04 mai 2009

Aberatii pe o tema data: Sfarsitul

Ne indreptam cu totii in viteza, cu acceleratia la maxim, spre un sfarsit pe care nu-l cunoastem dar il intuim. Ii simtim amenintarea aproape zilnic, stim ca ne asteapta, iar asta uneori ingrozeste alteori resemneaza. Depinde de om. Pe toti cred ca ne pune pe ganduri intrebarea "Si dupa ce facem?" Adica ne urmam drumul de la A la Z si cand ajungem la Ze End ... murim? Ce sec... Si ne ducem in Rai si frecam menta acolo pe termen indefinit? De asta ne-am rupt mainile o viata pe Pamant ca sa ne odihnim in ceruri? Ok, dar am internet acolo?? Sau chestiile lumesti nu vor mai prezenta interes, noi fiind intr-un alt plan al constiintei. Dar sufletele noastre nu se vor plictisi atunci? Stiti voi, aceleasi suflete pe care le avem si aici jos si care uneori se plictisesc de moarte. Ne trebuie muzica, filme, discutii inteligente, etc - lucruri efemere. Cum ar fi o shaworma mare si picanta, de ex. Pentru alea cinci minute esti rupt de realitate: doar tu si shaworma ta. Asta inseamna sa petreci momente de calitate. Oare in cer au shaworme? Sau lucrurile care ingrasa si cresc colesterolul sunt doar in Iad. Ar trebui sa fie. O eternitate de inghitit shaworme - asta da pedeapsa. Sau inlantuit de un calculator fara conexiune la net. Si pe care merge doar windows media player. Damn! Si daca tot am adus vorba de Iad, e cineva ingrijorat ca va ajunge acolo? Stiti cum e cu iertarea pacatelor? Poti trai o viata de sfant si sa intri pe Poarta Raiului sau poti trai ca un netrebnic si daca te pocaiesti la final primesti un free pass pe aceeasi poarta. Sa vezi atunci scandal la poarta...

In fine, daca ar fi dupa mine, in Rai ar trebui sa fie ca si pe Pamant, dar fara bani, foamete, crime, razboaie, avorturi, cruzime, rasism, si tot ce e inuman pe lumea asta, iar Iadul sa nu existe deloc. Pe principiul daca nu vrei sa mergi in Rai in loc sa petreci o eternitate in Iad mai bine n-o petreci deloc. Pur si simplu sa dispari definitiv. Numiti-o reducere de cheltuieli si personal. In felul asta iti exerciti liberul arbitru si nici nu poti acuza pe cineva de razbunare si ranchiuna pentru ca tu ai fost un netrebnic si nu-ti pare rau pentru asta.

Si totusi, exista o sansa, ca toate astea sa fie niste abureli si la capatul drumului sa te sfarsesti ca o baterie folosita. Ti-a expirat timpul. Esti o fiinta cu durata de existenta limitata. Te ofilesti, usuci si dispari. And dust to dust.... In definitiv, nu suntem decat praf stelar, fiecare un fir razlet de praf care din ratiuni imposibil de priceput a facut ochi, a capat constiinta si acum e chinuit de intrebari existentiale. Dar care e rostul in a NU primi un raspuns? "You can't handle the truth!!"? mi-ar spune Nick. Cred ca suntem destul de "mari" acum, ca specie vreau sa zic, ca sa ne putem accepta propriul rost. Oricat de insignifiant ar fi.

PS. Chestia cu care as rezona cel mai bine si care mi s-a revelat pe parcursul scrierii, ca sa zic asa, e ideea ca de fapt viata pe Pamant e cadoul pe care il primesc sufletele noastre "nemuritoare", o ocazie unica de a trai o existenta finita cu tot ce implica ea. Aici e frumusetea: altfel traiesti cand stii ca se poate sfarsi in orice moment. De aici, diferenta de la cer la pamant :). Si apoi, la sfarsit, cand te intorci acasa pastrezi nostalgia unui lucru unicat. Iar asta iti poate fi rai sau iad, orice. Nu prea conteaza pentru nimeni cum o traiesti decat pentru tine. Cred ca as putea trai cu o astfel de acceptiune... voi nu?

6 comentarii:

  1. mda traim si ne zbatem sa "supravietuim" si sa ne fie bine, sa lasam urmasi, sa invatam etc si in final tot acolo ajungem...in cimitir..destul de trist si demoralizator, daca tot e sa murim odata, de ce ne mai chinuim? tot asa ..daca tot murim de ce se mai razboiesc astia?ca sa faca grea viata si urmasilor care saracii nu au nici o vina ca partintii, buncii lor erau pro dreptate care nu era..
    app mi-a placut mult "Stiti cum e cu iertarea pacatelor? Poti trai o viata de sfant si sa intri pe Poarta Raiului sau poti trai ca un netrebnic si daca te pocaiesti la final primesti un free pass pe aceeasi poarta. Sa vezi atunci scandal la poarta..." ..asta daca macar exista viata dupa ...discutabil

    RăspundețiȘtergere
  2. Mişto puncte de vedere. Mai ales P.S.-ul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sfârşitul e bun dacă personajul principal fuge cu blonda...

    RăspundețiȘtergere
  4. eu ma întreb dacă odată ajuns în RAI(am acceptat teoria ta: Iadul nu mai exista) o sa ma întâlnesc cu Monroe, Mercury, Lenon sau Papa Ioan Paul al 2(apropo exista un singur RAI pentru toate religiile???) pentru ca dacă ii voi întâlni, trebuie sa ma pregătesc. Daca nu, ma mulțumesc cu blonda, ca tot fuge... plus îmi place sa cred ca sunt personajul principal :d

    RăspundețiȘtergere
  5. @adizzy: life's a bitch...and death is it's mother.

    @cartitoi: ce m-as face eu fara PS :)).

    @Vania: e si mai bun daca mor imbratisati :))

    @Ionesta: daca blonda e Monroe inteleg de ce vrei sa fugi cu ea. Nu ma opun, eu sunt amator de brunete satene si roscate :)).

    RăspundețiȘtergere
  6. in rai ca sa intri iti tre invitatie, ca pe trackerele private :)
    in iad nu

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?