30 noiembrie 2007

Intre prieteni

M-am gandit deseori daca ne-ar filma cineva pe ascuns facand ceea ce facem zi de zi, oare ce film ar iesi. Unul romantic, unul de actiune sau unul de groaza :). Raspunsul mi l-am primit in timp ce priveam miercuri seara filmul proiectat in cadrul Zilele Filmului Spaniol abia incheiate ieri. A fost singurul vazut din pacate din cauza conditiilor inumane de vizionare (sala veche a cinematografului Studio, neincalzita in vreme ce afara erau -5 grade) care te fac sa nu mai revii vreo luna la cinema. O patura groasa ar fi fost o solutie desi mai util era un sac de dormit. S-ar fi potrivit perfect cu aventura in care te imbarcai. Nici vajnica portareasa nici chiar adormitul Cerber - paznicul cavoului (care avea si el o patura!) nu ma vor impiedica data viitoare sa vin in echipament de ski complet, bocanci de iarna si o caciula cu ciucurei (de care avea tipu din fata mea din cauza caruia am pierdut jumate din subtitrare).
Sa revenim insa la film. Este vorba de “En la ciudad” un film din 2003 in regia lui Cesc Gay care mi-a lasat o impresie deosebita in sensul ca la final m-am bucurat ca l-am vazut chiar daca tremuram si picioarele imi erau inghetate. Filmul ofera o felie din viata de zi cu zi a unui grup de prieteni de peste 30 ani, fiecare cu jobul sau, partenerul sau de viata, cu momentele de ratacire si singuratate. Nu e un film de actiune, nu are intamplari deosebite, este atemporal, chiar si locatia e greu de dibuit (Barcelona). E insa un film de dialog, despre relatii umane si privindu-l te simti ca si cum ai fi unul din membrii invizibili ai grupului luand parte atat la momentele placute cat mai ales la cele neplacute. Pentru ca participantii acestor scene de viata au defecte: mint, inseala, parasesc. Insa toate sunt prezentate intr-un mod decent, aproape “politicos”, fara a judeca, iar lucrul asta pe mine cel putin m-a facut sa-i iert si sa-i accept asa cum sunt, ca niste prieteni apropiati. In definitiv nici noi nu suntem perfecti, si daca calitatile sunt cele care ne apropie, in defecte ne regasim cu totii. Nu cred ca vreunul din spectatori nu a gandit la un moment dat, zambind usor, “hmmm…da, stiu cum e, mi s-a intamplat si mie”! Eu chiar m-am amuzat copios. "Stii, nu te iubesc. Aseara n-am venit pentru ca am fost cu cel pe care il iubesc. S-a intors in oras. Nu s-a intamplat nimic, insa amandoi ne doream foarte mult sa facem dragoste. Dar n-am facut. Pentru ca te respect prea mult. Dar pe el il iubesc. Zi ceva!!!" Baietii buni tac si asculta. La asta se pricep cel mai bine. Cam atat despre prieteni si filmele cu ei. Mai povestim dupa Festivalul Filmului Francez care se desfasoara in 5-7 decembrie!

Un comentariu:

  1. Daca ajung saptamana viitoare macar la film din cadrul festivalului, pot sa ma consider norocos. =(

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?