Recurente muzicale

De Grimus ma leaga niste amintiri placute. Intr-un fel, as putea spune ca mi-au afectat cursul vietii. Ritmul ei. Mi-au adus un pic de culoare. Un pic de frumusete. Poate a fost doar o coincidenta insa dupa un concert al lor acum vreo 3 ani chiar am avut parte de un pic de ... nush cum sa-i zic, iubire!? O emotie acolo, ceva foarte placut si intens pe care doar eu o pot cataloga. Vointa mea e definitie. N-a fost chiar imediat insa atunci s-au sadit germenii, oarecum, si nici n-a durat prea mult dar a fost ceva necesar. Si neasteptat. Am intrezarit de unde si in ce fel poate intra lumina in vietile noastre... Si am primit-o cu bratele deschise.

Anyway, Grimus revin au fost in Timisoare pe 29 octombrie in club Setup promovandu-si noul album, Egretta, din care acum au lansat un prim videoclip - Face the light. 

Apropo de Marea Finala de la Alba Iulia

Azi s-a incheiat intervalul de timp in care sustinatorii echipei timisorene de rugby RCM MVT Universitatea de Vest si-au putut exprima lozincile de suporter violet pentru a ma convinge sa-i iau la Marea Finala de la Alba Iulia, din 3 decembrie. N-am avut foarte multe comentarii insa cele emise au fost in tema si mi-au oferit ce-mi trebuia: un mesaj de sustinere ca sa-l pun pe banner. Lucru care ma bucura dealtfel. La fel cum ma bucura si faptul ca toti ceilalti din campanie si-au adunat oameni la randul lor asa incat vom merge pana la urma o armata de suporteri pe stadionul Cetate sa-i ajutam pe-ai nostri sa puna mana pe Cupa Romaniei la Rugby Rosia Montana Gold Corporation. O Cupa care poate insemna aproape un campionat.

Pana atunci insa ... va dezvalui vrednicii mei insotitori, fani proaspat convertiti ai rugby-ului si abili manuitori de cuvinte scandabile prin tribune. Cei trei muschetari sunt dupa cum urmeaza: Adrian Uhly, Alex Gheorghitan sii... Rodica Petrescu (urale!!) care a pus pe versuri si muzica proprie chintesenta suporterului timisorean: Banateni mereu vom fi/ Si cu RUGBY ne-om mandri/Campioni vom deveni! Asta vom flutura noi in tribune si probabil asta veti vedea la tv, asa ca daca va sare in ochi la tv sa stiti ca suntem acolo!!

Probabil cel mai mare castigator in toata competitia asta, cum bine zice Maka, este orasul Alba Iulia care, iata, devine intr-o alta zi decat cea nationala un fel de Mecca a social mediei. Asta intrucat, daca si Baia Mare si Clujul s-au miscat cum trebuie, n-o sa mai vezi atatia bloggeri la un loc decat la roblogfest care nu-i chiar un eveniment sportiv. De fairplay ce sa mai vorbim. Si ma indoiesc ca toate astea sunt doar din cauza tombolei organizate de sponsor la care se pot castiga iphoane, mingi ovale, treninguri etc. Sau a unei rivalitati exacerbate. Pentru asta avem comoditatea facebook-ului unde din cateva clickuri ne 'faceam datoria' si mergeam mai departe. Imi place sa cred si sper ca am dreptate ca imaginea pozitiva de care se bucura Alba Iulia de un an incoace a magnetizat mai tare interesul individual pentru o deplasare acolo. Chiar si pe vreme infrigurata.

Dar ajunge cu Alba Iulia. Noi suntem noi, suntem din Timisoara, orasu-n care ne-am nascut in vremuri ce-au trecut. Hai Timisoara! Sa le rupem buturile Zimbrilor si sa-i facem gramada frumos ordonata.

Iesirea din labirint

foto source

Stim foarte bine care a fost eroarea lui Icar. A zburat prea aproape de soare si aripile i s-au topit. Asta l-a costat viata. Dar stim oare care i-au fost gandurile in acele ultime clipe? Oare si-a regretat nesabuinta asa cum am fi inclinati sa credem? Cine in locul lui s-ar fi multumit cu un zbor lin si sigur cand i s-a oferit mijlocul de a se avanta in inaltul cerului. Pentru acele cateva momente Icar a fost mai sus decat orice om inaintea lui, ochii sai au vazut mai departe decat orice alti ochi inaintea lor si, astfel, omul a privit, fascinat, fata luminoasa a soarelui. Abia apoi a murit zdrobit. A fost multumit de realizarea sa? Probabil, cine stie? Iesirea lui din labirint a fost dramatica si temerara dar, in acelasi timp, s-a produs intr-o stare de beatitudine. De extaz. Poate ca a meritat.

Pot doar specula ca daca si-ar fi ales un zbor nocturn, o evadare din propriul labirint sub auspiciile unei lune pline, n-ar fi fost vreo mare diferenta in destinul sau. Ar fi cazut, la fel de abrupt, victima fascinatiei pentru un alt astru, s-ar fi scaldat in lumina lui selenara ca un lunatic, urcand tot mai sus si mai sus, hipnotizat, ajungand probabil sa orbiteze la infinit regina noptii. Din nou, o alegerea nu mai putin rationala decat prima. Dar, probabil, nu mai putin extatica.

Revenind cu picioarele pe pamant ma intreb cate zboruri vom mai intreprinde noi ca Icari moderni. De cate ori ne vom mai arde aripile de la un soare prea incandescent si ne vom prabusi inapoi in labirint, zdrobiti in inimi, simturi si cuvinte. Cate ture ametitoare vom mai da reginelor nocturne pana cand, dezorbitati, sa descoperim o alta luna noua, la fel de fascinanta pe cat de goala va fi imbratisarea ei. Eu unul imi cunosc raspunsul. Oricate va fi nevoie. Imi plac aripile chiar si daca le imbrac pentru scurta durata. Iar Labirintul meu e groaznic de plictisitor.

Inca o victorie pentru file-sharing

Curtea Europeana de Justitie a decis la capatul unui proces de vreo 7 ani ca nimeni nu-si poate baga nasul in calculatoarele noastre ca sa vada daca nu cumva detinem sau transmitem continut piratat. Hotararea schimba decizia unei Curti de Apel belgiene care daduse dreptate unei companii detinatoare de drepturi de autor in procesul intentat de aceasta unui ISP (furnizor de interneti) prin care il obliga sa filtreze continutul aplicand niste filtre invazive pe propria cheltuiala si cu incalcarea unor drepturi ca libertatea de informare sau intimitatea utilizatorului. O decizie de bun-simt. 

"Such an injunction could potentially undermine freedom of information since that system might not distinguish adequately between unlawful content and lawful content with the result that its introduction could lead to the blocking of lawful communications."

O victorie dulce pentru file-sharing. Razboiul dintre creatorii de continut protejat si patronii retelelor de transmisie a acestui continut (finantati de marea masa a utilizatorilor) continua. Cel putin in Europa sedem linistiti.

Mesaje inghetate

De cand a inceput iarna sa-si anunte prezenta cu burnita si ceata deasa, de se prinde pe masini ca o husa alba protectoare, ba chiar si cu #fotozapada, am inceput sa primesc mesaje inghetate. Azi dimineata pe masina mea scria:

ANDA + RICARDO + DALIA.

Challenge accepted! Data viitoare sunati direct la poarta.

Un sport de "golani", o Finala intre domni

"Rugby-ul este un sport de golani practicat de domni, pe când fotbalul este un sport de domni practicat de golani”. (Pierre de Coubertin).

Vesti bune pentru timisoreni. Dupa ce fotbalul local a fost exmatriculat in divizia inferioara iata ca doua sporturi cel putin la fel de spectaculoase -dar mai putin promovate- au parte de rezultate excelente la Timisoara. Baschetbalistii de la BC Timisoara conduc in clasamentul general iar, cel mai important, echiba de rugby a orasului, RCM MVT Universitatea de Vest joaca finala in Cupa Romaniei la Rugby cu lidera la zi din SuperLiga, CSM Stiinta Baia Mare. Nu stiu daca informatia asta ar fi ajuns la urechile mele pe canalele uzuale de informare, intrucat nu sunt un avid consumator de rugby, baschet, fotbal ci urmaresc doar rar competitii internationale la TV si, ocazional, mai joc ping-pong sau squash. Iata insa ca uneori stirile vin ele la tine si se cer raspandite.

Posibil sa ma insel dar probabil din cauza celor ca mine s-a pornit o campanie de promovare a Finalei Cupei Romaniei la Rugby Rosia Montana Gold Corporation, care sa ne atate un pic patriotismul local si sa incinga spiritele competitive. Avem echipa de rugby in finala? Sa bem pentru asta. E nevoie de bloggeri sa “transmita de la fata locului”? Facem sa fie bine. Sunt absolut de acord ca acest sport merita o atentie sporita si ca are nevoie de mai multi suporteri asa ca daca e nevoie de mine sa duc oameni la Alba Iulia sa-si sustina echipa, m-am bagat. Nu se intampla in fiecare an, desi as vrea, ca Timisoara sa aibe o echipa in finala la rugby (baschet, polo, oina sau alt sport, daca-i pana aici) asa ca voi actiona in consecinta. 

Eu am fost invitat alaturi de alti 9 blogeri timisoreni la meci. La Alba Iulia, in data de 3 decembrie, pe stadionul “Cetate”. Sa fac galerie, sa cant, sa flutur fanioane, etc, chestii de suporter. N-am mai facut asta de cand juca Poli finala Cupei cu Rapid. No, si mi-a fost sugerat sa iau si niste cititori de pe blog cu mine acolo, transportul fiind asigurat, care sa ma ajute sa flutur un steag si-o pancarda acolo. Deci 3 oameni. Cum o sa-i aleg io pe oamenii astia? Pai simplu: ii rog sa-mi raspunda onest la intrebarea “ce mesaj de sustinere ati scrie voi pe-un steag si l-ati flutura la meci?” Fiti creativi. Dupa asta voi alege cine ma va insoti iar cel mai motivant mesaj il vom flutura ca sa moara băimărenii de oftica. Atentie, fara cuvinte obscene, băimărenii pun la cale aceeasi miscare, deci va fi competitie si in tribune, nu doar pe teren sau pe facebook. Putem eventual sa le spunem in particular ca autocarul nostru e mai mare decat al lor. Sau mai dotat sonor, hehe.

No puneti asta in perspectiva: in cel mai fericit caz vom merge 40 de oameni la Alba Iulia (oras care sunt sigur ca-i asteapta pe timisoreni cu bratele si sticlele deschise) ca sa facem galerie unei echipe timisorene care n-a mai avut o asemenea sansa de prea multa vreme (a fost campioana in ‘72). Poate vom fi noi cei care-i vom ajuta sa ia Cupa. Noi cu steagurile noastre. Iar daca mai e nevoie de stimuli e bine sa stiti ca tot stadionul va participa la o tombola organizata de sponsorul oficial al competitiei (RMGC) la care se pot castiga 10 telefoane iPhone 4S, 100 de mingi de rugby, 150 de tricouri sau 150 de treninguri. Intrarea fiind libera in loc de bilete se vor da tichete de tombola. Sincer, premiile nu-mi fac atat de mult cu ochiul pe cat m-ar incanta castigarea Cupei de-ai nostri si apoi, o eventuala poza cu ea... 

Dar, pana atunci, sa rezolvam treburile logistice: comentariile sunt deschise pana pe 29 nov. ora 10 cand tre’ sa am ce sa scriu pe banner. Deci, sa umplem rugbycarul cu oameni veseli.

Românii sunt oameni pre(a)ocupati

de imaginea lor in lume. Iar cand spun generic Românii nu vorbesc de vreo institutie a carei treaba chiar asta ar fi ci de oameni obisnuiti cu probleme obisnuite, cu job-uri, facturi, familii, copii, colegi sau sefi idioti dar care in toate astea mai gasesc timp sa se macine sufleteste in legatura cu imaginea noastra ca popor in lume. Nu spun ca asta ar fi un lucru bun sau rau, e doar o constatare. Probabil ca e bine sa te intereseze felul in care altii vorbesc despre tine, ca sa fii informat, dar nu vad de ce ai pune vreun pret pe parerile lor. Sau mai mult, ai vrea sa le inseli.

Na, acum eu nu sunt om cu studii in domeniul marketingului, dar mai recunosc si eu una alta. Campania asta a ciocolatei ROM de convingere ca “româniisuntdestepti” e buna pentru ei intrucat polemizeaza pe marginea unei sensibilitati romanesti si astfel isi cresc notorietatea brandului. Ceea ce sustine campania e insa gresit. Daca era doar o satira mai intelegeam dar oamenii par setati pe influentat google pe principiul muncii chinezesti: mii de mânuţe sa tasteze lucruri bune despre români ca sa ne spalam onoarea de a nu fi tigani. Zau asa....

Pe langa ca daca metoda ar functiona mi-as pierde increderea in google, mai e si o problema de ‘overacting’. Ne concentram eforturile in cele mai aiurite directii doar pe baza unei reactii emotionale. Ne asumam responsabilitati nationale cand tot ce ar trebui sa ne intereseze sunt cele individuale, de cetatean care munceste, plateste taxe si se exprima vehement cand e prost reprezentat. Daca te deranjeaza imaginea poporului din care faci parte e o problema pe care n-ai cum s-o rezolvi. Poti eventual sa influentezi un mic grup din jurul tau prin propriul exemplu. Daca te enerveaza felul in care autoritatile gestioneaza aceasta criza de imagine ai parghii ca sa-l rastorni. Trebuie doar sa fiti destui cei care trageti de ele.

Nu cred ca românii sunt mai prosti sau mai urati decat alte popoare. Google nu spune intotdeauna adevaraul ci numai o parte a lui. Google stie mai multe despre tine ca utilizator decat despre lumea pe care o descoperi cu ajutorul lui. Si, mai ales, românul nu-i el chiar atat de afectat de ce cred alte popoare despre el dar ii cam place sa se victimizeze ori sa dea episodic rateuri zgomotoase de patriotism. Eu, personal, n-am auzit un român sa se planga ca-i român. Da, se plange ca tara-i naspa si lucrurile nu merg cum trebuie, ca tiganii sunt români in Europa, dar nu ca era mai bine sa fie EL neamt. Ceilalti sa fie nemti da. El nu.

Probabil pentru ca, daca te iei dupa Google, “germans are cold, weird, arrogant and rude”, la fel cum “americans are dumb” iar “italians are black”. Ne plac filmele cu irlandezi poate tocmai pentru ca “irish are racists, drunk and impervious to psychoanalysis”. Rezultatele astea nu caracterizeaza o natiune ci arata felul in care lumea ii percepe pe unii din reprezentantii ei. Iar dupa cum bine stim, cei mai multi dintre noi judecam gresit oamenii. Pana ii cunoastem.

Ce vreau eu sa spun e ca ar trebui sa fim ai dracu de bucurosi ca suntem români. Da era mai bine sa fim io stiu, nemti, francezi sau olandezi, dar Soarta, D-zeu, Universul si-a dat silinta sa nu ne trimita in China, India, Bangladej sau Africa. Traim intr-o tara la cateva ore de buricul Europei, unde n-avem amenintari de tsunami, pradatori naturali, serpi veninosi in casa, foamete si SIDA pe toate strazile sau canibalism. Am avut o istorie crancena, ne-au tras-o unii si altii prin toate orificiile, am dezamagit si noi si-am mancat amaraciune pentru asta dar acum avem o pagina noua. Sa n-o umplem cu “românii sunt” ci cu “românii fac”.

For reasons unknown

this one gets some strange moisture in my eyes...



aseara a fost noaptea devoratorilor de publicitate. n-am ajuns.

Siluete

Un bărbat de douăzeci de ani e aţâţat de un simplu gând.
Un bărbat de patruzeci de ani, de suprafaţa pielii.
Dar pentru un bărbat de treizeci de ani, cea mai primejdioasă este femeia care e doar o siluetă.

Kobo Abe - Femeia nisipurilor.

Voi stiti sa acordati primul ajutor?

Nu dupa ureche, nu dupa cum ati vazut prin filme sau seriale cu medici, nu din discutii cu amicii la bere ci oarecum informat si instruit de niste oameni in masura s-o faca. Ca cine stie cand ajungi intr-o stituatie neprevazuta si apoi ramai cu sechele ca n-ai stiut ce sa faci sau ai facut mai mult rau decat bine. Eu recunosc ca n-am nici o idee, adica am una asa "i know cpr" si-o imagine romantata despre respiratia artificiala aplicata unei d-re, dar totusi, traim vieti reale nu fragmente literare si nu-ti garanteaza nimeni ca n-o sa ai vreun rol principal vreodata.

In cazul asta ce ne opreste sa facem niste cursuri gratuite predate de medicii SMURD. Va puteti inscrie aici si veti fi anuntati cand se organizeaza unul in orasul vostru. O campanie initiata de Asociatia React si Vodafone.