc chiar daca amenajarea in lung a scenei provoca cateva intepeniri de gat daca te captiva prea mult actiunea din coltul opus al salii.

Piesa e despre un primar si comunitatea dintr-un satuc atemporal care primesc vestea ca vine un revizor sa inspecteze cum merg treburile pe-acolo. Normal ca toti se ingrijoreaza pentru ca nimeni nu-i cu mainile curate, ca sa zic asa. In stresul asteptarii slujbasii il confunda pe un june destrabalat cu inspectorul trimis de stat si incep sa-l curteze cu tot felul de atentii ca sa-i afle misiunea si sa para oameni de treaba in fata lui. Falsul revizor e la inceput speriat dar vazand ca-i rost de capatat si fiind tot rupt in fund si infometat accepta jocul si-si face rolul de inalt functionar. Isi contruieste o aura de "vicerege", mare politician, artist, bogatas, amant etc, seduce atat fiica cat si nevasta primarului, ia mita de la toti care-i ofera si apoi isi ia talpasita lasandu-i pe prosti sa astepte adevaratul revizor. Ca-ntr-o fabula. Apoi, toate personajele sunt caricaturale, umorul e destul de facil, tinutele sunt excentrice si in combinatii absurde ce-ti fura ochii, gesturile si scenele circula de la bizar pana spre burlesc. Totusi puteau lipsi insertiile modern-mioritice cu "ce faci frate" si "ard in flacari". Putine, ce-i drept, dar total inutile. Publicul de teatru e din alt registru, parerea mea.

Inchei concluzionand ca imi plac tot mai mult actorii astia timisoreni iar piesa asta merita atentia noastra. Eu unul cred ca as revedea de cateva ori scena cosmarului pe care-l are primarul, cu sobolanii umani ce danseaza, sicriul, muzica aia teribila, mireasa.. a fost ceva horror. Poate la toamna.

foto: A. Pîclişan