Dupa 11 zile in Vama, am hotarat sa mai fac un efort si sa merg in Delta, la Sf Gheorghe, pentru Festivalul de Film Anonimul. Si-asa nu vazusem Delta niciodata. E destul de dificil de ajuns acolo avand in vedere ca nu este decat o barca care face drumul de 4 ore din Tulcea pana la Sf. Gheorghe o data pe zi si daca n-o prinzi ramai o noapte in Tulcea. Sau daca iti permiti apelezi la o barca particulara (100 de lei de persoana). Asa ca mi-am planificat cu grija drumul ca sa nu am surprize. Singura solutie sa ajung din Vama in Tulcea era autobuzul. Trenul ajungea prea tarziu ca sa prind barca.
Deci pun ceasul sa sune la 5:30 ca sa prind autobuzul de Mangalia de la 6:30 (note to myself: nu mai fa asa ceva in ultima noapte cand bei cu amicii). Bineinteles ca n-a sunat si planul meu era sa se duca dracu` din prima clipa. Totusi, nu stiu prin ce minune, dupa doar 3 ore de somn m-am trezit buimac si speriat. Era ora 6:00. Noroc ca mi-am strans cortul si rucsacul in seara dinainte. Nu mai ramasesera decat ceva lucruri si drumul pana la statie, ba chiar timp pentru cateva poze cu rasaritul.
Asa ca am prins microbuzul de Mangalia. Dupa 15 min eram in statia unde asteptam autobuzul de Constanta, care circula din 20 in 20 min. Dupa doar 3 min eram in el, si somn de voie pentru urmatoarea ora. Soferul a fost suficient de amabil sa-mi dea informatii despre cursa spre Tulcea, insa total neinspirat cand m-a lasat in autogara gresita. Deci eu in S Constantei, iar autobuzul spre Tulcea in Autogara de N, Tomis. Din nou un sofer binevoitor ma indruma spre un maxi-taxi, care in 10 min m-a dus acolo, exact la timp sa prind ultimul loc in microbuzul spre Tulcea. Urmatorul ar fi fost peste juma de ora iar eu eram in contratimp. Asa ca desi era ziua de 13, lucrurile parea ca merg bine. Din nou 2 ore de motaiala si iata-ma ajuns in Tulcea.
Gara , autogara si gara fluviala erau toate in acelasi loc. Baieti destepti tulcenii. N-am timp de pierdut. Coada se forma deja pentru Sf Gheorghe. Turistii se revarsau din toate partile. Nu credeam ca Anonimul va atrage asa de multa lume. Ma asez si eu repede. Trebuie sa mai iau bilete pentru 2 prieteni care veneau cu trenul din Buc. Era ora 11:00, pana la 13:30 cand pleca salupa era timp destul. Suna telefonul. Amicii din tren ma anunta ca au intarziere 40 de min, ceea ce coincidea cu ora plecarii. Deci n-ar fi o idee buna sa le iau bilete daca n-ajung la timp. Imi iau numai mie si raman in stand-by sa vad cum evolueaza lucrurile. Coada la bilete crestea exponential. Ma suna Luci din tren. Cica se recupereaza, s-ar putea sa ajunga, dar depinde si de Navrom daca sta dupa ei sau pleaca la fix. Nu-s numa ei in tren, sunt 3 vagoane care vin la Sf Gheorghe. Ma duc si intreb care e situatia , daca ii asteapta sau nu. Cica e in dezbatere la nivel inalt :). In cadrul Navrom-ului desigur. Ma asez din nou la coada. Jumatate de ora de impinsaturi si vociferari, transpiratie si caldura sufocanta.
In momentul in care ajung la bilete ajunge si trenul in gara. Mai cinci minute. Fuga pe chei spre Pontonul 3. Nu una ci trei salupe erau ticsite deja. Sarim dintro salupa in alta. Noi mergeam cu Vrancea, Banatul tocmai pleca, a treia era pe drum. La fix. Acum ne putem odihni. 4 ore cu o nava pe Dunare e cel mai frumos mod de relaxare.
Deci pun ceasul sa sune la 5:30 ca sa prind autobuzul de Mangalia de la 6:30 (note to myself: nu mai fa asa ceva in ultima noapte cand bei cu amicii). Bineinteles ca n-a sunat si planul meu era sa se duca dracu` din prima clipa. Totusi, nu stiu prin ce minune, dupa doar 3 ore de somn m-am trezit buimac si speriat. Era ora 6:00. Noroc ca mi-am strans cortul si rucsacul in seara dinainte. Nu mai ramasesera decat ceva lucruri si drumul pana la statie, ba chiar timp pentru cateva poze cu rasaritul.
Asa ca am prins microbuzul de Mangalia. Dupa 15 min eram in statia unde asteptam autobuzul de Constanta, care circula din 20 in 20 min. Dupa doar 3 min eram in el, si somn de voie pentru urmatoarea ora. Soferul a fost suficient de amabil sa-mi dea informatii despre cursa spre Tulcea, insa total neinspirat cand m-a lasat in autogara gresita. Deci eu in S Constantei, iar autobuzul spre Tulcea in Autogara de N, Tomis. Din nou un sofer binevoitor ma indruma spre un maxi-taxi, care in 10 min m-a dus acolo, exact la timp sa prind ultimul loc in microbuzul spre Tulcea. Urmatorul ar fi fost peste juma de ora iar eu eram in contratimp. Asa ca desi era ziua de 13, lucrurile parea ca merg bine. Din nou 2 ore de motaiala si iata-ma ajuns in Tulcea.
Gara , autogara si gara fluviala erau toate in acelasi loc. Baieti destepti tulcenii. N-am timp de pierdut. Coada se forma deja pentru Sf Gheorghe. Turistii se revarsau din toate partile. Nu credeam ca Anonimul va atrage asa de multa lume. Ma asez si eu repede. Trebuie sa mai iau bilete pentru 2 prieteni care veneau cu trenul din Buc. Era ora 11:00, pana la 13:30 cand pleca salupa era timp destul. Suna telefonul. Amicii din tren ma anunta ca au intarziere 40 de min, ceea ce coincidea cu ora plecarii. Deci n-ar fi o idee buna sa le iau bilete daca n-ajung la timp. Imi iau numai mie si raman in stand-by sa vad cum evolueaza lucrurile. Coada la bilete crestea exponential. Ma suna Luci din tren. Cica se recupereaza, s-ar putea sa ajunga, dar depinde si de Navrom daca sta dupa ei sau pleaca la fix. Nu-s numa ei in tren, sunt 3 vagoane care vin la Sf Gheorghe. Ma duc si intreb care e situatia , daca ii asteapta sau nu. Cica e in dezbatere la nivel inalt :). In cadrul Navrom-ului desigur. Ma asez din nou la coada. Jumatate de ora de impinsaturi si vociferari, transpiratie si caldura sufocanta.
In momentul in care ajung la bilete ajunge si trenul in gara. Mai cinci minute. Fuga pe chei spre Pontonul 3. Nu una ci trei salupe erau ticsite deja. Sarim dintro salupa in alta. Noi mergeam cu Vrancea, Banatul tocmai pleca, a treia era pe drum. La fix. Acum ne putem odihni. 4 ore cu o nava pe Dunare e cel mai frumos mod de relaxare.
cort langa cort langa cort langa...
Comuna Sf Gheorghe e un mic sat pescaresc in care traiesc aprox. 1000 de oameni. In principal din pescuit. Insa in ultima vreme turismul rural a cunoscut un puternic avant. Pe masura ce frumusetea locurilor devine tot mai cunoscuta, turistii se inghesuie sa ajunga aici. Asa ca cele mai multe gospodarii au devenit pensiuni agroturistice ad-hoc oferind cazare si mancare musafirilor de toate neamurile care poposesc in sat. Iar festivalul Anonimul nu face decat sa creasca popularitatea acestui mic colt de rai care incepe sa devina neincapator.
Aici am sfarsit si eu, tocmai in Satul Filmului, nerabdator sa vad cu ce ma vor surprinde organizatorii. Si pot sa spun ca am fost cu adevarat surprins. Micul Sat in sat arata bestial, de la arhitectura eco pana la conditiile oferite. Vile din lemn si stuf, alei de piatra, gradini cu flori, toalete si dusuri stralucind de curatenie, piscina (doar pt cei din vile din pacate), cinematograf cu 3 sali de proiectie, cinema in aer liber in camping, terasa si restaurant, discoteca, mese de ping-pong si biliard. Toate puse la dispozitia noastra indiferent ca stateam la cort (15 lei de cort), sau casuta (75 lei casuta cu 2 paturi). Ce sa spun, o incantare.
Dupa 11 zile la Vama in care facusem dus cu apa rece, apa fierbine a dusului din Delta cadea pe mine ca o binecuvantare. Ca sa fie totul perfect mai era nevoie de un stomac plin si de un film bun. Si n-am avut mult de asteptat. Prima masa am luat-o in sat, la dna. Lucica . De profesie bucatareasa de renume. Daca in Vama am mancat cea mai buna shaworma acum 2 ani, acum in Delta am mancat cel mai bun somn. Eu nu ma omor cu pestele, nu-l pescuiesc, nu-l mananc. Dar somnul asta prajit de tanti Lucica era criminal. Si cu un mujdei de usturoi de-ti dadeau lacrimile. Plangeam la masa nu alta. Si ne-am asumat riscul sa nu mai vorbeasca nimeni cu noi in seara respectiva.
unicul cinematograf din DeltaPrimul film la Anonim a fost "An Inconvenient Truth", f. actual si la moda pe la toate festivalurile. Am sarit peste fiindca il vazusem acasa si oricum eram f obosit. A doua seara a fost seara Ken Loach, invitat special, alaturi de filmul "Tickets" si segmentul regizat de el pt documentarul 11'09''01. Tickets a fost bine primit de public, s-a ras si s-a glumit pe seama lui, insa i-au fost si taxate micile scapari l-a discutia libera ce a urmat. Shortul, care povestea in 11 minute, 9 secunde si un frame, criza loviturii de stat din Chile, orchestrata de USA in '73 impotriva presedintelui democratic ales doar pentru ca era comunist, a creat cateva dispute in randul spectatorilor, care in principal se raportau la comunismul de la noi. Ca nuca in perete.
filme in aer liberA treia zi am vazut un film german "Four Minutes", care m-a lasat masca. Viata in puscarie a unei tipe incredibil de talentate la pian, si eforturile unei profesoare de a o stapani si indrepta astfel incat sa participe la un concurs. Tumultuos, intretaiat de flashback-uri si cu rasturnari de situatie, filmul are un sfarsit electrizant. Seara a fost Mungiu si 432. Regal. Filmul a trecut pe nerasuflate. Nici n-am simtit cele doua ore. Aplauze la scena deschisa. Mungiu in fata noastra la cativa pasi. Discutii libere. Intrebari pe tema avorturilor, comunismul, studentia, viata la camin etc.
Loc de papatUltima zi (pentru mine) a fost de odihna. Eram plecat de 16 zile de acasa. Un pic de plaja (cu cel mai fin nisip din Romania), o bere si odihna. Seara s-a proiectat California Dreamin' a lui Nemescu (RIP). Asta a si castigat, am aflat mai tarziu, marele premiu. Il vazusem si in TM, asa ca m-am culcat devreme. Iar urma sa ma trezesc la 5:30 sa-mi strang cortul si s-o tai. In cinematografe am mai vazut niste short-uri, un film chinezesc, "Tuya`s Mariage", si unul britanic "London to Brighton". Am pierdut insa destule prin plecarea mea grabita, filme despre care am auzit ca au fost reusite. Eh, nu le poti vedea chiar pe toate. Poate la anu, caci am de gand sa revin. Dar nu cu trenu!
Drumul inapoi m-a lecuit de CFR. 27 de ore dintre care 7 in picioare intr-un rapid supraaglomerat e inuman. Asa e cand iei bilet fara loc pt ca nu e decat un tren pe zi in directia casei. Tot la categoria "se putea mai bine" intra si mancarea in camping, care era bunicica dar nu in fiecare zi, iar coada la restaurant dura si o ora. Iar la categoria "nu le-as simti lipsa", pe langa tantarii care chiar au lipsit anul acesta desi eram blindat cu spray-uri si creme anti, i-as pune si pe cainii care parca au invadat campingul venind din tot satul poate si din alte sate vecine. Intr-o noapte mai c-au intrat peste mine in cearta lor pentru favorurile unei (singurei) femele, Intr-o alta seara ne-au demonstrat o partida de amor cainesc necenzurat chiar pe scena de proiectie a filmului, spre rasetele spectatorilor aproape adormiti.
Asta e Delta. Acesta e Sf Gheorghe. Si asa a fost un festival mai mult decat Anonim.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?