Drumuri drumuri

Sa revenim la relatarea subiectiva a zilelor de concediu. De data asta despre drumuri. Daca stau si analizez pe indelete, din 11 zile cat am fost plecat aprox 4 am fost pe drumuri. Cum va ziceam inainte, am facut 2000 de km cu diverse mijloace de transport, in special trenul, dar si autobuze, microbuze, autocare, nave fluviale si barci cu motor.
Am plecat din Timisoara cu un rapid spre Bucuresti, de acolo urmand sa schimbam trenul pentru a ajunge la Mangalia. Ne-am fi dorit sa mergem direct, dar in plin sezon, cu 10 zile inainte de plecare, nu am reusim sa gasim 6 bilete intr-un compartiment!!!. Drumul cu CFR-ul e tot mai scump de la an la an iar conditiile tot mai proaste. Citeam un articol in JN despre drumul bucurestenilor spre mare, cu niste trenuri in care inghetau de frig 6 ore, pentru ca aerul conditionat mergea la maxim. Nu stiu cati dintre ziaristi au circulat in plina vara cu trenul pe rutele ce vin de la TM, CJ sau SM. Sunt garniturile alea invechite cu compartimente de 8+ bagaje care put ca niste pubele. In care faci sauna la 50 de grade si spatele ti se lipeste de musama. Si cu toalete de-ti vine sa versi. Dupa ce mergi 17 ore cu asa trenuri in care si coridoarele sunt pline de calatori, iti rogi moartea... si parca ai prefera sa te zgribulesti intr-un fotoliu curat si in liniste. Eu am avut noroc, pot zice, ca am mers doar 10 ore, pana la Buc, dar au fost niste ore pline :D. Pana la 2 noaptea ne-am rugat sa se mai racoreasca aerul irespirabil. Apoi pe la 3, cand sa putem adormi si noi, am cules toata Craiova si am luat-o la mare. Trupe de manelisti in drum spre Costinesti, cu RedBull, vodka si casetofon. Si cu bilete pe culoar, evident. Pana la Bucuresti n-am mai vazut nici un controlor si am invatat cantecele galeriei Craiovei. Nu, nu mergeau la meci, veneau la mare! Dupa vreo ora de asteptat in gara de nord, am luat trenul spre Mangalia. Acel tren, fara compartimente, cu fotolii dispuse cate 4 fata in fata si cu aer conditionat de care faceau atata valva in Jurnalu National. Pai daca asta inseamna clasa a 2-a noi am venit pana la Buc cu clasa a 8-a. Sa-mi fie cu iertare, dar avea usi care se deschideau singure si toalete cu inox. Si masuta si cos de gunoi si prize. Si perdelute. In afara faptului ca merge f f incet nu-i pot reprosa nimic.
Un alt drum extrem de obositor e cel din Vama pana in Sfantu Gheorghe. Intrucat calatoria din Tulcea pana la gura Dunarii se face pe apa, si singura nava care pleaca e la 13:30 trenul iesea din discutie ajungand mult dupa. Totusi transportul e foarte bine pus la punct in Dobrogea, existand o multitudine de microbuze si autobuze care misuna ca furnicile peste tot. Toate la interval de juma de ora. Am plecat la 7 din Vama, iar dupa 15 minute eram in Mangalia, asteptand un autobuz spre Constanta. Dupa alte 20 l-am luat si pret de o ora am motait intr-un autocar cu aer conditionat. O problema pentru noi era ca in Constanta ne-a lasat in Autogara Sud Gara si noi trebui sa ajungem in Tomis Nord pentru a lua o cursa spre Tulcea. Solutia, autobuzul nr 100 te duce de la Gara pana la Autogara :). Am reusit sa mai prindem niste bilete in primul autocar spre Tulcea, eram in contratimp, si vreme de 2 ore iar am motait (dormisem cateva ore in noaptea dinainte). Din Tulcea am prins catamaranul - o nava rapida - care in 3 ore ne-a dus la Sfantu Gheorghe. O alergatura de 9 ore, cu 4 autobuze si o nava, pe distanta de 300 de km. Costuri: 65 de ron. La intoarcere a fost mult mai greu: 12 ore, din care 6 pe Dunare, cu cea mai inceata nava pe care, probabil, o avea Navrom-ul la dispozitie, "barca" Mircesti.Intoarcerea acasa s-a facut tot din Vama, de data asta cu trenul direct Mangalia-Timisoara, dotat, surpriza, cu vagoane noi si compartimente de 6 cu grad rezonabil de ocupare. Norocul nu putea insa tine mult, pentru ca dupa o ora s-a stricat locomotiva si am ramas in camp. Dupa inca o ora s-a reparat locomotiva :)) si pana acasa nush ce s-a intamplat ca am dormit dus. Totusi CFR-ul si-a tinut norma de 3 ore de intarziere.
De precizat ca toate aceste drumuri s-au facut cu "dulapu-n spate" si bratele pline de corturi, rucsaci si alte cele.