The Glitch Mob

Uneori vreau mai putine vorbe si mai multa muzica. Electronica. The Glitch Mob sunt anestezic curat. Sfasie timpanele, parlesc conexiunile nervoase, provoaca ticuri ritmate incontrolabil si fac intregul creier sa-mi sughita defectuos... Atunci ma asez jos si astept sa treaca piesa, sa termin albumul, sa depasesc momentul hipnotic.

Salveaza vieti cu 2% din impozit

Si anul asta eram confuz in privinta directiei in care sa virez "maruntisul" din impozit asupra caruia pot decide de capul meu. Oscilam intre SMURD si oamenii din Asociatia Romana a Filmului Independent (organizatorii Timishort Film Festival). Am primit insa la timp o "oferta" pe care n-o pot refuza. SalveazaVieti.ro investesc in Centrul de Excelenta Louis Turcanu din Timisoara pentru: laborator citogenetica moleculara, o camera sterila, doua camere de izolare, compartiment de terapie intensiva. E vorba de copiii bolnavi de cancer. Un proiect concret a carui realizare sper sa fie dusa la bun sfarsit si cu ajutorul meu, al vostru si al celor care si-au completat formularul 230. Stiti voi, ala cu 2% din impozit. Mai e timp pana in 15 mai.

O carte cadou [Leapsa]

Cred ca ideea acestei lepse a pornit de la niste oameni care nu erau siguri daca se mai dau carti cadou cu diverse ocazii si vroiau astfel sa afle/inspire/determine un raspuns pozitiv. Ori sa-si faca reclama in lumea "culta" (a se citi citita). Pe mine m-a gasit leapsa asta prin gratia Cristinei si, desi n-aveam nimic de dovedit intrucat mi-e greu sa-mi imaginez oameni care n-au primit sau oferit o carte cadou, mai ales ca in jurul meu cartile zboara mai ager ca porumbeii, m-am executat orbeste si am "donat" inca o carte din rafturile mele numa ca sa scriu aici ca da, oamenii isi mai ofera cate-o carte. Recipienta cadoului e blogerita FaraSfere, o mica obsedata intr-ale teatrului care tot mi s-a laudat in ultima vreme cu ultima piesa a celor de la Aualeu - Ferma Animalelor. M-am gandit ca nu i-ar strica sa citeasca si cartea lui Orwell. Atat.

In rest, ca sa revin la problema de fond, nu cred ca exista cineva in cercul meu de prieteni si cunostinte (si-s multi al naibii) care sa nu aprecieze o carte buna: fie beletristica fie poezie, fie motivationala sau un album de fotografie. Si nu mai mentionez cate carti am primit si eu in ultimii ani asa moka.. Probabil cin' s-aseama s-aduna. Habar n-am.

Bun, si fiindca-i leapsa provoc mai departe niste blogeri(te) sa faca cinste cu o carte buna cuiva mai putin apropiat... Deci mester Boghi, Elza si Anne, s'il vous plait...

Universul nostru straniu

Va invit sa urmariti prezentarea asta a lui Richard Dawkins, profesor de bio-chimie evolutionista la Oxford, care explica pe intelesul tuturor "ciudateniile" universului nostru si ne atrage atentia ca datorita cadrului nostru de referinta uman e posibil ca niciodata sa nu fim in stare sa pricepem cat de uimitor e Universul. Noi, ca fiinte umane, locuim si exploram fizic Lumea de Mijloc dar ne folosim creierul pentru a sonda macrocosmosul (guvernat de relativitate) si microcosmosul (guvernat de fizica cuantica). Iar despre fizica cuantica chiar si cei mai reputati fizicieni declara ca e foarte bizara si de neinteles intrucat rezultatele experimentelor violeaza in mod dramatic intuitia clasica iar stiinta violeaza bunul simt. Merita 20 de minute din viata voastra.

[video impaturit]

Iar pentru amatorii de chestii stiintifice de pe-aici as vrea sa semnalez "renasterea" revistei Stiinta si Tehnica sub un nou patronat (Fundatia Dinu Patriciu) si cu o echipa din care fac parte: Marc Ulieriu (editor in chief) si Alexandru Mironov (senior editor). Mi-am cumparat primul numar(8,8 lei) si am fost foarte multumit de calitatea print-ului, de fotografii si, indeosebi, de articole. Am devorat-o intr-o singura zi (120 de pagini).

Ce cuprinde:

• news and facts: de la descoperirea celei mai indepartate galaxii pana la construirea unui anti-laser si a unei "imprimante" de organe
• un pictorial cu proiecte noi ale lumii de maine.
• dosar/portret despre Iuri Gagarin, primul om in spatiu.
• interviu cu Mithbuster-ii Adam si Jamie. Nebuni de-a dreptul.
• articol din categoria paleoantropologie, mai exact originea omului.
• articol superb din lumea fizicii cuantice relevand ultimele directii de cercetare si paradoxurile la care s-a ajuns (teleportarea particulelor, interactia superluminica -cuantum entaglement- cand o particula influenteaza ce se intampla alteia fara a interactiona direct, etc)
• istoricul comunicatiilor mobile si tehnologia 4G
• un material foarte misto care propune niste raspunsuri fictive la intrebarea "ce s-ar fi intamplat daca lumea antica ar fi realizat potentialul primei masini cu aburi" inventate de Heron din Alexandria (10-70 d. Hr). Sfera lui Eol transforma forta aburilor in lucru mecanic doar in scop de amuzament. Totusi daca romanii ar fi intuit aplicabilitatile tehnice ale acestei inventii.. cum suna o revolutie industriala mai devreme cu 1500 de ani.
• istoria matematicii arabe, fascinanta privire aruncata asupra "revolutiei arabe" in domeniul stiintelor din sec VII-XII
• recomandari S&T, gadgeturi and stuff.

Abia astept numarul secund.

Paste linistit

Pofta buna la cozonaci si pasca, miei sau iepurasi, vinul sa-l beti cu masura si sa nu va spargeti prea multe oua ca e cu colesterol ridicat. In rest, numa' bine. Iisus ne vede...

Oh yes

there are worse things than
being alone
but it often takes decades
to realize this
and most often
when you do
it's too late
and there's nothing worse
than
too late.

Bukowski  

 

* la sfarsitul fiecarei zile constat ca in loc s-o fi trait am petrecut mai mult timp citind despre ce si cum traiesc altii. si atunci adorm hotarat ca in ziua urmatoare sa fiu mai atent ce si cum traiesc si, mai ales, pentru cine. dar cand ma trezesc ma vad din nou tras in vietile altora, ca intr-un cerc vicios, contempland de la distanta si in siguranta intensitatea altor trairi...aparent mai pline de semnificatii. dar cercul asta trebuie odata rupt, pana nu e prea tarziu.

Cinema love

One guilty pleasure a day keeps the psychiatrist away...Azi cinema, Audrey Hepburn si, in mod ciudat, Directia 5.

via Elza

Verde si noroi pe(ntru) biciclete

Duminica a fost o zi grea. Comparativ cu sambata pe care mi-am irosit-o la job duminica asta de florii a fost una "muncita". Insa din cale-afara de faina. A inceput cu plimbarea masiva de primavara organizata de Verde pentru Biciclete care a scos in strada, zice-se, vreo 1000 de biciclisti si care ne-a dus intr-un ritm lejer pe cateva bulevarde si strazi timisorene pana la Sosirea din Parcul Copiilor. Am semnat acolo condica impreuna cu cativa prieteni si blogari (nebuloasa, chinezu) si-am eliberat niste baloane reprezentative.

Doar ca unii dintre noi pusesera la cale ceva mai hardcore. O plimbare serioasa prin Padurea Verde ca sa inspectam traseele si sa vedem cum se comporta bitzele abia dezmortite. Nu mai zic de trupuri. Prin urmare subsemnatul, domnu Bleau, miss Dora si Ovidiu, impreuna cu niste baieti au purces in ritm crescut spre Padure. Acolo insa majoritatea s-au dat loviti de prima balta mai serioasa si au invocat diverse motive pentru a sede bland. Ovi si cu mine, vezi de treaba.. am ajuns pana aici, mergem sa testam terenul. Si ne-am dus..

o ora si ceva mai tarziu... in the middle of the fucking nowhere..

this way? or that way?

Dupa ce am misunat mai mult de 1 h si jumate prin padure, pe poteci si pe drumeaguri, prin balti si noroaie, am gasit o iesire care ne-a scos la Giarmata Vii. Eram cam murdari dar totusi uscati. O foame  crunta ne-a indemnat s-o luam spre Lacul Dumbravita unde era odata ceva restaurant Stejarul Fermecat, loc de popas pentru biciclisti.. Drumul cel mai scurt insemna pe langa padure si atunci s-a intamplat un mic accident cand am intrat naivi intr-o zona intinsa si "umeda" din care n-am mai putut pedala.

Reconfigurare traseu ne-am zis si haida prin padure. Nu de alta dar drumul ala il stiam. Si-am ajuns la Stejaru Fermecat care prin nush ce vraja era inchis si ne-am demoralizat o idee dar fiind barbati am strans din dinti, ne-am suit in sa si-al luat-o la galop pedaland spre primul loc din Dumbravita care vindea mancare gatita. Si l-am gasit pe cel mai fancy, ristorante pizzeria Al Piano, cu terasa si soare, numa perfect sa ne uscam noroiul de pe noi si bitze. Iar privirile clientilor din jur: nepretuite. Si-am infulecat cea mai buna pizza evar (si nu zic asta doar ca ne era foarte foame) si-am secat o bere ca sa ne hidratam si, dupa ce ne-am stors vrednic ciorapii, am pornit la drum spre oras. Mai aveam vreo 10-12 km pana acasa, dar altfel ii faci cu burta linistita.

Replica zilei

- Vrei mai repede sau mai incet?
- Nu conteaza. Important e ca vom ajunge impreuna la finish!

doi biciclisti...

Batranul dinozaur a luat-o razna

are you broken?
are you leaving?
is your blood red?
are you breathing?

Uneori ma imaginez ca sunt un batran dinozaur scapat de la circ dupa inca o reprezentatie de succes si care intr-un acces de furie incepe sa calce-n picioare lumea ce inca aplauda si-i scandeaza numele: Bravooo, bravooo! Iar lumea nu-si da seama ca spectacolul s-a terminat, ca dinozaurul si-a iesit din rol si incepe sa improvizeze o sceneta mortala si lumea sta si gusta macabrul... masacrul... hecatomba dezlantuita in acel cort alb-rosu de ultimul bastion al unei lumi disparute. Lumea sta realmente sa moara si sa vada cum se moare. Si eu, batranul dinozaur, cu creierul meu mic si reptilian infierbantat, nici nu realizez ca-i calc deopotriva pe cei care m-au huiduit si pe cei care m-au laudat, fara discretie, sunt cuprins de frenezia actului ucigator iar betia sangelui proaspat imi ameteste simturile erectate. Un moment orgiastic. Sunt embeduit intr-o pagina a realitatii horror, intr-un subdomeniu al divertismentului facil si scabros. Placere si teroare deopotriva, soc si groaza amestecate cu o fascinanta satisfactie a distrugerii. Daca cineva ar avea timp sa priveasca cu atentie ar observa pe chipul meu, chipul dinozaurului, un zambet crud, un ranjet mai degraba, sugerand bolnava delectare a acestei minti momentan ratacite. Ghinionul meu ca sunt atat de straveziu in expresii. Si-atunci acel cineva va lua o hotarare. Sa ma crute de suferinta venirii in simtiri, de momentul claritatii, de constientizarea acelei grozavii. Si ma va elibera din mizerie cu-n glont de calibru suficient tintit atent, exact intre coarnele mele dinozauricesti. Si reprezentatia se va incheia definitiv. Singele va tasni rosu, respiratia se va stinge. Cortina va rog. Am plecat.