23 iulie 2008

Exista si manelisti de treaba

Ceea ce urmeaza este o intamplare reala din viata a doi prieteni de-ai mei. Saptamana trecuta a avut loc Festivalul de Jazz de la Garana, eveniment la care au ajuns si personajele intamplarii de mai jos. Astfel ca, in vreme ce eu imi exersam talentul la bowling in Timisoara, amicii mei se relaxau in natura pe ritmuri de jazz si blues sau lenevind pe pontonul de la Trei Ape. Distractia evident ca nu putea tine la nesfarsit, astfel ca manati de dorul de casa (eufemism pentru obligatii de servici) s-au pregatit de plecare. Modul lor de calatorie era bineinteles, ocazia aka ia-ma nene! Dar cum soarta nu scapa nici o clipa ocazia de a rade de tine, s-a intamplat ca in cazul prietenilor mei sa le ofere sansa mult asteptata de a-si mai diversifica gusturile muzicale. Mai exact un manelist get-beget de la Craiova, tuciuriu si cu figura de recuperator, intr-o masina cu numere de Italia. Nici intr-o mie de ani nu si-ar fi imaginat ca sub masca de "I Love Manele" se ascunde un om de caracter. Faptul ca i-a dus pe gratis de la Caransebes la Timisoara, singura "taxa" constand in ascultarea ultimelor hituri ale lui Gootza si Salamy, paleste firav in contrast cu deznodamantul de la final. Ajunsi la Timisoara, amicii mei s-au grabit sa prinda si concertul lui Carreras din aceeasi seara. Numai ca, atunci cand la intrare au fost avertizati ca nu au voie cu aparate foto(!), inima le-a stat in loc: "Unde-i aparatul?" ... Nikonu' de 1000 de euroi ramasese linistit pe bancheta din spate a "ocaziei" al carei sofer fara nume si fara telefon gonea in treaba lui. Intr-un moment de luciditate, unul din ei isi aminteste ca in geanta cu Nikon-ul isi lasase si telefonul. Imediat suna si, dupa secundele de agonie, in final un "Alo!" Usurarea simtita in acel moment nu poate fi povestita, doar traita. Manelistul nostru a raspuns la telefon - nu ca unii taximetristi de prin oras, care colectioneaza mobile uitate de clienti pe banchetele din spate dupa o noapte grea. Cu un happy-end demn de scenariu hollywoodian, soferul s-a intors din treaba lui, s-au intalnit, iar "jucaria" cea scumpa a fost recuperata intacta. Pare greu de crezut, dar nu trebuie sa fii batranica ca sa gasesti o borseta cu zece de mii de euro si s-o returnezi. Poti fi si student si pierde-vara si rocker si chiar manelist. Totul tine de caracter, caci la fel cum haina nu-l face pe om, nici muzica nu-l face neom. Iar in incheiere, tre sa va fac o marturisire: nu-mi plac mie manelele, dar imi plac manelistii de treaba.

2 comentarii:

  1. io ce dracu cânt demult .. ?

    da' toţi "betmen, betmen, maneliştii îs tembeli" - e şi asta o formă de exclusivism, am găsit în manele ţapul ispăşitor al inculturii româneşti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact, generalizam acolo unde nu e cazul.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?