Eternity

'I have recovered it.

What? Eternity.

It is the sea

Matched with the sun.'

Rimbaud

Morgan M. Morgansen's Date with Destiny

Cinci minute de arta media intr-o montura suprarealista si steampunkish, parte film, parte animatie, parte decupaj foto in care un tanar pe nume Morgan (Joseph Gordon Levitt) petrece o seara romantica la un restaurant impreuna cu d-ra Destiny (Lexy Hulme). Ceea ce este special la short-ul asta, dincolo de aspectul si realizarea inedita, e naratiunea ce consta intr-un text (pe care unii il asemuiesc cu limbajul lui Joyce iar altii cu nadsatul lui A. Burgess), fiind vorba de limbaj cvasi-inventat, dar foarte original si destul de comic:

Capricitous califrag Morgan M. Morgansen stood in the longroom of his fourwalls, narcissising himself in the doubleglass. He horizontalized his neckbow and let a long stream of air out of his facehole. He was ready to lothariate. Or at least, ready as he’d ever be. (restul textului transcris aici)

Daca v-a prins exista si partea a doua.

Teoria relativităţii după Al Pacino.

"Dacă aş putea scrie n-aş mai practica nicio altă artă. Am scris o dată o scrisoare, n-am mai trimis-o, unei femei de care eram îndrăgostit cu adevărat. Mă chinuiam serios: singurul fel în care am reuşit să scap a fost să-i scriu. M-am pus pe scris şi când am ridicat capul trecuseră deja cinci ore, de parcă ar fi fost cinci minute. Şi m-am gândit Ce fel minunat de a trăi. Aşa mă simt când vine vorba de filmele mele, de cele mici pe care le fac. Doar să reuşeşti să fii acolo şi să te pierzi, şi timpul dispare pur şi simplu."

Al Pacino - in dialog cu Lawrence Grobel

Ps: in mod surprinzator, unui artist i-a luat infinit mai putine cuvinte decat unui matematician.
 

Misterele Timisoarei

 foto by Luci

Cum e posibil ca intr-o dupa-amiaza linistita de duminica, pe o strada secundara, cu linii de tramvai si intr-o zona rezidentiala, o Dacie sa faca dragoste in felul asta cu zidul unei case? Adica soferul n-a avut nimic de spus? Pur si simplu a dat buzna? Posibile explicatii:

- soferul era preocupat sa asculte modificarile noului cod rutier. Cand a aflat de scoaterea punctelor pur si simplu s-a pierdut cu firea. Ii mai lipseau doua ca sa-si reinoiasca permisul.

- la radio spuneau ca parcul auto al Terrei numara acum 1.015.000.000 de autovehicule si a simtit ca trebuie sa se implice.

- e curtea lui si asa parcheaza el.

- defectiune tehnica SI eroare umana caci nu poti avea una fara cealalta in cazul unei Dacii, stiut fiind ca orice defectiune tehnica nereparata pe loc cu o surubelnita e o eroare umana.

 

Ps: articol inspirat de amicul Lucian care, plimbandu-se intr-o duminica pe strada 1 decembrie a dat peste un adevara mister timisorean.

Auster

Imi plac zorii, in special cand vin dupa o noapte alba. Imi plac pentru ca-s asemeni unei mangaieri parintesti care te va trimite la culcare iar acel somn va fi unu de neuitat.

Imi plac mainile feminine, in special cele mici si reci. Desteapta ceva anume in mine.. un instinct oarecare.

Admir oamenii care scriu versuri, chiar si atunci cand nu-s vreo opera de arta ci doar niste timide, stangace sau puerile alaturari de cuvinte care au mai mult sens in capul lor... Visatori curajosi.

Imi plac copiatoarele. Au aerul ala de masinarie complicata care o sa-ti dea batai de cap. Cam ca femeile. Esti aproape sigur ca vei apasa cele mai gresite butoane pana sa-ti faca o copie A3. Iar manualul de instructiuni? Fucking useless...

Imi plac conservele fara cheita. Nu exista nimic mai linistitor decat un barbat desfacand o conserva dinasta. Opusul acestei stari zen e o femeie desfacand aceeasi conserva. Cand s-a inventat conserva fara cheita cred ca cel putin 1000 de feministe au plans ca niste fetite desi au jurat sa n-o faca.

Imi plac semafoarele. Lasa impresia unei lumi civilizate atunci cand functioneaza.

Admir curierii care transporta flori. Cred ca au cea mai misto slujba din lume.

Sticlutele de alcool sunt o inventie geniala. Par adevarate “potiuni magice” gata sa-ti schimbe viata...

Cred ca “Niciodata nu ai suficienta dulceata in casa!” ar putea fi o filozofie a fericirii. Din pacate dulceata din casa se termina tot timpul inainte de venirea iernii.

Ridicarea valului

O compilatie foarte reusita de interviuri si filmari care diseaca societatea americana actuala si mai ales administratia Obama, indepartand valul ipocriziei ridicat de complexul elitist economico-politico-militar peste ochii fraierilor ademeniti de visul american. Sper sa vedeti filmul. Nu trebuie sa fii fan al teoriilor conspirationiste ca sa recunosti eroziunea libertatii si imensa disproportie de clasa intr-un stat care inca ne flutura prin filme notiuni ca "land of the free" si "cea mai democratica tara". Documentarul lui Scott Noble cuprinde interviuri originale cu Noam Chomsky, Michael Parenti, Michael Albert, John Stauber (PR Watch), Sharon Smith (istoric), William I. Robinson (editor, Critical Globalization Studies), Morris Berman (scriitor, Dark Ages America) si faimosul membru al partidului "Panterelor Negre", Larry Pinkney, la care se adauga prezentari si filmari cu multe alte personalitati politice sau jurnalistice.

Muzeul relatiilor destramate

Exista. In Croatia. A castigat anul asta premiul pentru cel mai inovator muzeu european. E la Zagreb. Poate treceti pe la el in drum spre localitatea aia cu nume de organ sexual masculin. Doar asa sa aruncati o privire, nu neaparat sa va aduceti aportul (muzeul accepta simboluri ale propriilor iubiri destramate) ci ca sa inspirati un pic de ingeniozitate turistica de la vecinii comunitari. Poate ne dam si noi seama care-i secretul? Cum sa faci un muzeu din nimic si sa aduci lumea sa-l viziteze. Croatii au inceput cu o expozitie. Acum au succes international.

Our societies oblige us with our marriages, funerals, and even graduation farewells, but deny us any formal recognition of the demise of a relationship, despite its strong emotional effect. 

No comment. Daca ei zic ca merita si exista oameni care ar vizita un asemenea cimitir de vestigii sentimentale sunt sigur ca si noi, romanii, am fi in stare sa facem un muzeu inedit. 

Maybe I was born to hold you in these arms

La cat de mare si diversa e lumea asta e perfect posibil ca unii sa se fi nascut pentru a fi presedinti iar altii vesnic indragostiti. Iubitori de viata, de muzica, de vreo femeie mai deosebita... Indragostiti fara speranta. Nascuti pentru a iubi si.. atat. "Nu te cunosc, dar te doresc". Doar cu idealul asta nobil in cap. Niste aiuriti visatori rupti de prezentul pragmatic, fara ganduri carieriste, griji cotidiene, responsabilitati normale de cetatean cu slujba si canapea. Personalitatile erotice ale lui Freud. Opiomanii lui Eros si traficantii poetici de "hormonul fericirii". Ratacitori sentimentali autoproclamati 'spirite libere' ce-si batatoresc cararea cu zel dogmatic in aceeasi clipa in care au gasit-o, savanti hedonisti in cautarea unei "chimii organice" care sa le ofere un joie de vivre indelungat. E foarte probabil pentru dansii sa se treazeasca in orice clipa "destinati" posesori ai unor brate cu o singura specializare, aceea de a te prinde pe tine, cea care uneori practici caderea libera catre aceeasi ruptura in panza destinului prin care sa scapi de o etapa neconfortabila a propriei existente. In acele brate iti poti regasi confortul si numai pentru ca cineva a crezut cu obstinatie ca existenta lui e intr-un fel legata de acel singur, unic moment. Dar, desigur, astfel de oameni sunt foarte rari. Mai rari decat presedintii.. De fapt, eu nu cunosc nici unul.

You were restless
I was somewhere less secure
So I went running to the road
And so now there's
A long list of places I was
I quit my rambling and I came home


Cause maybe I was born to hold you in these arms

Muzica clasica e pentru oricine

Nu trebuie decat sa ti-o explice cineva ca lumea. Unul ca Benjamin Zander, care pune atata pasiune in speech-ul sau atunci cand deconstruieste o bucatica de Chopin incat mintea iti fuge la Carturesti, raftul cu cd-uri audio unde-ai vazut un disc cu Nocturna la 10 lei ce-ar fi sunat magnific in masina ta la un drum de noapte.

Apropo, incepe Festivalul de Opera si Opereta in Parcul Rozelor. Verdi va fi acolo. Si Puccini. Si Strauss. Pentru toata lumea.

Curs de AI la Stanford

Sper ca chestia asta sa mai intereseze macar o persoana ca sa n-o scriu degeaba. Deci prestigioasa Stanford University ofera niste cursuri gratuite si online pentru studenti din intreaga lume. Unul dintre ele se intituleaza Introduction to Artificial Intelligence si va fi predat de Sebastian Thrun and Peter Norvig (Director of Research la Google). Detalii despre modul de desfasurare si inscrierile se pot face aici. Daca va pasioneaza, desigur. Lectiile incep in octombrie si pana acum s-au inscris cam 100.000 de persoane. Mi se pare o initiativa extraordinara. Programa va fi cea de la Stanford, se vor da examene si chiar daca nu primesti un certificat de absolvent sansa de a studia cu profesori de acest calibru n-ar trebui ratata. Oare mai sunt si alte universitati care fac asa ceva? Ma indoiesc.